O biserică renăscută

Aflată în centrul capitalei Moldovei, în apropierea Teatrului Naţional şi a Catedralei Mitropolitane, ctitoria cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este mărturia istoriei zbuciumate trăită de poporul român. Începută de un domnitor martir - Miron Barnovschi -, această biserică, prin dragostea şi osteneala unor oameni cu suflet mare, a îmbrăcat o haină nouă, de sărbătoare, şi aşteaptă veşmântul resfinţirii.

Atunci când ne gândim la Iaşi, ca valoare istorică şi culturală, socotim că începutul transformărilor a pornit de la Vasile Lupu. Atunci când ne gândim la primul martir al neamului, de viţă nobilă, ne vine în minte numele lui Constantin Brâncoveanu. Şi, totuşi, înainte de Vasile Lupu a înflorit Iaşul. La fel, altcineva, înainte de Brâncoveanu, a primit cununa martirajului. În ambele cazuri, cel la care facem referire este Miron Barnovschi. Cunoscut mai mult pentru biserica ce-i poartă astăzi numele, prea puţini ştiu, însă, câte alte monumente de cult a clădit şi cât de mult a zidit la temelia Iaşului, a Moldovei şi a epocii căreia a aparţinut.

În timpul lui Miron Barnovschi Movilă (ianuarie 1626-iulie 1629 şi aprilie-iulie 1633), Iaşul a devenit capitală, în sensul deplin al cuvântului. Domnitorul a fost primul care a adus Moldovei o deschidere europeană, prin înrudirea sa cu mari familii boiereşti din Polonia şi Austria, dar şi prin legătura de prietenie şi de familie cu Mitropolitul Petru Movilă al Kievului. În perioada lui Barnovschi a fost redactat şi adoptat primul cod de legi, în sens de constituţie. Au fost date legi cu privire la scăderea dărilor, starea breslelor şi a meseriaşilor, dar şi alte reforme cu caracter juridic. Însă, mai presus de toate, opera domnitorului martir Miron Barnovschi, rămasă mărturie până la noi, o reprezintă bisericile construite. Părinte spiritual al mai multor lăcaşuri religioase, domnitorul a ctitorit Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Iaşi, care astăzi îi poartă numele, biserica din Toporăuţi, satul său natal, Mănăstirea Bârnova, Mănăstirea Hangu de pe Valea Bistriţei, a contribuit la construcţia Bisericii Stavropighiei din Liov şi a finalizat biserica Mănăstirii Dragomirna. Însă, numele său este legat şi de o altă biserică ieşeană - „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“.

O biserică a unui voievod martir

În timpul domniei lui Constantin Movilă, în anul 1610, undeva în „Târgul de Sus sau Măji“ (al pescarilor), situat la nord-est de centrul capitalei Moldovei, s-a început construcţia unei  biserici de lemn. Aceasta, purtând hramul Sfintei Parascheva, a fost însă mutată în Târgul Nou - după informaţia cronicarului lui Nestor Ureche. Pe locul ei, între anii 1626-1629, domnitorul Miron Barnovschi, la stăruinţa mamei sale, a început construirea, din piatră, a actualei biserici.

În acest fel, Miron Barnovschi şi mama sa, monahia Elisafta, au lăsat posterităţii o capodoperă arhitectonică. Deşi în vremea decapitării domnitorului mucenic biserica era ridicată doar „până la vârful ferestrelor“, ctitorul îi stabilise deja hramul. Acesta era „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“ - prevestind, parcă, felul în care el însuşi avea să sfârşească.

În urma unui conflict cu Imperiul Otoman, Barnovschi a renunţat la tron, în anul 1629. Motivul de bază a fost refuzarea cererii marelui vizir de a adăuga la plata tributului un bacşiş de 20.000 de galbeni. Domnitorul s-a retras la moşia sa din Polonia. Ţara l-a rechemat, însă, pe Miron Barnovschi şi l-a reales în funcţie. Iar el a acceptat, lăsând în urmă un trai comod şi îmbelşugat şi o viaţă sigură. A lăsat toate pentru a-şi sluji poporul, fără să se teamă de consecinţe. Fără a cere măcar socoteală celor care l-au vândut la sfârşitul primei domnii.

Pentru a obţine recunoaşterea Înaltei Porţi, la 3 mai 1633, acesta a hotărât să meargă personal la Constantinopol. Abia ajuns în capitală, a fost arestat şi trimis sub pază la Şapte Turnuri. La 2 iulie 1633 a fost decapitat, deoarece a refuzat ca, în faţa Sultanului Murad al IV-lea, să se lepede de credinţa ortodoxă şi să treacă la islam.

