Patriarhul Justinian Marina și Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina

Se împlinesc astăzi 121 de ani de la naşterea vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina. Grija manifestată pentru Mănăstirea Radu Vodă și dorința de a fi îngropat în această veche ctitorie voievodală arată faptul că, între numeroasele ctitorii ale întâistătătorului, lăcaşul bucureştean rămâne zidirea sa de suflet. Patriarhul și-a rânduit mormântul într-o nișă din partea stângă a naosului bisericii mănăstirești, creând o frumoasă simetrie cu mormântul voievodului Radu Mihnea.

Lângă mormântul și crucea brâncovenească încastrată în zid, sculptate în marmură de Carrara, Patriarhul Justinian a așezat și o candelă de argint, executată la Atelierele Patriarhiei Române, pe care, după trecerea sa la cele veșnice, slujitorii mănăstirii să o țină aprinsă, precum sunt aprinse și celelalte candele donate de numeroșii ctitori ai mănăstirii, și să pomenească neîncetat la slujbe, în rândul ctitorilor, numele vrednicului arhipăstor. Această rânduială se păstrează cu sfințenie în obștea Mănăstirii Radu Vodă: numele Patriarhului Justinian este pomenit la fiecare slujbă, candela de deasupra mormântului este permanent aprinsă, iar obștea și credincioșii care participă la slujbele mănăstirii împodobesc cu flori proaspete mormântul Patriarhului în semn de evlavie și recunoștință față de cel care a condus Biserica Ortodoxă Română în perioada cea mai grea a regimului comunist din România.

Pe lângă aspectul practic pe care Patriarhul Justinian l-a avut în vedere atunci când și-a rânduit mormântul la Mănăstirea Radu Vodă, acela de a nu aglomera pronaosul Catedralei Patriarhale cu încă un mormânt, la momentul respectiv existând deja alte două morminte, ale Patriarhilor Miron Cristea și Nicodim Munteanu, a luat această hotărâre şi pentru că nu dorea ca biserica să mai fie vreodată înstrăinată. Prezența mormântului său acolo avea să împiedice o asemenea acțiune, putând astfel să-și apere ctitoria și dincolo de moarte.

Un alt aspect este acela că și-a dorit să fie aproape de elevii seminariști, pe care i-a iubit și i-a ocrotit toată viața, el însuși fiind o vreme profesor de seminar la Râmnicu Vâlcea. Astfel, prezența mormântului în proximitatea Seminarului Teologic le aduce aminte viitorilor preoți de exemplul de mărturisire a credinței și de dragostea față de Biserică de care a dat dovadă Patriarhul Justinian într-o epocă potrivnică, marcată de ură și dezbinare.

Totodată, vrednicul întâistătător s-a gândit că prin amplasarea mormântului său în biserica fostei Mănăstiri Radu Vodă, în timp, când vremurile vor permite, se va putea reînnoda firul vieții monahale din această mănăstire, oprit brusc în anul 1948, iar monahii de aici se vor putea ruga lui Dumnezeu pentru sufletul său. Această dorință a fost împlinită de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu, ucenicul Patriarhului Justinian Marina, care în anul 1998 a reactivat vechea vatră monahală din cetatea Bucureștilor.

Apropierea de Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina

Peste ani, Dumnezeu a rânduit prin lucrarea Sa proniatoare ca lângă mormântul Patriarhului Justinian Marina să fie așezată racla cu un fragment din moaștele Sfântului Nectarie de la Eghina, ierarh pe care Patriarhul Justinian l-a cinstit încă din timpul vieții, închinându-se sfintelor sale moaște în insula Eghina din Grecia.

