Când te gândeşti la muzeele Parisului, imediat îţi vin celebrele opere din cele mai cunoscute lăcaşuri ale artei - Muzeul Luvru, Palatul Versailles, Domul Invalizilor şi altele. Desigur, nici o vizită în capitala Franţei nu pare completă dacă nu ajungi în aceste locuri, dar pe lângă acestea, turistul răbdător şi care are suficient timp la dispoziţie poate descoperi muzee mai puţin cunoscute, dar nicidecum mai puţin atractive decât cele cunoscute în lumea întreagă. Iată câteva exemple.
„Maison de Balzac” este un muzeu aflat în arodismentul al 16-lea, iubitorii marelui scriitor putând găsi atmosfera în care acesta a creat, pe când închiriase etajul clădirii, în anii 1840-1847. „Comedia umană” a fost editată aici, precum şi unele dintre cele mai frumoase opere ale sale. Muzeul conţine cinci camere Balzac, deţine piese de mobilier ale scriitorului, precum biroul de scris, un scaun, un fierbător cu care Balzac îşi prepara ceaiul şi altele. Mai există o imagine a scriitorului făcută cu ajutorul dagherotipului (dagherotipia este prima tehnică fotografică reuşită, dezvoltată de Louis Daguerre şi Joseph Nicéphore Niépce, fiind produsă în cameră obscură, folosindu-se plăcuţe de cupru tratate cu ulei de levănţică), tablouri ale părinţilor săi. La parterul imobilului există din anul 1971 o bibliotecă ce conţine manuscrise ale lui Balzac, cărţi adnotate de el şi ediţii originale.
Muzeul Vinului se află tot în arodismentul 16, aşa că după plimbarea prin casa care l-a adăpostit pe geniul literaturii franceze Balzac, turiştii pot să ajungă într-un teritoriu care pentru francezi este o adevărată emblemă: „Ţara Vinului”. Vizavi de Turnul Eiffel, odinioară erau culturi bogate de viţă-de-vie. În 1493, când pustnicul Francisc de Paola se retrăgea în zonă pentru asceză, urmat fiind de ucenici, călugări care se ocupau şi cu cultivarea viţei-de-vie, a fost construită o mănăstire ce a funcţionat până la Revoluţia Franceză. Muzeul conţine peste 2.000 de piese care ţin de domeniul viticulturii, dar şi o cramă în care pot fi degustate diverse soiuri de vin şi pot fi ascultate informaţii de interes din domeniu.
Un alt loc încărcat de literatură este „Maison de Victor Hugo”, casa în care marele scriitor a locuit timp de 16 ani, între 1832 și 1848. În 1832, Victor Hugo şi soţia sa Adèle au închiriat un apartament de 280 de metri pătraţi la etajul unei vechi clădiri din Place des Voseges, clădire datând din 1605. Muzeul este format din câteva camere, printre care o sală de mese şi dormitorul elegant, în stil chinezesc, în care se află chiar patul în care marele scriitor a murit în anul 1885.
Perioade din viața Parisului, la Carnavalet
Un muzeu al reţelei de canalizare îl poate avea un oraş precum Parisul. Canalizarea pariziană, creată cu sute de ani în urmă, depăşeşte în performanţă multe alte reţele mai moderne, motiv pentru care are şi un muzeu dedicat: „Musée des Egouts de Paris”, de unde vizitatorii pot afla istoria acestei lucrări celebre, prezentă şi în opere literare precum „Mizerabilii”, de Victor Hugo, pot vedea mostre de tuneluri şi alte incitante povestiri despre un spaţiu în care nu de puţine ori istoria s-a împletit cu legenda. Muzeul a avut în anul 2007 circa 95.000 de vizitatori.
Cei care admiră sculptura lui Rodin pot vizita Hotelul Biron, care găzduieşte în spaţiile sale şi în grădinile din jur opere ale artistului, şi nu numai atât, ci şi picturi semnate de Van Gogh şi Auguste Renoir. Auguste Rodin locuia în suburbiile Parisului, dar lucra la Hotel Biron, unde astăzi pot fi văzute opere precum „The Thinker”, „The Kiss”. Se ajunge uşor la acest muzeu, fiind în apropierea staţiei de metrou Varenne, iar în spatele muzeului se află un mic lac şi un restaurant.
Dacă te afli la Paris, atunci în nici un loc nu poţi afla mai uşor şi mai bine istoria acestui mare oraş decât la Muzeul Carnavalet. Muzeul prezintă, pe secţiuni, perioade din viaţa Parisului - perioada romană, oraşul medieval (care cuprinde capul unei sculpturi a Maicii Domnului), cu perioada Marii Ciume din 1348, apoi Renaşterea, cu picturi din secolul al XVI-lea, cu bărbaţi şi femei, inclusiv Francisc I, Catherine de Medici, Henric al IV-lea, picturi în care este înfăţişată viaţa din acele timpuri, inclusiv un personaj celebru al vremii, considerată cea mai frumoasă femeie, Madame de Sevigne. Perioada Revoluţiei Franceze este şi ea bogat reprezentată, cu Căderea Bastiliei sau ghilotinările publice.
