Moștenirea culturală a Mitropolitului Varlaam al Moldovei

Mitropolitul Varlaam (1632‑1653), „vrednic slujitor al lui Hristos”, „înțelept apărător al dreptei credințe” și „credincios luminător al neamului românesc”, așa cum este atât de frumos descris în troparul praznicului său, este unul dintre marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, fiind părinte al limbii române literare prin bogata sa moștenire culturală lăsată, precum Cazania ce îi poartă numele, dar și alte lucrări îngrijite de acesta.

S‑a născut în 1580, în județul Vrancea, în sudul Moldovei, într‑o familie de țărani, numită Moțoc, credincioasă și iubitoare de Hristos, şi a primit ca nume de botez Vasile. De tânăr a avut o aleasă educație, fiind format în spirit creștin. Și‑a îndreptat pașii către Schitul Zosima de pe valea pârâului Secu, acolo unde s‑a deprins cu studiul limbilor greacă și slavonă. În aceeași zonă, s‑a ridicat, în 1602, și Mănăstirea Secu. S‑a format duhovnicește pe lângă egumenul Dosoftei de la Zosima. Plin de dragoste pentru Dumnezeu, simțind chemarea de a sluji în Biserica lui Hristos, tânărul Vasile s‑a călugărit, primind numele Varlaam. Acesta a intrat în obștea călugărească de la Mănăstirea Secu, unde, datorită calităților sale de bun îndrumător, a fost ales egumen. S‑a preocupat atât de treburile privind mănăstirea, cât și de activitatea cărturărească, realizând, în anul 1618, o traducere a operei Sfântului Ioan Scărarul, „Scara”. Strădaniile de care a dat dovadă l‑au adus pe acesta la treapta de arhimandrit, fiind, de altfel, și povățuitor al domnului Moldovei, Miron Barnovschi. A povățuit obștea de la Secu timp de 24 de ani, reușind să așeze așezământul monahal în rândul marilor mănăstiri ale Moldovei.

În anul 1632, după trecerea la Domnul a Mitropolitului Atanasie Crimca, Varlaam a fost ales mitropolit al Mitropoliei Moldovei. Noul mitropolit s‑a bucurat de mult ajutor, în timpul păstoririi sale, din partea domnului moldovean Vasile Lupu. La îndemnul acestuia, Varlaam s‑a îngrijit de înființarea unei tipografii. Sprijinit de Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, a înființat prima tipografie românească din Moldova, fiind așezată în Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, celebra ctitorie a lui Vasile Lupu din anul 1640.

În 1641, în biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, Mitropolitul Varlaam a așezat moaștele Sfintei Parascheva, pe care domnitorul Vasile Lupu le‑a primit ca mulțumire din partea Patriarhiei Ecumenice pentru ajutorul oferit în vremea Patriarhului Ecumenic Partenie. Prin evlavia mitropolitului moldovean, cinstirea Sfintei Parascheva a sporit în rândul credincioșilor moldoveni, Mitropolitul Varlaam fiind astfel „mare cinstitor al Sfintei Cuvioase Parascheva” (troparul Sfântului Varlaam).

Fiind un apărător fervent al credinței ortodoxe și al unității Bisericii Ortodoxe, Mitropolitul Varlaam s‑a implicat în organizarea Sinodului de la Iași, din anul 1642, care a revizuit Mărturisirea de credință a Mitropolitului Petru Movilă. Totodată, mitropolitul s‑a îngrijit și de situația românilor din Transilvania, unindu‑i într‑un cuget și o credință pe românii din toate cele trei țări. După înlăturarea lui Vasile Lupu din scaunul de domnitor al Moldovei, în 1653, Mitropolitul Varlaam a dorit să se retragă și el, întorcându‑se la Mănăstirea Secu, unde a mai trăit patru ani, trecând la Domnul în anul 1657, fiind înmormântat în aceeași mănăstire.

Vasta sa activitate în Mitropolia Moldovei a fost încununată de grija pe care Mitropolitul Varlaam a purtat‑o poporului pentru ca acesta să aibă cărți de slujbă și de învățătură creștină în limba română. Drept aceea, în tipografia de la Iași au văzut lumina trei cărți, printre cele mai importante pentru epoca aceea: Cazania (1643), Șapte Taine a(le) Bisericii (1644), Răspuns la catehismul calvinesc (1645), dar și multe alte lucrări.

Cazania lui Varlaam a fost prima carte românească tipărită în Moldova, în anul 1643. Izvorul principal al operei lui Varlaam a fost Comoara lui Damaschin Studitul. Cazania a cunoscut o largă răspândire, ajungând și la românii din Transilvania, unde se cunosc numeroase copii în manuscris.

