În Faptele Apostolilor este scris că „în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creștini” (11, 26), luându-și numele după numele Mântuitorului Iisus Hristos. În primele secole, vechiul oraș al Antiohiei, unul dintre cele mai importante din Antichitate, a devenit sediul unei patriarhii, a treia în ierarhia Bisericii Ortodoxe după patriarhiile de la Constantinopol și Alexandria. Deși aflați departe geografic unii de alții, relațiile românilor cu creștinii antiohieni au fost foarte bune. Dragostea și sprijinul frățesc au fost firești, având în vedere unitatea Ortodoxiei și grija de aproapele.
După cucerirea Imperiului Bizantin și a Constantinopolului de către turci (1453), Țările Române, care erau cele mai apropiate state ortodoxe libere, au devenit principalele binefăcătoare ale locurilor sfinte cucerite. În general, Patriarhiile Ierusalimului, Alexandriei, Antiohiei, mănăstirile din Muntele Athos, din Epir și Rumelia și-au îndreptat cererile de ajutor către domnii Țărilor Române. O primă consemnare a acestor legături este din anul 1587, când Patriarhul Antiohiei Ioachim V Daou (1542-1575), în călătoria sa spre Rusia, a trecut prin Moldova și a dăruit Episcopului de Rădăuți, Gheorghe Movilă, o icoană a Maicii Domnului. Relațiile au continuat, iar o urmă istorică a lor este închinarea, în 1624, de către Radu Mihnea, domnul Moldovei, a Mănăstirii Aron Vodă din Iași Patriarhiei Antiohiei.
Punctul culminant al relațiilor moldo-antiohiene în trecut l-a constituit călătoria Patriarhului Macarie III Zaim (1647-1672), însoțit de arhidiaconul Paul de Alep, prin țările ortodoxe (Țara Românească, Moldova, Ucraina și Rusia) pentru a strânge fonduri destinate restaurării catedralei și a Reședinței Patriarhale din Damasc. Cei doi oaspeți au ajuns la Iași în 23 ianuarie 1653, fiind primiți la Mănăstirea `Sfântul Sava~ de Sfântul Mitropolit Varlaam al Moldovei. Patriarhul Macarie i-a oferit domnului Moldovei, Vasile Lupu, părticele din moaștele unor sfinți. Paul de Alep descrie câteva biserici și mănăstiri vizitate în Iași, în care au slujit: Sf. Sava, Golia, Sf. Nicolae Domnesc, Sf. Trei Ierarhi, Galata și Barnovschi. Luptele pentru tron din Moldova au făcut ca pe 13 octombrie 1653 Patriarhul Macarie și arhidiaconul Paul de Alep să părăsească Iașiul și să se îndrepte către Țara Românească, prin Scânteia, Vaslui, Bârlad, Tecuci și Focșani, unde au rămas o lună.
Evlavia românilor față de patriarhii răsăriteni este exprimată într-o tradiție pe care Paul de Alep a întâlnit-o la Mănăstirea Cozia. „Aici - povestește el - locuiește un cucernic pustnic, a cărui chilie este lipită de biserică, unde el slujește și face Liturghia. Această față cuvioasă a cerut dezlegare de păcate de la domnul nostru patriarh și l-a rugat să sădească pentru el un vlăstar de nuc ca să-i rămână o amintire de la el și ca pe viitor toți să poată ști că este un pom sădit drept binecuvântare de către Patriarhul Macarie al Antiohiei. Preasfinția Sa i-a încuviințat cererea și, luând un cuțit, a tăiat toate mlădițele care creșteau pe răsad, lăsând numai o tulpină; după ce a sădit-o și a binecuvântat-o, am plecat. La fel a făcut în grădinile fiecărei mănăstiri în care am intrat, acesta fiind obiceiul lor; și este un obicei foarte bun, căci astfel se păstrează amintirea unei astfel de vizite; de asemenea, cunoscând data, ești în stare să recunoști vârsta pomului sădit în acel timp. Ni s-a arătat printre ei un număr de pomi denumiți cu numele patriarhilor precedenți care au vizitat aceste locuri.” Este o mărturie prețioasă despre firea ospitalieră și caldă a românilor în Evul Mediu, mai ales când oaspeții erau fețe bisericești însemnate.