La numai zece ani de la canonizarea Sfântului Ierarh Nectarie, în anul 1971, Patriarhul Justinian Marina efectua o vizită în Biserica Ortodoxă a Greciei, cu prilejul sărbătoririi a 150 de ani de la începutul luptei poporului grec pentru eliberarea de sub jugul otoman. În cadrul acestei vizite oficiale, Patriarhul Justinian a fost însoțit de Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului, Episcopul Vasile Coman al Oradiei, preotul Dumitru Stăniloae, profesor la Institutul Teologic din București, preotul Isidor Todoran, rectorul Institutului Teologic din Sibiu, și diaconul Miron Mihuț, slujitor la Catedrala Patriarhală din București. Delegația Bisericii Ortodoxe Române a fost prezentă la aceste festivități organizate de Biserica Ortodoxă a Greciei la invitația Arhiepiscopului Ieronim Kotsonis al Atenei și al întregii Elade. La acest eveniment au participat și delegații Bisericilor Ortodoxe ale Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Rusiei, Serbiei, Bulgariei, Ciprului, Poloniei și Cehoslovaciei. Între întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe prezenți, alături de Arhi­episcopul Atenei și al întregii Elade și de Patriarhul României s-au mai aflat și Patriarhul Nicolae Varelopulos al Alexandriei, Mitropolitul Maxim Minkov de Loveci, locțiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare, Mitropolitul Vlasie Doroszkiewicz al Varșoviei și al întregii Polonii și Mitropolitul Dorotei Filip de Praga și a toată Cehoslovacia (Vizita Prea Fericitului Părinte Patriarh Justinian în Grecia și Etiopia, în revista „Biserica Ortodoxă Română”, anul LXXXIX, nr. 5-6, mai-iunie, 1971, București, p. 456).

În cadrul festivităților organizate de Biserica Ortodoxă a Greciei, în ziua de joi, 6 mai 1971, membrii delegațiilor Bisericilor Ortodoxe surori au făcut un pelerinaj în insula Eghina, la Mănăstirea Preasfintei Treimi, locul în care se află moaștele Sfântului Ierarh Nectarie. Această vizită a ierarhilor din întreaga Ortodoxie a fost prorocită de Sfântul Nectarie încă din timpul vieții. Despre acest lucru, protoprezbiterul Emanuil Iannoulis, preot slujitor la Catedrala Mitropolitană „Adormirea Maicii Domnului” din Eghina, notează: „În urmă cu aproximativ jumătate de secol, la Mitropolia din Eghina și, apoi, la Mănăstirea Sfântului Nectarie s-a întâmplat următorul episod. În 3 mai 1971, în timpul sărbătoririi a 150 de ani de la declan­șarea Revoluției Grecești, au ajuns în Eghina întâistătătorii și reprezentanții mai multor Biserici Ortodoxe: Pavel al Serbiei, Justinian al României, Maxim al Sofiei, Vasile al Poloniei, Nicodim de Leningrad. S-a săvârșit Doxologia în Biserica Mitropolitană. (...) După sfârșitul Doxologiei, oficialitățile au urcat cu mașinile la Mănăstirea Sfântului Nectarie ca să se închine. Când i-a văzut coborând din mașini, purtând camilăfci albe, egumena Teodosia Katsa, monahie acolo din 1906, care aștepta împreună cu conducerea mănăstirii, la intrarea principală, pentru întâmpinarea oaspeților, s-a emo­ționat atât de tare, încât a început să plângă. Aceasta pentru că și-a amintit în acea clipă cuvintele spuse de Sfântul Nectarie către monahiile sale, pe vremea în care ei răbdau la mănăstire multe lipsuri și sărăcie: «Veți vedea, într-o bună zi, adunându-se aici toți conducătorii Ortodoxiei!»” (Pr. Emanuil Iannoulis, Am vorbit cu Sfântul Nectarie... Mărturii auten­tice, traducere din limba greacă de ierom. Agapie Corbu, Arad, Editura Sfântul Nectarie, 2018, pp. 119-120).

Prin rânduiala lui Dumnezeu, organizatorii au decis ca la acest moment festiv slujba Te Deum-ului să fie săvârșită sub protia Patriarhului Justinian Marina. Fotografiile de epocă arată cum întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, îmbrăcat în mantie arhierească și ținând cârja în mâna stângă, oferă binecuvântarea celor prezenți din fața cinstitului cap al Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina. Tot fotografiile de epocă ce s-au păstrat de la acest eveniment ne arată faptul că Patriarhul Justinian s-a închinat cu evlavie la moaștele Sfântului Nectarie și a rostit un cuvânt de binecuvântare și mulțumire pentru căldura cu care a fost întâmpinat în acest loc. După slujbă, s-a închinat și la mormântul Sfântului Nectarie aflat în apropierea bisericii, într-un mic paraclis.

