Mitropolitul Nicolae Mladin, „Altarul și amvonul, catedra și condeiul”

Născut în Țara Moților la începutul Primului Război Mondial, viitorul Mitropolit al Ardealului, Nicolae Mladin, a slujit cu abnegație „Altarul și amvonul, catedra și condeiul”. Personalitatea, opera și pastorația sa reprezintă momente de referință în Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania.

Sfântul Apostol Pavel ne așază la inimă cuvintele: „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7). Ascultând îndemnul Apostolului Neamurilor, cu multă smerenie, aducem înaintea cititorilor, la scurt timp după împlinirea a 107 ani de la naștere, chipul înveşmântat de lumină al Mitropolitului Nicolae Mladin, vrednic urmaș al Sfântului Andrei Șaguna în scaunul ierarhilor sibieni. Născut în Țara Moților, la Abrud, într-o familie modestă, pruncul Nicolae a văzut lumina cerului în data de 18 decembrie 1914. De la tatăl său, Gheorghe, care era miner, a deprins seriozitatea pentru munca cinstită, iar de la mama sa, Letiția, credința în Dumnezeu și modestia. Începuturile vieții nu i-au fost ușoare, deoarece în pragul majoratului a rămas orfan de tată. Probabil și încercarea aceasta l-a determinat să-și îndrepte pașii spre tainele cunoașterii lui Dumnezeu. După un scurt periplu la Academiile de Teologie din Oradea și Chișinău, și-a finalizat ultimii doi ani universitari la Facultatea de Teologie din București, cu teza de licență „Influența lui Dionisie Areopagitul asupra lui Jean de la Cruz”, în 1938.

Pregătire teologică de excepție

Închinoviindu-se în obștea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a fost remarcat de Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, cunoscut în epocă pentru promovarea tinerilor talentați, care l-a hirotonit diacon celib la sfârșitul anului 1939 și l-a trimis la studii aprofundate de teologie în Germania. A fost numit, în anul 1943, profesor suplinitor de Teologie morală la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, iar din 1947 a devenit titularul catedrei. Pentru că în viață nimic nu este întâmplător, ci toate au o rânduială providențială, chiar de ziua sa aniversară, la împlinirea vârstei de 32 de ani, a obținut titlul de doctor în teologie, cu teza „Hristos - viața noastră. Asceză și mistică paulină”, în cadrul Facultății de Teologie din București.

Bucurându-se de o bogată și fructuoasă activitate universitară, de aproape două decenii și jumătate, și după primirea tuturor gradelor clericale, în vara anului 1967, arhimandritul dr. Nicolae Mladin a fost ales Mitropolit al Ardealului. Ajungând ierarh la Sibiu și primind cârja Sfântului Andrei Șaguna, preoțimea ardeleană „a săltat de bucurie”, deoarece „părintele Mla­din” - cum îi spuneau cei apropiați - era cunoscut ca un teolog de excepție, redactor de seamă al Telegrafului Român, predicator carismatic, modest din fire, binevoitor față de nevoile aproapelui, cu un rafinat simț al umorului, deschis spre comuniune și un om de rară omenie. „Sunt fiu de muncitor minier - spunea proaspătul mitropolit -, vlăstar din rădăcina vânjoasă a moților, care au cutremurat mai multe veacuri istoria Transilvaniei, port în mine setea după dreptate și libertate.”

Activitate dinamică în cadrul eparhiei

Activitatea sa de 14 ani ca Arhiepiscop și Mitropolit în jilțul șagunian poate fi caracterizată printr-o prezență vie și dinamică în viața eparhiei din interiorul arcului carpatic. A participat la lucrările Sfântului Sinod, a făcut demersurile necesare pentru reînființarea Eparhiei din Alba Iulia și l-a instalat în Catedrala Reîntregirii pe noul chiriarh, în persoana Episcopului Emilian Birdaș. Numeroasele vizite pastorale, Sfintele Liturghii misionare săvârșite în parohii, sfințirea bisericilor, hirotonia noilor clerici, primirea delegațiilor străine, grija față de învățământul teologic și afinitățile față de viețuirea monahală îl așază cu cinste în galeria marilor mitropoliți ai Transilvaniei, alături de Miron Romanul, Ioan Mețianu, Nicolae Bălan și Nicolae Colan.

