Medaliile emise în timpul Patriarhului Justinian Marina

În perioada monarhiei constituționale (1866- 1947), medalistica românească a cunoscut o înflorire și o diversitate fără precedent, după cum observă autorii bogatului repertoriu al medaliilor românești (Alex. Ievreinov, Oct. Iliescu, Nic. Curdov, Maria Duțu, „Medalii privitoare la istoria românilor. Repertoriu cronologic, 1551-1998”, Buc., 1999, p. 7, în continuare MPIR). După abolirea monarhiei, așa cum era de așteptat, regimul comunist a îndreptat activitatea medalistică într-o direcție convenabilă ideologiei sale. Totuși, inițiativa Patriarhiei Române de a bate medalii, chiar și în acele vremuri dificile, reprezintă o cutezanță care l-a caracterizat pe Patriarhul Justinian Marina în toate domeniile sale de activitate. Se știe că acesta apărea în public, oficial, ca o persoană care coopera cu regimul, dar niciodată în detrimentul vieții religioase. S-au construit și restaurat biserici, școlile teologice au funcționat, editurile au scos cărți și reviste în pofida cenzurii, momentele solemne cu nenumărați invitați de peste hotare și slujbele obișnuite s-au derulat în continuare, în biserici, însă fără oglindiri în presa oficială. Mulți clerici au fost urmăriți de regimul ateu și chiar martirizați. Aceste realități care i-au expus multor pericole pe patriarhii României care au păstorit în comunism sunt consemnate în nenumăratele note și rapoarte ale Se­cu­rității care privea și urmărea intrigată aceste acțiuni bisericești (să se vadă colecția de documente elaborată de C. Păiușan și R. Ciuceanu, Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist 1945-1958, vol I., Buc., 2001; George Enache, Adrian Nicolae Petcu, Patriarhul Justinian și Biserica Ortodoxă Română în anii 1948-1964, Ed. Partener, Galați, 2009; Idem, Monahismul ortodox și puterea comunistă în România anilor ’50, Ed. Partener, Galați, 2009; A. N. Petcu, Dicționarul clericilor și mirenilor ortodocși români mărturisitori în detenția comunistă [1945-1964], Ed. Basilica, 2017; Martiri pentru Hristos din România, în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buc., 2007; Silviu-Constantin Nedelcu, Cenzurarea presei ortodoxe în comunism, Ed. Eikon, București, 2019 etc.).

Între altele, Patriarhul Justinian a încurajat artiștii și a susținut artele, contribuția sa la dezvoltarea artei românești din a doua jumătate a secolului al XX-lea nefiind specificată, din păcate, în tratatele de specialitate. Artiștii angajați în Atelierele Patriarhiei au lucrat pentru Biserică, continuând să își pună talentul în valoare și asigurându-și, totodată, supraviețuirea într-un context care le era ostil. În această direcție se înscrie și baterea de medalii din inițiativa Patriarhului Justinian Marina.

Medaliile emise de Patriarhia Română în perioada 1948-1977, corespunzând deci păstoriei Patriarhului Justinian, sunt în număr de șapte. Această cifră este semnificativă, având în vedere contextul politic dificil, soldat cu înlăturarea activităților bisericești din spațiul public.

În lucrările de specialitate, în cataloagele de numismatică și medalistică, găsim puține informații despre aceste medalii bisericești, aceasta fie din cauza cenzurii de până în anul 1989, fie din cauza rarității pieselor, ori chiar din cauza dezinteresului unor cercetători pentru tematica bisericească.

Prima medalie (foto 1, 2) bătută de Patriarhia Română în răstimpul cercetat de noi a apărut în 1968 la aniversarea a două decenii de păstorire de către Patriarhul Justinian. De menționat că descrierile din cataloagele pe care le cităm sunt foarte sumare sau greșite, cum este cazul medaliei de față, de aceea vom reda inscripțiile și dimensiunile fiecărei piese, acestea lipsind din lucrările respective.

Pe avers este înfățișat Patriarhul Justinian, bust, profil întors spre stânga, purtând camilafcă și engolpioane, cu textul: Preafericitul Justinian Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Pe revers, găsim stema Patriarhiei Române și textul: La a XX-a aniversare de la întronizare; 6 iunie 1948-1968. Medalia a fost realizată la Monetăria Statului (ca și celelalte pe care le vom descrie în continuare) din bronz argintat, cu circumferința de 59 mm și grosimea de 5 mm. Deși nu este semnată, medalia este atribuită renumitului gravor român Haralambie Ionescu (n. 1913, Curtea de Ar­geș - d. 31 decembrie 1977, v. Me­dalii și plachete românești în continuare MPR, Buc., 1971, p. 222.; MPIR, p. 348, nr. 2905). Acesta a gravat în metale prețioase multe medalii și monede românești emise în timpul regilor Carol al II-lea și Mihai I, activând și în timpul regimului comunist, până către sfâr­șitul vieții.

