O bibliografie a aşezămintelor monahale din România

Monahismul românesc deţine un tezaur istoric poate încă puţin cunoscut astăzi. Orice contribuţie pe această temă reprezintă un pas important în cunoaşterea acestui tezaur. Iar pentru un astfel de demers avem nevoie, întâi de toate, de o bibliografie care să ne introducă în temă. Alături de inepuizabila bibliografie a localităţilor şi monumentelor realizată de istoricul Nicolae Stoicescu în anii 70 ai secolului trecut şi demersurile bibliografice pe diferite reviste bisericeşti (Biserica Ortodoxă Română, Glasul Bisericii, Ortodoxia, Studii Teologice sau Mitropolia Moldovei şi Sucevei/Teologie şi Viaţă), în acest sens dorim să semnalăm volumul „Pagini din istoria monahismului ortodox în revistele bisericeşti din România. Aşezămintele monahale“ publicat la editurile Bibliotecii Naţionale a României şi „Mitropolit Iacov Putneanu“ în 2011 şi realizat de ieromonahul Marcu Petcu, Nicolae Lihăceanu, Adrian Pintilie şi Ramona-Anca Creţu, ajutaţi de o serie de colaboratori din biblioteci şi instituţii de învăţământ. Documentarea s-a efectuat pe reviste bisericeşti şi religioase, adică foi oficiale ale unor centre eparhiale şi publicaţii ale unor societăţi preoţeşti care au funcţionat până în 1948. Faptul că autorii s-au aplecat şi asupra acestor publicaţii, considerăm demersul ca unul important, însă insuficient pe tema anunţată. Principala carenţă constă în eludarea unor reviste sau ziare religioase importante pentru perioada anterioară instalării regimului comunist în România. Şi ne gândim, bunăoară, la: „Gazeta monahilor“, „Slova ortodoxă“, „Tomis“, „Buletinul Eparhiei Romanului“ sau „Renaşterea“ de la Craiova, reviste cu un bagaj de informaţii bogat în problema aşezămintelor monahale. Volumul la care facem referire este structurat pe mai multe capitole: istoria mitropoliilor şi episcopiilor; despre mănăstiri şi schituri şi catedralele episcopale şi mitropolitane. La rândul lor, aceste capitole sunt aşezate în ordinea eparhiilor şi, respectiv, alfabetic în privinţa locaşurilor, iar fiecare trimitere bibliografică conţine un rezumat, astfel încât căutarea este facilă. Astfel, cel interesat de o anume aşezare monastică, precum Schitul Tarcău, merge la pagina 622 şi găseşte o trimitere la articolul publicat de părintele Ioan Ivan în revista „Mitropolia Moldovei“ din anul 1969. Mai menţionăm că autorii volumului trebuiau să localizeze aşezămintele monahale şi în judeţe, conform împărţirii administrativ-teritoriale de astăzi a României. Cu toate aceste mici neajunsuri, volumul pe care îl prezentăm reprezintă un reper pentru bibliografia aşezămintelor monahale din România şi un pas important în istoriografia românească postdecembristă, alături de frumoasele iniţiative în domeniu care se materializează atât în centrele eparhiale, cât mai ales în Patriarhia Română. (Adrian Nicolae Petcu)