Împreună-lucrare în „Eghina românească”

Poate nu întâmplător, după trei decenii de la acest eveniment, Sfântul tămăduitor din insula Eghina a îngăduit ca un fragment din moaștele sale să ajungă în mănăstirea rectitorită de cel care l-a cinstit cu evlavie, iar această mănăstire să își recapete vitalitatea duhovnicească prin lucrarea Sfântului Nectarie, devenind în timp, așa cum mulți mărturisesc, „Eghina românească”.

În prezent, moaștele Sfântului Ierarh Nectarie sunt așezate într-o raclă de argint, într-un frumos baldachin sculptat în lemn și poleit cu foiță de aur, chiar lângă mormântul Patriarhului Justinian Marina. Cred că această apropiere fizică este dublată și de unele similarități care se întâlnesc în viețile celor doi arhierei ai Bisericii lui Hristos: amândoi au fost profesori de seminar, îngrijindu-se de formarea duhovnicească a elevilor care le-au fost încredințați și încurajându-i spre studiu; amândoi au fost denigrați și judecați greșit de contemporani, atribuindu-li-se etichetări neonorante, cei doi slujitori primind cu smerenie și încredere în mila lui Dumnezeu toate insultele; cel mai important lucru, slujirea lor arhierească a lăsat lumină și dragoste în sufletele celor care i-au cunoscut cu adevărat, oferindu-le alinare în necazuri și sprijin duhovnicesc. Cei doi ierarhi au fost mișcați în viața lor de suferința aproapelui, ajutând pe cei prigoniți, bolnavi și nepu­tincioși.

După venirea moaștelor Sfântului Ierarh Nectarie la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală, în anul 2002, procesul de rectitorire a mănăstirii a fost preluat tainic de Sfântul Ierarh Nectarie, căruia i se datorează atât formarea și dezvoltarea obștii monahale de aici (visul Părintelui Patriarh Justinian), cât și continuarea lucrărilor de renovare și restaurare, adunând în jurul sfintelor sale moaște oamenii cei mai potriviți pentru realizarea acestor lucrări.

Sfântul Ierarh Nectarie este pildă de viețuire și ajutor de netăgăduit pentru monahii viețuitori în Mănăstirea Radu Vodă. Nenumăratele minuni pe care le săvârșește, la care sunt martori părinții ce viețuiesc în mănăstirea sa, sunt temeiuri de încurajare în lupta duhovnicească, fiecare conștientizând rolul însemnat pe care Sfântul taumaturg îl are în viața sa.

Prin lucrarea Sfântului Ierarh Nectarie săvârșită la Mănăstirea Radu Vodă în cei 20 de ani de când moaștele sale au poposit în mănăstire, cultul Sfântului s-a răspândit cu repeziciune în toată România. La racla cu moaștele Sfântului deseori se pot întâlni oameni care vin din alte zone ale țării pentru a-i cere ajutorul sau pentru a-i mulțumi pentru binefacerile arătate. Ziua prăznuirii Sfântului Nectarie, 9 noiembrie, transformă Mănăstirea Radu Vodă într-un loc însemnat de pelerinaj, zeci de mii de oameni cinstindu-l cu evlavie pe cel care „s-a arătat în vremurile din urmă prieten adevărat al virtuții”, care „izvorăște bogate vindecări” celor ce îl cheamă în ajutor.

Prezența moaștelor Sfântului Ierarh Nectarie în biserica Mănăstirii Radu Vodă din București este o încurajare și pentru elevii seminariști, care găsesc în el un părinte duhovnicesc și un teolog erudit, care ocrotește instituția de învățământ pentru care Patriarhul Justinian s-a luptat atât de mult.

Fie zi de sărbătoare sau zi obișnuită, la Mănăstirea Radu Vodă, credincioșii vin să se închine la moaștele Sfântului Ierarh Nectarie pentru a-i cere ajutorul în necazuri și suferințe sau pentru a-i mulțumi pentru binefacerile arătate. Unii dintre pelerinii care ajung la mănăstire vin și îl cinstesc cu recunoștință și pe Patriarhul Justinian așezând o floare sau sărutând mormântul acestui mare ierarh al Bisericii noastre. Împreună lucrarea celor doi ierarhi slujitori ai lui Hristos continuă în veșnicie. Sfântul Ierarh Nectarie și Patriarhul Justinian Marina poartă grijă de Mănăstirea Radu Vodă, „Eghina românească”, întâmpinând cu dragoste și ocrotind pe toți cei ce cu credință calcă pragul acestui așezământ monahal.