A doua medalie (foto 3, 4) a fost emisă tot în 1968, din bronz (circumferința de 59 mm și grosimea de 5 mm) și are pe avers două cruci tip troiță, care se ivesc din­tr-un singur trunchi, și textul: Reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române. Ca toți să fie una. Pe revers este înfățișată Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia înconjurată de textul: 1948 - 21 octombrie 1968. Alba Iulia. Lucrarea îi este atribuită tot lui Haralambie Ionescu (MPR, p. 229; MPIR, p. 346, nr. 2886).

A treia medalie (foto 5, 6), din bronz aurit (circumferința de 59 mm și grosimea de 5 mm), a fost emisă în 1970 pentru a marca inaugurarea Așezămintelor româ­nești de la Ierusalim și Iordan. În revista Biserica Ortodoxă Română (1970, nr. 11-12, nov. - dec., p. 1170.), se afirma că încă din 1969 amplele lucrări de restaurare întreprinse de Patriarhia Română la Ierusalim erau finalizate. Probabil, medalia dedicată acestui eveniment proiectat pentru anul 1970 a fost pregătită din vreme, dar ea nu a mai fost utlilizată pentru că, din motive pe care nu le-am putut documenta încă, sfințirea s-a amânat. Totuși, medaliile au fost bătute. Am putea afirma că aceasta este cea mai rară dintre toate celelalte, ea nefiind pusă în circulație. Astfel, pe avers este înfățișat bustul Patriarhului Justinian, purtând camilafcă, două engolpioane, cruce și baston, cu textul: Preafericitul Justinian, Patriarhul României. Tot aici găsim și inițialele gravorului H(aralambie) I(onescu). Pe revers este gravată clădirea ansamblului ecleziastic al Patriarhiei Române de la Ierusalim cu textul: Sfințirea Așezămintelor românești de la Ierusalim și Iordan. 1970 (MPIR, p. 353, nr. 2945).

A patra medalie (circumferința de 59 mm și grosimea de 4 mm) (foto 7, 8) a fost bătută în bronz aurit, în 1973, cu ocazia sărbătoririi de către Patriarhul Justinian a douăzeci și cinci de ani de păstorire. Pe avers, într-o ipostază nouă, este reprezentat Patriarhul Justinian purtând mantie, omofor, epitrahil, mitră, două engolpioane și cruce; cu mâna dreaptă binecuvântează, iar cu stânga ține cârja patriarhală. Textul care însoțește portretul este următorul: Preafericitul Patriarh Justinian al Bisericii Ortodoxe Române. XXV. Pe revers sunt înfă­ți­șate Catedrala Patriarhală restaurată de el și textul: La aniversarea a 25 de ani de la întronizare. 6 iunie 1948-1973.

A cincea medalie (foto 9, 10), de dimensiuni ceva mai mari (circumferința de 69 mm și grosimea de 5 mm), bătută în bronz aurit, a fost emisă în 1975 cu ocazia unui eveniment marcant din viața Bisericii Ortodoxe Române: împlinirea a 50 de ani de la ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie și, totodată, împlinirea a 90 de ani de la dobândirea Autocefaliei. Pe avers este reprezentat bustul Patriarhului Justinian purtând camilafcă, două engolpioane, cruce și baston, fiind gravat textul: Biserica Ortodoxă Română. Preafericitul Patriarh Justinian. Tot aici găsim menționat numele de familie întreg al aceluiași renumit gravor H(aralambie) Ionescu. Mențiunea aceasta este importantă deoarece arată că artistul a fost în activitate până la sfârșitul vieții. Pe avers este gravată stema Patriarhiei Române, în partea ei superioară fiind mențio­nați anii 1925-1975, iar în cea inferioară 1885-1975; textul care înconjoară stema este acesta: Semicentenarul Patriarhiei Române. Autocefalia; el amintește, ca și anii respectivi, de cele două evenimente aniversate (MPIR, p. 375, nr. 3142).

