Pagini din trecutul colportajului bisericesc

Unul dintre fondatorii colportajului bisericesc în România care au anticipat nevoia de misionarism și de cucerire a sufletelor prin cuvântul scris este părintele ieromonah Isihie Donici, care provine dintr-o celebră familie de boieri moldoveni ale cărei rădăcini urcă până la anul 1430, când diacul Donici este amintit în documentele vremii, familie din care se trage apoi și Mitropolitul Conon Arămescu-Donici.

Ieromonahul Isihie era ucenicul marelui duhovnic cărturar Andronic Popovici (1820 – 1893). Alături de acesta îl găsim, în vara anului 1861, când, aflat în chilia sa de la Mănăstirea Neamț, în urma conflictului avut cu monahul Sofronie Vârnav, duhovnicul Andronic îi poruncește ucenicului său să strângă toate icoanele şi cărţile într-o valiză mare pe care să o transporte la Târgu-Neamţ de unde, cu prima ocazie potrivită de a trece Prutul, să o poată duce la Mănăstirea Noul Neamț.

De altfel, unii cercetători afirmă că acesta avea să fie momentul în care ieromonahul Isihie a pus bazele bibliotecii renumitului locaș monahal basarabean.

La 1 octombrie 1861, părintele Andronic va trece Prutul clandestin pe la Sculeni, stabilindu-se pentru restul vieții sale în Basarabia. Patru ani mai târziu, la 22 iulie 1865, ajuns duhovnic al Noului Neamț, îi va scrie monahului Sava Popovici de la Mănăstirea Secu, mulțumindu-i pentru darurile trimise – probabil cărți –, invitându-l să i se alăture în mănăstirea din Chițcani împreună cu alți monahi „care-şi caută doar de mântuirea sufletului” și rugându-l să ia cu el „tot calabalâcul, mai ales haine şi cărţi, că le trec uşor pre la Beştimac sau Cubeliu, care este în dreptul Bolgradului”.

Epistola duhovnicului Andronic amintește, cu această ocazie, și de ucenicul său, Isihie Donici, rămas la Mănăstirea Neamț, acesta fiind sfătuit să se refugieze la Noul Neamț „dacă va vedea că-l silesc a pomeni pe Papa”.

Donici va rămâne însă în continuare în Moldova și, profitând de raportul protoiereului de Chișinău, Gheorghe Postică, ce îl anunța pe Preasfințitul Pavel că în majoritatea bisericilor basarabene există „numai câte un rând de cărţi bisericeşti de slujbă lui Dumnezeu în limba moldovenească şi, din numărul acelor cărţi, cea mai mare parte s-au constatat a fi vechi din pricina întrebuinţării dese şi îndelungate”, va face tot posibilul să aducă în bisericile și mănăstirile de dincolo de Prut un număr cât mai mare de cărţi și obiecte de cult la un preţ cât se poate de convenabil.

Astfel, la 3 februarie 1877, la invitația ucenicului său, duhovnicul Andronic va vizita Mănăstirea Neamț, cu această ocazie comandându-i ieromonahului Isihie Donici o copie, executată „întocmai la mărime, la fizionomie și la colorit” după portretul din biserică al Sfântului Paisie Velicikovski. Odată realizată, la 21 noiembrie 1878, chiar ieromonahul Isihie va primi misiunea să treacă peste graniță icoana, aceasta fiind așezată într-o ramă aurită, protejată cu sticlă și expusă în stăreția Mănăstirii Noul Neamț.

Vestea se va răspândi iute printre credincioșii basarabeni, documentele păstrate confirmând apoi că Isihie Donici va comanda și răspândi în locașurile de cult de peste Prut și alte copii, mai mari sau mai mici, ale icoanei Sfântului Paisie.

Patru ani mai târziu, la 5 februarie 1882, vama din Ungheni raporta Arhiepiscopului Pavel că „ieromonahul Isihie Donici a adus cu sine din România pentru mănăstirea Noul Neamţ, din apropierea oraşului Tighina, două teancuri în greutate bruto 5 puduri 48 zolotnici, iar efectiv 4 puduri 36 l/4 funturi de coli tipărite în limba română bisericească pentru şase exemplare «Mineie» pentru slujba dumnezeiască. Prezentând cu aceasta colile în două teancuri, fiecare plumbuite şi pecetluite cu câte două peceţi de plumb şi şapte de ceară roşie a acelei vămi, ea roagă ca arhiepiscopul să dispună predarea colilor arătate părintelui Andronic, stareţ al mănăstirii de mai sus, dacă astfel de coli, după examinarea cuvenită, se vor constata ca predestinate pentru cărţile de slujbă dumnezeiască ale bisericii ortodoxe sau, în caz contrar, pentru întoarcerea lor înapoi la acea vamă”.

Pe acest raport, Arhiepiscopul Pavel va pune următoarea rezoluţie: „Consistorul să poruncească protoiereului T. Baltaga să examineze colile şi să raporteze de urmare”.

Câteva zile mai târziu, protoiereul catedralei, Teodor Baltaga, membru al Consistorului duhovnicesc, raportează consistorului că „aceste coli sunt tipărite în limba moldovenească peste graniţă, în mănăstirea Neamţ, sunt aşezate în două teancuri, nu în ordinea lunilor, că aceste coli sunt tipărite având în vedere numărul, pentru şase exemplare «Mineie» lunare şi că după conţinutul lor, sunt cu desăvârşire conforme cu cărţile; de «Mineie» lunare care se întrebuinţează încă în unele biserici parohiale, mănăstiri şi schituri din eparhia Chişinăului la slujba dumnezeiască, în urma acestui raport Consistorul duhovnicesc dând dispoziţie pentru predarea lor proprietarului din Mănăstirea Noul Neamţ.

