Mărturii istorice ale cinstirii Sfintei Cuvioase Parascheva la Iaşi - 14 octombrie 1710

Obiceiul iniţiat de Vasile Lupu a intrat în conştiinţa locuitorilor Moldovei, dar şi în legile de ceremonial ale curţii domneşti. Evlavia pentru Sfânta Parascheva a făcut ca ceremonia de pe 14 octombrie să supravieţuiască şi după schimbarea domniilor pământeşti cu cele fanariote.

Cinstea de care s-a bucurat Cuvioasa Parascheva în capitala Moldovei a rămas mărturie peste veacuri - în diferite însemnări care au supravieţuit până astăzi. Încă din primul an, la Iaşi, ziua de 14 octombrie a avut o însemnătate naţională. Aşa cum am observat din Cronica lui Gheorghachi, în anul 1641, la privegherea Sfintei şi la Liturghia oficiată în Biserica „Trei Ierarhi“ a participat toată curtea, în frunte cu domnul Vasile Lupu şi doamna Tudosca.

Obiceiul iniţiat de Vasile Lupu a intrat în conştiinţa locuitorilor Moldovei, dar şi în legile de ceremonial ale curţii domneşti. Evlavia pentru Sfânta Parascheva a făcut ca ceremonia de pe 14 octombrie să supravieţuiască şi după schimbarea domniilor pământeşti cu cele fanariote.

Deşi scurte şi puse după înavuţire rapidă, domniile fanariote au păstrat fastul cinstirii Cuvioasei. Mai mult, au fost sporite darurile oferite Bisericii în preajma zilei de 14 octombrie.

Primul grec urcat pe tronul Moldovei, Nicolae Mavrocordat, a poruncit în primul an de domnie ca ziua de 14 octombrie 1710 să fie sărbătorită cu fast. Mărturia ne-a lăsat-o peste secole Nicolae Mavropoulos, medicul personal al prinţului, locuitor pentru un timp în capitala Moldovei:

„Iară domnul sosit la Iassy a fost primit în biserica Trei Ierarhilor, unde s-a închinat evlavios Sfintei Celei noi, Parascheva de la Târnovo, amintindu-şi că strămoşii săi s-au închinat moaştelor în cetatea Ţarigradului. Şi aflând că pomenirea sfintei se face la 14 octomvrie, a poruncit meşterilor ţaringrădeni să făurească pentru acea zi stâlpi de marmură albă, la baldachinul moaştilor, iar racla să fie căptuşită cu stofă roşă adusă din Iran, bătută în cuie de argint. Iar la picioarele raclei să fie aşternute covoară şi mătasuri turceşti şi candele de aur şi argint, care să ardă necontenit din cheltuiala Domnului. Iar la praznicul ei, în 14 octomvrie, poruncita Domnul Nicolae de a se aduna clerul ţării şi credincioşii, cu mic şi cu mare, chiar şi de dincolo de hotară, din Russia. În ajunu, la ore două, clopotele bisearicilor răsunau, când egumenii şi preoţii ridicară racla cu svintele moaşti de sub boltă, de o aşezară în mijlocul bisearicii, ca să fie sărutată de norodu. Iar la Liturghie, moaştile erau aduse la uşa bisearicii, pe unde iesea Domnu cu alaiu. Iar Domnul Nicolae trecu pe sub moaştele sfintei, atingându-se cu creştetul de cinstitele moaşte. Iar la sfârşitu, cântând metrhaneaua, se dădu mâncare norodului în cinstea Sfintei, petrecându-se cu veselie, oamenii în seşul Bahluilui, iară Domnul, mitropolitul şi alaiu, în spătărie“.