A șasea medalie (foto 11, 12) a fost bătută în bronz, tot în 1975, cu ocazia Sfințirii bisericii Așeză­mân­tului românesc din Ierusalim (MPIR, p. 375, nr. 3143) săvârșită de însuși Patriarhul Justinian. Precizăm că, deși această medalie prezintă aceleași gravuri cu cele ale ediției din 1970, emise pentru a marca sfințirea Așezămintelor ro­mâ­nești din Țara Sfântă, pentru rea­lizarea acestei a șasea medalii a fost întocmit un nou proiect de către gravorul H. Ionescu. Această piesă are dimensiunile ușor mărite (circumferința de 60 mm și grosimea de 5 mm), iar fonturile sunt diferite de cele din 1970. Așadar, pe avers este gravat portretul Patriarhului Justinian, purtând camilafcă, două engolpioane, cruce și baston, cu textul: Preafericitul Justinian, Patriarhul României. Tot aici găsim și inițialele artistului H(aralambie) I(onescu). Pe revers este gravată clădirea Așezămân­tu­lui românesc de la Ierusalim cu textul: Sfințirea bisericii Așezămân­tului românesc din Ierusalim. 1975. Și această medalie este rară.

O a șaptea medalie (foto 13), necunoscută cataloagelor de specialitate, a fost bătută în bronz aurit, care își păstrează foarte bine caracteristicile până astăzi. Aceasta este cea mai mare dinte toate medaliile patriarhale și are circum­fe­rința somptuoasă de 70 mm și o grosime de 4 mm. Medalia este unifață și îi reprezintă în bust orientat spre stânga pe patriarhii Miron Cristea (†1939), Nicodim Munteanu (†1948) și Justinian Marina (†1977). Textul care însoțește chipurile, scris cu litere vechi bise­ricești, este următorul: Patriarhii României. Miron. Nicodim. Justinian. Am identificat o variantă a acestei medalii din bronz care înfățișează portretele celor trei patriarhi pe un fundal din email alb. Întrucât nu am găsit nici un fel de referințe legate de data emisiunii acestei medalii, presupunem că ea a fost realizată de același artist, Haralambie Ionescu, în 1975, la aniversarea Semicentenarului Patriarhiei Române.

Medaliile descrise au fost prezentate în cutii din carton și pânză, căptușite cu imitație de mătase la interior, pe capac fiind inscripționat cu litere aurii numele evenimentului căruia îi era închinată piesa respectivă. Deoarece unele dintre aceste medalii se află în posesia unor instituții de cultură (muzee, biblioteci), colecții particulare, dar și în comerț, putem concluziona că ele au fost bătute într-un tiraj destul de generos, însumând câteva sute de exemplare fiecare. Medaliile se distribuiau în ziua evenimentului respectiv invitaților, ierarhilor prezenți, membrilor Administrației bisericești, dar și anumitor persoane pe care Patriarhul Justinian dorea să le onoreze în mod deosebit.

Nu am reușit până acum să găsim mențiuni în publicațiile vremii decât despre două dintre cele șapte medalii. Cea dintâi medalie emisă de Patriarhia Română în 1968, cu ocazia împlinirii a două decenii de păstorire de către Patriarhul Justinian, este amintită în volumul tipărit cu acest prilej, inclusiv cu ima­gini avers-revers și textul explicativ: Medalia comemorativă bătută de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, informații despre efigia comemorativă cum este denumită în actele oficiale, bătută în 1975 la semicentenarul Patriarhiei Române, găsim în scrisoarea Patriarhului Justinian prin care oferă autorităților statului un exemplar ca mulțumire pentru aprobarea de a organiza (cu o anumită anvergură) evenimentele de atunci.

Alte medalii și plachete bise­ri­cești au fost emise în timpul păstoririi Patriarhului Teoctist Ară­pașu (†2007), iar de la venirea la cârma Bisericii noastre a Prea­fericitului Părinte Patriarh Daniel, în fiecare an, Patriarhia Română emite mai multe medalii dedicate evenimentelor aniversate ori comemorate, sau persoanelor omagiate.

Medalistica bisericească nu a fost îndeajuns studiată, cu toate că aceasta îmbogățește încă dintru începuturi repertoriile care se ocupă de acest domeniu, motiv pentru care cercetările noastre vor continua.

Prin acest text am dorit să realizăm un act de cinstire a memoriei marelui Patriarh Justinian Marina, atât de prezent în istoria și viața Bisericii Ortodoxe Române.