Faptul că Miron Barnovschi nu a reuşit să-şi vadă gata ultima sa ctitorie o menţionează şi pisania păstrată până astăzi în biserica ieşeană, aflată deasupra uşii pridvorului: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, a început a zidi biserica aceasta, domn al Ţării Moldovei, şi n-a ajuns a o săvârşi. Iară Io Vasile Voievod, domn al Ţării Moldovei, a săvârşit-o, de la vârful ferestrelor toată şi a săvârşit toate cele de nevoie întru numele Sfântului Prooroc înainte-mergător şi Botezător Ioan şi a cinstitei lui tăieri. În anul 7143 (1634), luna noiembrie, în 9 zile“.

Biserică fortificată în mijlocul oraşului

Finalizată în anul 1634, biserica a căpătat o arhitectură aparte, fiind prima biserică fortificată de pe teritoriul ţării noastre. Încadrată în stilul arhitectonic tradiţional moldovenesc, biserica domnului Miron Barnovschi are turnul-clopotniţă prevăzut cu metereze. Podul este în întregime fortificat, prevăzut cu spaţii pentru arcuri şi puşti, dar şi cu drumuri de strajă. El este, în miniatură, o fortăreaţă suspendată, camuflată de acoperişul obişnuit. În Moldova mai există doar două asemenea monumente, din aceeaşi epocă - Biserica Precista din Galaţi şi „Sfântul Ilie“ din Toporăuţi, ridicată tot de Miron Barnovschi în satul său natal.

Din punct de vedere arhitectonic, lăcaşul ieşean prezintă asemănări în ceea ce priveşte decoraţia exterioară şi împărţirea spaţiului interior cu Biserica Barnovschi şi Biserica Bârnova, ctitorii ale aceluiaşi domnitor.

Aflată în centrul capitalei Moldovei, biserica Tăierii capului Sfântul Ioan Botezătorul a fost martora istoriei zbuciumate a ţării, o istorie ce a lăsat semne adânci în trupul acesteia. Semnele vremurilor au fost, de multe ori, îndepărtate, lăcaşul de cult suportând lucrări de restaurare, consolidare şi întreţinere în anii 1854 şi 1873. În 1875 a fost adăugat un mic pridvor pe latura sud-vestică. Cea mai importantă restaurare s-a făcut prin cheltuiala şi osteneala moşierului Vasile Rusovici, când biserica a fost reparată radical şi împrejmuită cu un gard nou, ce se poate vedea până astăzi. Alte lucrări de restaurare au avut loc în anii 1942, 1965  şi între 1984-1986, în urma cutremurului din 4 martie 1977.

Timp de înnoire şi de valorificare a trecutului istoric

Începând cu anul 2008, biserica a intrat într-o nouă etapă de lucrări de restaurare. Cu osârdia şi dragostea părintelui profesor Viorel Sava, aici au fost executate ample lucrări de consolidare şi reparaţii capitale. Drenuri perimetrale, excavaţie şi dislocare a pământului din jurul clădirii, decapare interioară şi exterioară, consolidare a zidurilor, injectare de beton, tencuieli interioare şi exterioare, montare mozaicuri şi vitralii - prin toate acestea, biserica a îmbrăcat haină de sărbătoare, recăpătând frumuseţea pe care i-a dorit-o ctitorul său, domnitorul martir Miron Barnovschi.

Însă, cea mai mare înnoire este pictura interioară, executată în stilul epocii domnitorului martir. O adevărată provocare, adusă de faptul că biserica nu a fost pictată niciodată, este văzută de către părintele paroh ca „o ultimă etapă a ctitoriei începute de Voievodul Martir Miron Barnovschi, generaţiei noastre revenindu-i responsabilitatea, dar şi şansa de a-şi înscrie numele în istorie şi în Împărăţia lui Dumnezeu, restaurând şi punând în valoare bunurile spirituale şi culturale, realizate cu jertfa înaintaşilor noştri“.

După 380 de ani de la ctitoria sa, biserica domnului Miron Barnovschi aşteaptă veşmântul sfinţirii. Împodobită cu pictură, înzestrată cu mobilier nou şi obiecte de cult, biserica va fi resfinţită duminică, 12 octombrie, de către un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, având în mijloc pe Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. După 380 de ani, visul neîmplinit al domnitorului Martir Miron Barnovschi devine realitate! (Nicolae Pintilie)