Aproape după jumătate de an, la 18 iulie, aceeaşi vamă din Ungheni raporta din nou Arhiepiscopului despre acelaşi ieromonah, Isihie Donici, că a adus cu sine din România, pentru aceeaşi mănăstire a Noului Neamţ, două colecţii de «Mineie», zece «Ceasosloave» şi două «Psaltiri» în greutate efectivă de trei puduri şi şapte funturi.

Vama a pecetluit cărţile în două teancuri, tot cu câte două peceți de plumb fiecare teanc, și în ce priveşte pecețile de ceară: unul cu 12 peceți iar altul cu 8 peceți, trimițându-le împreună cu [un] raport şi cu aceeaşi rugăminte.

A urmat aceeaşi rezoluţie a Arhiepiscopului, apoi Consistorul duhovnicesc a poruncit tot protoiereului Teodor Baltaga să examineze cărţile. Acesta le-a examinat şi a raportat Consistorului că pomenitele cărţi sunt cu desăvârşire conforme cu «Mineiele» lunare, «Ceasosloavele» şi «Psaltirile» care se întrebuinţează la slujba dumnezeiască în Eparhia Chişinăului.

După acest raport Consistorul duhovnicesc a dispus să le predea proprietarului din Mănăstirea Noul Neamţ și să aducă la cunoștință despre aceasta şi vama din Ungheni.

În 1887, după ce stareţul Timotei Ionescu va pleca la Domnul, Isihie Donici va cere autorităților țariste să-i permită trecerea în Basarabia și, cu acceptul ieroschimonahului Andronic, se va stabili la Noul Neamț, aducând cu el o nouă serie de cărți bisericești.

De acolo, folosindu-se de toate cunoștințele rămase în Moldova, va continua să aprovizioneze mănăstirile și bisericile basarabene cu cărți și obiecte de cult.

Astfel, la invitația nepotului său, arhimandritul Conon Arămescu-Donici, viitorul Mitropolit al Țării Românești, după un pelerinaj făcut în Ucraina și Rusia, va poposi și la câteva locașuri de cult din sudul Basarabiei, la Mănăstirea Noul Neamţ întâl­nin­du-se cu starețul Andronic. Acesta îl va ruga să-i procure mai multe cărți de cult și îi va facilita trecerea graniței de pe Prut.
Revenit la Iași, arhimandritul Arămescu-Donici va cumpăra cărțile solicitate de părintele Andronic, printre acestea aflându-se și volumele «Îndreptarea legii», «Biblia», «Cartea Sf. Simion Tesaloniceanul», «Noul Testament», «Cartea nevăzut războiu», «Apanthisma», «Pavecernicul sau Octoihul canoanelor Pavecerniței».

Volumele vor fi expediate către Mănăstirea Noul Neamţ la 8 septembrie 1888, câteva luni mai târziu, la 17 august 1889, arhimandritul Arămescu-Donici convingându-l pe Mitropolitul Iosif Naniescu să dăruiască monahilor basarabeni alte noi cărți de cult”.

Bibliotecar la Noul Neamţ

Isihie Donici va împărți volumele atât Mănăstirii Noul Neamț, cât și bisericilor din zonă, mulțumind unchiului său pentru darurile făcute, ceea ce îl va face pe arhimandritul Conon Arămescu-Donici să achiziționeze de la I.P.S. Iosif Naniescu încă 15 volume, alte 20 de exemplare fiind dăruite de ierarhul Moldovei.

Numit bibliotecar al Mănăstirii Noul Neamț, ieromonahul Isihie se va îngriji ca toate volumele amintite să rămână în cea mai bună stare și va păstra legătura cu preoții și monahii basarabeni pentru a le trimite lunar acestora noi și noi cărți și obiecte de cult aduse din Moldova.

În biblioteca Mănăstirii Noul Neamț se păstrează până în zilele noastre un exemplar de „Arătare pe scurt a dumnezeeștilor dogme ale credinței” purtând dedicația oferită de arhimandritul Conon Arămescu-Donici la 2 februarie 1890: „Această sfântă carte este dăruită Bibliotecii sfintei Monastiri Noul Neamț din Besarabia, anume de către Arhimandritul Profesor de Teologie și Predicatoru a Sfintei Mitropolii Moldovei /Iașii/ Doctorul Konon Aramescul Do-nici / din Sf. Mitropolie Iași/ și nimănui nu li eşti ertat ca să o înstrăineză de la acest sfânt și dumnezăescu locașu ori prin ce chip ar fi supt al mai ne ertat canon bisăricescu. Aminu. Iași. 2 fevruarie, anul 1890. Dr. arhimandrit Konon Arămescu Donici profesor”.

Astfel, datorită ieromonahului Isihie, în 1884, când părintele Andronic alcătuiește `Catalogul cărților mănăstirii Noul Neamț”, la doar 20 de ani de la întemeierea mănăstirii, biblioteca acesteia număra 146 de manuscrise de limbă slavă și moldovenească și 2.272 de cărți tipărite în limbile slavă, moldovenească, rusă, greacă ș.a.

Astăzi, numele părintelui Isihie Donici este aproape uitat. Faptele sale însă constituie doar o mică parte din istoria glorioasă a colportajului bisericesc ca mijloc de propagare a pastorației ortodoxe.