Stavrofora Mihaela Tamaş, stareţa Mănăstirii Bistriţa din judeţul Vâlcea, a trecut la Domnul în dimineaţa zilei de 3 ianuarie 2015, la vârsta de 82 de ani. Aproape întreaga existenţă şi-a închinat-o vieţii monahale, şi anume 61 de ani, dintre care 22 de ani i-a petrecut la cârma obştii din Mănăstirea Bistriţa. La ceas de pomenire, aducem şi noi un smerit prinos de recunoştinţă venerabilei slujitoare a Bisericii lui Hristos şi totodată rugăciunea de a fi rânduită laolaltă cu drepţii lui Dumnezeu, întru veşnică pomenire.
Slujba de Prohodire a stavroforei Mihaela Tamaş, stareţa Mănăstirii Bistriţa, a fost săvârşită la începutul acestei săptămâni, luni, 5 ianuarie, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. Trupul sfinţiei sale a fost aşezat, după cum şi-a dorit, într-un mormânt simplu, săpat în partea de nord a bisericii bolniţă, pe colina de deasupra Mănăstirii Bistriţa.
O viaţă închinată slujirii lui Hristos
Maica Mihaela Tamaş s-a născut în data de 23 noiembrie 1932, în localitatea Gherla, din judeţul Cluj. A intrat în Mănăstirea Măgura Ocnei, din judeţul Bacău, în anul 1953, la vârsta de 21 de ani. După doi ani petrecuţi în această mănăstire, monahia Mihaela a fost chemată de părintele Visarion Coman, un mare duhovnic şi mărturisitor al vremurilor noastre, la Mănăstirea „Înălţarea Domnului“ din judeţul Bacău, unde au zidit împreună o nouă biserică, un corp de chilii şi au adunat obştea de maici. A fost tunsă în monahism la 24 iunie 1957 şi a rămas în mănăstire până în anul 1960, când, prin Decretul 410/1959, a fost dată afară împreună cu celelalte maici şi cu părintele Visarion Coman.
Părintele Visarion a fost numit preot la Mănăstirea Suceviţa, iar monahia Mihaela Tamaş l-a urmat, împreună cu alte câteva maici. În acest timp, maicile au locuit, în condiţii grele, într-o veche casă a mănăstirii, care era folosită pe post de capelă mortuară. La un moment dat, părintele Visarion Coman i-a spus maicii Mihaela: „Vom merge într-un loc sărac, unde nimeni nu vrea să stea!“ După mai multe căutări, maica Mihaela Tamaş a ajuns în Episcopia Râmnicului şi Argeşului, unde, îndemnată fiind de Episcopul Iosif Gafton, s-a aşezat în Mănăstirea Clocociov din judeţul Olt, care era aproape părăsită.
Mănăstirea Clocociov era cu adevărat un loc sărac, unde nimeni nu voia să stea. În această mănăstire s-a nevoit maica Mihaela Tamaş din anul 1976 până în anul 1988. Vreme de 12 ani, înfruntând multe greutăţi, împreună cu părintele Visarion Coman, maica Mihaela a reuşit să împuternicească mănăstirea cu o obşte tânără şi să o repare în întregime. În anul 1988, maica Mihaela Tamaş a fost rânduită în stăreţia Mănăstirii Brâncoveni din judeţul Olt, pe care, de asemenea, a restaurat-o şi a îmbogăţit-o cu o obşte tânără, întocmai cum a făcut la Clocociov.
În data de 5 mai 1992 a păşit peste pragul Mănăstirii Bistriţa din judeţul Vâlcea, unde a rămas până la chemarea cea din urmă din această viaţă. Aici, s-a aşezat cu multă dragoste la cârma obştii monahale, iar vreme de 22 de ani, în calitate de stareţă, a reuşit să refacă întregul complex mănăstiresc, înfiinţând, totodată, ateliere de pictură, cizelură, sculptură, broderie şi croitorie. S-a îngrijit nu doar de activitatea gospodărească, ci şi de cea culturală, astfel că a înfiinţat Grupul de muzică psaltică „Sfântul Grigorie Decapolitul“ şi a purtat de grijă celui mai mare depozit de carte veche bisericească din ţara noastră.
„Te lumina cu chipul ei plin de bunătate şi smerenie“
„Pe maica Mihaela toţi o ştim ca pe o maică rugătoare, care te lumina cu chipul ei plin de bunătate şi smerenie. Era nelipsită de la slujbe, iar pravila de zi cu zi o împlinea cu stricteţe. (...) Stavrofora Mihaela, stareţa Mănăstirii Bistriţa, trebuie să ne fie tuturor pildă de ascultare, pildă de jerfelnicie, pildă în iubirea lui Dumnezeu şi pildă de smerenie autentică. (...) Precum aţi auzit cântându-se în textul liturgic de la înmormântarea de astăzi (n.r.: luni, 5 ianuarie): «Pustnicilor, celor ce sunt departe de lumea cea deşartă, neîncetată le este dorirea după Dumnezeu», aşa a fost şi întreaga viaţă a maicii stareţe Mihaela, o continuă nevoinţă şi ascultare din dorul după Mirele Cel ceresc, pe care suntem siguri că ea L-a întâlnit acum în Împărăţia Sa“, a spus IPS Părinte Varsanufie în cuvântul rostit la slujba de înmormântare.
Stavrofora Mihaela Tamaş a trecut la Domnul în dimineaţa zilei de 3 ianuarie 2015, la vârsta de 82 de ani, şi a fost înmormântată în ziua de 5 ianuarie, într-un mormânt simplu, săpat în partea de nord a bisericii bolniţă, care se află pe colina de deasupra Mănăstirii Bistriţa. Stareţi şi stareţe din mai multe mănăstiri din ţară s-au rugat pentru iertarea şi mântuirea ei.
Toţi cei care am cunoscut-o pe maica Mihaela ne rugăm lui Hristos Dumnezeu, Cel Înviat din morţi, să aşeze sufletul ei în lumina Preasfintei Treimi, împreună cu ceata cuvioaselor mult ostenitoare şi mult rugătoare.
Veşnică să-i fie pomenirea, din neam în neam!