În 1693, Patriarhul Neofit al Antiohiei (1672-1682), alături de ceilalți trei patriarhi apostolici, a săvârșit slujba de înmormântare a domnului Moldovei, Constantin Cantemir, și, la scurtă vreme, a participat la ungerea ca domn a fiului acestuia, Dimitrie Cantemir. După câțiva ani, în 1700, Patriarhul Athanasie III Dabbas al Antiohiei (1685-1694, 1720-1724) a făcut o scurtă vizită în Moldova, fiind primit de domnul de atunci.
Un patriarh care a avut legături intense cu Moldova a fost Silvestru al Antiohiei (1724-1766). Acesta a vizitat Țara Românească și Moldova în două rânduri: 1729-1730 și 1744-1749. Între anii 1745 și 1747, Patriarhul Silvestru a avut reședința la Mănăstirea `Sfântul Sava~ din Iași, stavropighia Sfântului Mormânt, unde a dăruit un set complet de douăsprezece Mineie în limba greacă.
La Sfântul Sava, cu sprijinul lui Ioan Mavrocordat, Patriarhul Silvestru a instalat o tipografie cu litere arabe pentru folosul arabilor ortodocși din Orient. S-a folosit și de literele ce rămăseseră de la vechea tiparniță pentru limba arabă a Sfântului Mitropolit Antim Ivireanul din București. Au fost publicate mai multe cărți de apărare a credinței ortodoxe între anii 1745 și 1747. În 1748, Patriarhul Silvestru a imprimat aici Sfinte Antimise.
În 1751, în urma solicitărilor Patriarhului Silvestru, Mănăstirea Popăuți din Botoșani, ctitoria Sfântului Ștefan cel Mare, a fost închinată Patriarhiei de Antiohia de către Constantin Racoviță.
O altă prezență antiohiană în Moldova este cea a arhidiaconului Nichifor Cantuniari al Patriarhiei Antiohiei, profesor de muzică bisericească, în 1814.
Relațiile Moldovei cu Patriarhia Antiohiei s-a reluat în perioada interbelică. În 18 octombrie 1935, Mitropolitul Visarion Puiu al Bucovinei a întâmpinat la București delegația Patriarhului Alexandru al III-lea al Antiohiei.
În a doua jumătate a secolului XX, legăturile dintre Patriarhia Română și Patriarhia Antiohiană s-au intensificat. Între 1951 și 1954 au avut loc cele două vizite la București ale Patriarhului Alexandru al III-lea. Ca răspuns, în 3-5 iulie 1954 s-a desfășurat vizita la Damasc a delegației Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei și Sucevei, la sărbătorirea Patriarhului Alexandru al Antiohiei (1931-1958), cu prilejul împlinirii a 85 de ani de viață și 50 de ani de arhierie. Delegația română a vizitat Damascul și împrejurimile lui, precum și mănăstirile Sfânta Tecla, Maaloula și Maica Domnului din Saydnaia.
În 1958, o delegație de ierarhi antiohieni, condusă de către Episcopul Vasile Samaha, a vizitat Moldova. Cu acest prilej, oaspeții s-au închinat și la mănăstirile Sf. Ioan din Suceava, Bogdana, Sucevița, Putna, Humor și Slatina.
În 1976, Mitropolitul Ignatie de Lataquia a participat la conferințele „Tradiție și înnoire în învățământul teologic ortodox”, de la Mănăstirea Neamț, și „Rolul femeii în Biserică și societate”, de la Mănăstirea Agapia. Acest ierarh, după ce a fost ales patriarh, cu numele Ignatie al IV-lea, a vizitat de două ori România, în 1981, respectiv 1996.
Actualul Patriarh al Antiohiei este Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, ales în 2012. Ca patriarh, el a vizitat România în 2014. La invitația Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, o a doua vizită a Patriarhului Antiohiei în țara noastră are loc în perioada 23 septembrie - 1 octombrie 2016, pentru a participa la evenimentele dedicate împlinirii a 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, precum și a 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna. Între 23 și 26 septembrie, delegația antiohiană se află în Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Astăzi, la sosirea Patriarhului Ioan al X-lea, pacea între popoare pare că e tot mai greu de găsit. Dar sămânța acestei păci poate fi găsită din nou în izvorul ei, Hristos. O vizită frățească este un semn de pace, este izvor de cunoaștere, iar cunoașterea este izvor de dragoste.
