Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, sfânt al neamului și corifeu al culturii

În Patriarhia Română astăzi este sărbătorit Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei. Anul acesta s-au împlinit 400 de ani de la nașterea acestui corifeu al culturii române. El a marcat viața bisericească românească din secolul al 17-lea, fiind, alături de Sfântul Ierarh Varlaam, unul din Mitropoliții Moldovei ce au contribuit la făurirea limbii literare române.

Sfântul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava, de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (26 octombrie), primind din botez numele acestui mucenic al lui Hristos. A avut parte de o educație aleasă, mai întâi la școlile din Moldova, iar apoi la Lvov, la școala Frăției Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului”, după cum precizează părintele profesor Mircea Păcurariu. Aici a învățat limbile clasice, greaca și latina, a aprofundat slavona bisericească și și-a însușit limbile polonă și ucraineană. A parcurs disciplinele umaniste ale vremii, desăvârșindu-se din punct de vedere intelectual.

După terminarea studiilor, revine în Moldova și se călugărește la Mănăstirea Probota, primind numele de Dosoftei. Datorită vieții sale duhovnicești și pregătirii academice, în anul 1658 ajunge Episcop al Hușilor, iar doi ani mai târziu, Episcop al Romanului. În 1671 este ales Mitropolit al Moldovei. Păstorește în condiții dificile, din cauza deselor conflicte dintre Imperiul Otoman și Regatul Poloniei, care duc și la o instabilitate privind tronul Moldovei.

În 1673/1674 este nevoit să se mute în Polonia și revine pe scaunul de Mitropolit al Moldovei în primăvara anului 1675.

În 1677 reședința mitropoliților Moldovei se stabilește definitiv la Iași, Mitropolitul Dosoftei ocupându-se de amenajarea spațiilor necesare unei reședințe mitropolitane.

În 1686 Mitropolitul Dosoftei a luat din nou drumul pribegiei în Polonia, unde se va muta la Domnul la 13 decembrie 1693.

Mitropolitul Dosoftei a păstorit un sfert de veac la Huși, Roman și Iași, arătând o preocupare deosebită în plan cultural, alcătuind sau traducând în limba română diferite cărți de învățătură bisericească, de slujbă bisericească, cu caracter istoric sau literar, după cum precizează părintele profesor Mircea Păcurariu. Primele preocupări de ordin cultural le arată viitorul ierarh încă din vremea vieții monahale petrecute la Mănăstirea Probota. Traduce în jurul anului 1650 Istoriile lui Herodot. A mai tradus un Pateric grecesc, cartea Mântuirea păcătoșilor a lui Agapie Landos și fragmente din Viața și minunile Sfântului Vasile cel Nou. Tot în această perioadă studiază inscripții și cercetează hrisoavele emise de domnii Moldovei, aplecându-se și asupra Letopisețului lui Grigore Ureche, dar și a unor cronografe grecești, cronici rusești și lucrări ale unor istorici din Polonia.

La Roman a revizuit traducerea Vechiului Testament făcută de Nicolae Milescu Spătaru și tot aici lucrează la părți din Psaltirea în versuri și Viața și petrecerea sfinților.

În 1673 a tipărit Psaltirea în versuri care-l consacră „cel dintâi poet român”. Tot acum tipărește și Acatistul Născătoarei de Dumnezeu, traducerea sa din slavonă în română. Refăcând vechea tiparniță a lui Vasile Lupu de la Iași, Mitropolitul Dosoftei tipărește în 1679 Dumnezeiasca Liturghie. În anul 1680 a tipărit Psaltirea de-nțăles, cu text paralel în slavonă și română. În noua tiparniță de la Biserica „Sfântul Nicolae” Domnesc din Iași, în 1681, apare un Molităvnic de-nțăles în limba română. Această lucrare are în prefață un Poem cronologic despre domnii Moldovei. În 1683 tipărește o nouă ediție a Liturghiei, iar în același an apar și Paremiile preste an.

Între anii 1682-1686 tipărește Viața și petrecerea svinților în patru volume. Este una dintre lucrările reprezentative ale strădaniilor cultural-bisericești ale Mitropolitului Dosoftei.

În ultimii ani ai vieții, petrecuți în exilul din Polonia, realizează o nouă versiune a Poemului despre domnii Moldovei, continuând lista lor până la domnia lui Constantin Cantemir.

Are preocupări legate de originea poporului român, argumentând continuitatea populației daco-romane pe teritoriul fostei provincii romane, Dacia. Mitropolitul Dosoftei are și importante traduceri din literatura neogreacă în limba română. El a început traducerea în limba română a lucrării Sfântului Ioan Damaschin Expunerea credinței ortodoxe (Dogmatica).

Ultima sa traducere, terminată în 1693, este o culegere de cuvântări ale Sfinților Părinți, numită Mărgăritare.

Doar din această expunere pe scurt a operei Sfântului Ierarh Dosoftei vedem importanța pe care o arată textelor patristice. În acest sens, părintele profesor Mircea Păcurariu scrie: „Mitropolitul Dosoftei poate fi socotit cel mai de seamă cunoscător al literaturii patristice și post-patristice din întreaga cultură românească veche”. Și tot el subliniază că „Mitropolitul Dosoftei este primul nostru poet național, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală și al unor lucrări istorice în românește, primul traducător al cărților de slujbă în românește în Moldova, primul mare cunoscător al literaturii patristice și post-patristice la noi, primul cărturar român care a copiat documente și inscripții și care a adus un aport prețios în procesul de formare a limbii române”.

Mitropolitul Dosoftei a fost și un om duhovnicesc care, datorită sfințeniei vieții, a știut ziua mutării sale la viața veșnică. Astfel, în unul din rapoartele făcute de Mihailov despre Mitropolitul Dosoftei, aflăm că: „După Sfânta Liturghie, luând masa cu tot clerul în chilia sa, a dăruit unui oarecare om sărac, venit la el, o blană pregătită pentru haina sa. Apoi, a zis: Fraților, uitați-vă unde am ajuns a muri! Și aplecându-se pe laiță, și-a așezat sfintele sale mâini pe piept și a dat Domnului preafericitul său suflet” (prof. N.A. Ursu și pr. Nicolae Dascălu, Mărturii documentare privitoare la viața și activitatea Mitropolitului Dosoftei). Mutarea la Domnul a Mitropolitului Dosoftei s-a petrecut în localitatea Zolt­kiew, din regatul Poloniei, la 13 decembrie 1693.

Biserica Ortodoxă Română, la inițiativa Preaferi­ci­tului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Dosoftei în anul 2005, cu dată de prăznuire 13 decembrie. Astăzi, noi creștinii ortodocși români îl lăudăm cântându-i troparul: „Apărătorule al Ortodoxiei și învățătorule al sfințeniei, păstor blând ca un miel și mare dascăl al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hris­tos-Dum­ne­zeu să mântuiască sufletele noastre!”