Mulţi dintre noi simţim tot mai acut nevoia unor modele. A unor repere. Valori, cum le spunem cel mai adesea, care să ne convingă suficient încât să le oferim ca exemplu şi copiilor noştri. Privim în jur şi astfel de cazuri sunt prea puţine. Privim în urmă - să zicem, secolul al III-lea -, undeva în Egipt. Viaţa lui Abanoub, sfântul copil de 12 ani, merită să fie cunoscută atât de cei mari, cât şi de cei mici. Sfinţii creştini sunt modele de viaţă pentru copii, sipete ale valorilor esenţiale ale umanităţii.
Sfântul Abanoub s-a născut în satul Nehesa din Egipt, ca unic descendent al părinţilor săi. A început să meargă la biserică de la 12 ani. În sfântul lăcaş a auzit pentru prima dată vorbindu-se despre credinţa creştină. Cuvintele preotului care îi încuraja pe creştini să reziste în faţa persecuţiei (283) împăratului roman Diocleţian l-au marcat profund.
Într-una din zile, după ce s-a împărtăşit, copilul a părăsit biserica şi a oferit toate bunurile sale săracilor. Iubirea şi dorul pentru Veşnicie îl ardeau atât de intens, încât Abanoub a fost pe deplin convins că îşi va da viaţa, ca jertfă, în numele Domnului. Astfel, a luat drumul Samanudului, locul în care i-a apărut Arhanghelul Mihail. Îngerul i s-a înfăţişat în timpul rugăciunii, moment în care l-a înştiinţat pe băiat că va fi torturat peste trei zile.
De precizat că localitatea Samanud se afla în vechime, ca şi astăzi, în Delta Nilului, în prezent asanată şi utilizată în scopuri agricole. Un aspect ce merită reţinut este acela că biserica creştină din această localitate a fost construită pe locul prin care Sfânta familie a trecut în timpul fugii sale în Egipt. Potrivit tradiţiei Bisericii Copte, Sfânta familie a locuit aici 17 zile şi s-a bucurat de ospitalitatea localnicilor.
„Noi suntem creştini!“
Copilul de doar 12 ani a avut curajul să meargă până la conducătorul Samanudului, căruia i-a declarat credinţa creştină. Gestul său a fost interpretat ca o ofensă adusă zeităţilor păgâne, venerate de conducătorii Imperiului Roman, dar şi de majoritatea poporului. Urmările gestului lui Abanoub se pot lesne deduce. Mânia guvernatorului asupra copilului a fost atât de puternică, încât acesta a îndurat chinuri groaznice, provocate de tăierea burţii, în timp ce toate măruntaiele îi atârnau afară. În aceste clipe de grea încercare, Arhanghelul Mihail i-a fost alături lui Abanoub şi l-a vindecat pe loc. Uluit şi fără o soluţie de moment, guvernatorul l-a aruncat într-o temniţă, alături de alţi 8000 de creştini. Prezenţa sfântului cel mic în mijlocul acelor oameni, aparent nenorociţi, dar, în esenţă, atât de fericiţi, i-a încurajat şi mai mult şi i-a determinat să primească bucuroşi martiriul pentru Hristos.
Cele întâmplate nu au făcut decât să-l învenineze şi mai mult pe năprasnicul guvernator. Ura împotriva băiatului era atât de mare, încât l-a atârnat, în timpul unei călătorii pe Nil, cu capul în jos, în barcă. A fost momentul pentru o nouă minune.
În timp ce sărbătorea momentul, conducătorul s-a rănit într-un pahar, care i s-a spart în mână, ceea ce l-a adus în imposibilitatea de a mai mişca membrul superior. Mai mult, toţi soldaţii din barcă au orbit.
Doar tiranului i-a fost lăsată lumina ochilor: să-l poată vedea pe Abanoud, căruia îi curgea sângele din gură şi din nas. Şi de această dată Arhanghelul Mihail i-a venit în ajutor, i-a şters sângele de pe faţă, i-a oblojit rănile. „O, băiete, cred într-adevăr în Iisus Hristos, Dumnezeul creştinilor! Acum, roagă-te Domnului tău să ne facă bine, pe mine şi pe soldaţii mei, şi noi ne vom încreştina, pentru că am văzut minunea!“, a implorat guvernatorul. Iar sfântul a răspuns: „Dumnezeu este viu şi toate acestea se vor întâmpla, dar nu aici, ci la Itreep (n.r., locul de destinaţie al bărcii), ca tot poporul să ştie că nu este alt Dumnezeu decât Isus Hristos!“ Atunci soldaţii au izbucnit în plâns şi au zis: „Noi suntem creştini!“ Şi aşa s-a întâmplat. Când au ajuns la Itreep, soldaţii şi-au predat armele, s-au încreştinat şi au fost martirizaţi până la ultimul.
Tortura. Martiriul. Izbăvirea
Spre deosebire de aceştia, îndată ce s-a văzut pe ţărm, guvernatorul a revenit la vechile metehne. Fără nici o remuşcare sau urmă de conştiinţă, a dispus imediat torturarea lui Abanoub. Această a doua schingiuire a fost cu mult mai dură decât cea dintâi. Băiatul a fost legat pe un pat de fier, sub care a fost încins un foc mare, după care trupul i-a fost presat între două roţi de lemn, mari, ca de moară. Şi asta nu a fost tot. I s-au băgat mai apoi două beţe de fier, încinse, în ochi. Puterea cerească nu l-a părăsit pe Abanoub şi l-a salvat, ca de fiecare dată. Acele miracole i-au adus pe calea cea bună pe foarte mulţi păgâni. Descumpănit, guvernatorul a vrut cu orice chip să-l vadă mort. Însă dorinţa nu i s-a îndeplinit nici măcar atunci când a ordonat să-i taie mâinile şi picioarele cu un topor. Un înger a venit şi l-a vindecat din nou. A fost momentul în care Abanoub s-a ridicat, a păşit în faţa poporului, care asista la tortură, şi i-a strigat: „Nu este alt Dumnezeu, în cer şi pe pământ, decât Domnul Sfântului Abanoub!“
Sfârşitul lui Abanoub a fost pecetluit de guvernatorul Alexandriei, Armanius, care, după ce l-a torturat îndelung, i-a tăiat capul.
Astăzi, sfintele sale moaşte se află în biserica din Samanud. În interiorul aşezământului de cult, cunoscut ca „Biserica Sfintei Fecioare Maria şi a Sfântului Abanoub din Samanud“, mai există şi părticele din moaştele a 8000 de martiri creştini din primele secole. De asemenea, în curtea sfântului lăcaş se găseşte o fântână, din care se spune că au băut membrii Sfintei familii, în timpul şederii lor în localitatea din Delta Nilului. Creştinii din toată lumea îngenunchează la moaştele sfântului Abanoub şi mai apoi beau din apa vechii fântâni, iar cei cu o credinţă puternică trăiesc minuni vindecătoare.
