În cea de-a 16-a zi a lunii februarie, părintele Constantin Cojocaru, fost profesor la Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ şi la Seminarul „Sfântul Mitropolit Dosoftei“ din Suceava, a plecat la Domnul. Slujba înmormântării va fi oficiată joi, 20 februarie 2014, în parohia Lunca - Vânători, Protopopiatul Tg. Neamţ, judeţul Neamţ.
Preotul Constantin Cojocaru s-a mutat la ceruri duminică, 16 februarie 2014, la vârsta de 71 de ani. Vrednicul slujitor al sfântului altar va fi condus pe ultimul drum joi, 20 februarie 2014. Slujba înmormântării va fi oficiată începând cu ora 11:00 de un sobor de preoţi în biserica parohiei Lunca - Vânători, Protopopiatul Tg. Neamţ. Încă din ziua trecerii la cele veşnice, ierarhi, preoţi şi credincioşi au trecut pe la căpătâiul părintelui Constantin Cojocaru pentru a aprinde o lumânare şi pentru a se ruga ca sufletul preacucerniciei sale să se odihnească cu drepţii. „Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la părintele Constantin Cojocaru înainte de a trece la cele veşnice. I s-au citit rugăciunile de dezlegare şi i s-a aprins o lumânare de ceară curată, fiind alături de preacucernicia sa la momentul în care a trecut la cele veşnice. Am rămas pentru două zile de priveghere şi rugăciune. Părintele profesor Constantin Cojocaru a ştiut să îmbine în mod armonios slujirea altarului cu activitatea didactică şi cu slujirea semenilor. Cursurile susţinute la seminariile teologice din Mănăstirea Neamţ şi Suceava, dar şi lucrările semnate de sfinţia sa exprimă trăsăturile unei biografii intelectuale şi preoţeşti de excepţie. La plecarea sa din această lume, îl însoţesc cu rugăciunea şi cu toată recunoştinţa, ca fost elev al sfinţiei sale la Seminarul Teologic Ortodox din Suceava, rugându-L pe milostivul Dumnezeu să-i sălăşluiască sufletul acolo unde drepţii se odihnesc şi unde iubirea dumnezeiască primeşte sufletele celor care au căutat, încă din această viaţă, împărăţia cerurilor“, a spus PS Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord.
„Avea prestaţia unui profesor universitar“
Arhim. Timotei Aioanei, superiorul aşezămintelor româneşti de la Locurile Sfinte, l-a cunoscut îndeaproape pe „dăruitul şi adeseori minunatul profesor, părintele Constantin Cojocaru“. „Preda mai multe discipline şi era întotdeauna pregătit să vorbească despre subiecte variate. Cunoştea teologie, istorie, literatură, limba latină şi multe altele. Îmi amintesc cât de uşor făcea conexiuni între persoane, ani, evenimente şi locuri diferite ale lumii creştine. Îi era foarte simplu pentru că avea cunoştinţe temeinice şi minte ordonată. Venea întotdeauna cu fişe extrase din lucrări felurite, semn că se pregătea cu atenţie pentru temele aflate în programa şcolară. Vorbea răspicat, clar şi relua ideile când era nevoie. În momentele de bună dispoziţie, ascultarea elevilor se derula într-un ritm nemaipomenit, dorea să-i ajute pe discipoli, să pună în lumină bruma de cunoştinţe acumulată. Când zilele nu erau tocmai senine, profesorul devenea aspru şi, uneori, cuvintele mustrau şi loveau, mai ales pentru cei care aveau o sensibilitate evidentă. În orice caz, profesorul stăpânea arta pedagogică şi de cele mai multe ori mesajul era receptat cu mare uşurinţă de o mare parte a tinerilor învăţăcei. Se dovedea serios, documentat şi acribios, ostenindu-se mult pentru a fi la înălţime, ceea ce m-a făcut să afirm de mai multe ori că părintele Cojocaru, deşi preda la Seminarul de la Mănăstirea Neamţ, avea prestaţia unui profesor universitar. În decursul anilor, părintele Cojocaru a cercetat documente şi pagini de manuscrise, a adunat date găsite în numeroase lucrări şi a întocmit studii de certă valoare ştiinţifică, publicate în cărţi şi reviste de specialitate. Am remarcat, de asemenea, atenţia specială acordată de părintele Cojocaru Mănăstirii Slatina, în preajma căreia s-a născut, la sărbătoarea când «Izvorul vieţii în mormânt se pune şi scară către cer mormântul se face», la 15 august 1942. Bucuriile şi suferinţele vieţii au lăsat, ca la toţi oamenii, odată cu trecerea anilor, urme vizibile, purtate însă cu demnitate şi responsabilitate sacerdotală. Există, cred, la fiecare dintre slujitorii sfântului altar, pe lângă pomelnice scrise pe hârtie, un pomelnic al inimii, cu nume care n-au cum să-ţi scape vreodată. Miridele aşezate pe sfântul disc, înainte de Liturghie, ne arată că nu suntem singuri şi mai ales că nu ne putem mântui singuri, ci doar în comuniune cu alţii“, a mărturisit arhim. Timotei Aioanei.
Amintim că la Editura Doxologia a apărut anul trecut volumul omogial „De veghe la peceţi. Părintele Constantin Cojocaru la ceas aniversar“, îngrijit de PS Macarie, de arhim. Timotei Aioanei şi de părintele Marcel Cojocaru.