Pentru că Sfântul Sinod al Bisericii noastre a declarat anul 2021 în Patriarhia Română drept Anul omagial al pastorației românilor din afara României, este binevenit să amintim că, la începutul deceniului șapte al secolului trecut, Mitropolitul Nicolae a efectuat o vizită în Statele Unite ale Americii, la câteva parohii românești din Episcopia Ortodoxă Română. Acolo a slujit Liturghia Euharistică și a predicat, încurajând românii să păstreze în inimile lor etosul creștin autentic și să nu uite tradițiile din patria-mamă. De asemenea, a participat la serbarea centenarului Societății studențești „România Jună”, din capitala Austriei.

Fiind un ierarh vizionar și cu vechi prietenii din anii de studenție, a conferențiat la mai multe Facultăți de Teologie din Germania: Frankfurt am Main, Halle (Saale), Berlin și Heidelberg, în anii 1968 și 1973.

Trăsătura fundamentală a personalității sale rămâne până astăzi aceea de cărturar savant și dascăl de teologie. A scris sute de studii și articole pe teme morale și istorice în revistele bisericești ale vremii, din țară și din străinătate, broșuri misionare, cărți de teologie morală, a evocat cu mult talent activitatea unor teologi români și personalități culturale, a rostit peste o sută de cuvântări festive și nenumărate predici în Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu.

Au rămas în sfera apoftegmelor câteva scurte dialoguri pe care le-a avut cu mama sa, Letiția, „a doua Antuză”. Nedumerită fiind de faptul că petrece mult timp în Sfântul Altar, l-a întrebat de ce iese ultimul din catedrală, mai ales că este mitropolit. „Mamă, urma conduce turma”, a răspuns mucalitul ierarh. Cu altă ocazie, l-a rugat să o ajute cu câțiva bănuți. Întrebată fiind la ce îi sunt necesari, vârstnica sa maică i-a răspuns că dorește să plătească un pomelnic: „Pentru tine se roagă toți preoții, dar pentru mine, nici unul!”

Timpul a trecut și din motive de sănătate a fost nevoit să se pensioneze. Chiar în ziua în care se cuvenea să aniverseze aproape două decenii de la alegerea ca întâistătător al Mitropoliei Ardealului, la vârsta de doar 71 de ani, a avut loc slujba Înmormântării, la mănăstirea de metanie de la poalele Munților Făgăraș. Între vorbitori a luat cuvântul și regretatul ierarh Antonie Plămădeală, urmașul său la cârma mitropoliei, care a amintit, printre altele, cele patru piscuri ale vieții Mitropolitului Nicolae Mladin: „Altarul și amvonul, catedra și condeiul”.

Fire veselă și generoasă

Părintele arhimandrit Teofil Părăian i-a dedicat câteva articole elogiative, în care prezintă momente semnificative din viața ierarhului, evidențiind caracterul manierat, firea veselă și generozitatea nativă ale neuitatului său mentor și profesor. De pildă, amintind episodul în care a mers la Mitropolitul Nicolae Bălan pentru a primi binecuvântarea arhierească de înscriere la Institutul de Grad Universitar din Sibiu, relatează cât de natural, firesc și binevoitor l-a întâmpinat părintele Mladin, care l-a invitat apoi la masă şi au discutat îndelung: „Mi s-a așezat la inimă cu bucurie și n-a mai ieșit de acolo niciodată”.

Ca un ecou de recunoștință, la un deceniu de la plecarea sa spre „Țara cea de peste veac”, în anul 1996 au fost publicate două cărți: Poruncă și libertate. Prelegeri de morală ortodoxă, coordonată de pr. Nicolae Streza, și Asceză și mistică paulină, ediție îngrijită și prefațată de pr. prof. dr. Ioan Ică sr. Reverberațiile operei sale și gândirea sa teologică se resimt și astăzi în literatura de specialitate și nu numai, deoarece este citat în numeroase lucrări de licență, masterat, doctorat, volume tematice și predici.

Astăzi, lespedea mormântului său de la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus este străjuită de candela aprinsă a neuitării și împodobită cu florile perene ale recunoștinței. Veșnica sa pomenire din neam în neam!