Șapte Taine a(le) Bisericii, apărută în anul 1644, este explicarea dogmatică și canonică a celor șapte Taine, sub formă catehetică, de întrebări și răspunsuri.

Răspuns la catehismul calvinesc are o istorie foarte interesantă. În anul 1642, cârmuitorii calvini maghiari au tipărit la Alba Iulia un Catehism calvinesc în limba română. Ajungând cu solie în Țara Românească, în încercarea de a aduce împăcarea între Vasile Lupu și domnul Țării Românești, Matei Basarab, deoarece Vasile Lupu avea dorințe de expansiune în Țara Românească, nemulțumindu‑l pe Matei Basarab, Mitropolitul Varlaam descoperă aici catehismul, care era „plin de otravă și de moarte sufletească”. Deci, la întoarcerea în Moldova, a redactat un Răspuns la catehismul calvinesc, în anul 1645. În același an, va convoca un sinod cu ierarhi români din ambele țări, care au confirmat lucrarea lui Varlaam și au condamnat Catehismul calvinesc. Răspunsul combătea toate învățăturile lui Calvin. Mitropolitul Varlaam a devenit un apologet al Ortodoxiei în fața protestanților și un mare teolog ortodox.

Ca păstor al ortodocșilor din Țara Moldovei, Sfântul Ierarh Varlaam s‑a îngrijit îndeosebi de apărarea dreptei credințe, de viața monahală, dar și de îndrumarea spirituală a enoriașilor săi. De asemenea, Sfântul Mitropolit Varlaam a fost un ierarh cu viață isihastă deosebită, care i-a influențat pe mulți creștini de pe teritoriul Moldovei.

Mitropolitul Varlaam a întreprins foarte multe activităţi în timpul arhipăstoririi sale ca păstor al Moldovei, iar printre cele mai importante se numără îndreptarea şi apărarea dreptei credinţe. Totodată, paginile istoriei ne arată nevoința și jertfa pe care a avut‑o Mitropolitul Varlaam să conducă poporul pe calea mântuirii într‑o perioadă tulbure, de stăpânire turcească, dar şi sub mari presiuni prozelitiste venite din partea catolicismului şi a calvinismului. Așa vedem că Mitropolitul Varlaam a fost, în prima jumătate a secolului al XVII‑lea, un adevărat „stâlp al Ortodoxiei” și un mărturisitor al lui Hristos, fiind în sprijinul românilor din toate cele trei țări române: Moldova, Țara Românească și Transilvania.

Așa cum menționează cronicarii în paginile istoriei noastre, în acele vremuri, Biserica Romano‑Catolică desfăşura o propagandă unionistă agresivă, din Egipt şi până la Marea Baltică, mai ales după succesul iezuiţilor care îi atrăseseră la uniaţie pe rutenii ortodocşi din Polonia (Unirea de la Brest‑Litovsk din 1596). Calvinismul şi‑a intensificat activitatea prozelitistă printre ortodocşii din Transilvania, iar presiunile de convertire a românilor au atins cote maxime. În acele vremuri grele pentru români, Mitropolitul Varlaam a fost așezat de Dumnezeu în pământul Ortodoxiei româneşti ca un adevărat luminător al celor de un neam cu el. De aceea, prin îndelungata păstorire și multele activități pe care le‑a desfășurat pentru Biserica Ortodoxă, Mitropolitul Varlaam se numără printre marii ierarhi cărturari precum: Anastasie Crimca, Sfântul Ierarh Dosoftei sau Antim Ivireanul. Bun teolog, patriot, conștient de importanța unității românești, Mitropolitul Varlaam rămâne unul dintre marii făuritori ai limbii românești literare.

Istoricul Nicolae Iorga afirma despre el că „s‑a remarcat prin bogata activitate literară şi cărturărească”. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel afirmă că „rodirea luminoasă a credinței în istoria și cultura unui popor se vede în virtuțile statornice ale poporului, adesea personalizate în luptători eroi, în cărturari înțelepți, în artiști inspirați și mai ales în sfinții martiri, mărturisitori, cuvioși, ierarhi și voievozi”.

Prin aceasta, Mitropolitul Varlaam rămâne un adevărat mărturisitor și slujitor al lui Hristos, deoarece vedem că în istoria Bisericii Ortodoxe, cultura românească a avut un rol primordial și un lung șir de clerici duhovnicești, iubitori de patrie și de neam, de cultură și unitate națională. Ca încununare a tot ceea ce a însemnat acest ierarh pentru poporul român, la data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l‑a canonizat pe Sfântul Ierarh Varlaam, fiind pomenit la data de 30 august.