Date despre pictura Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii Putna sunt disponibile doar în cronici, întrucât frescele originale au fost pierdute odată cu refacerea sfântului locaș în secolul al XVII-lea. Spațiul sacru și-a recăpătat integritatea liturgică abia în anul 2001, când a fost stabilit noul plan iconografic. Astăzi, putem spune că biserica mare a Putnei are o pictură care se încadrează stilistic în panoplia frescelor inovatoare, realizată de frații Mihail și Gavriil Moroșan împreună cu echipa lor de ucenici.
Despre pictura mănăstirii în vremea întâiului ctitor, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, cronicarul Ion Neculce scrie că era „frumoasă, tot cu aur poleită, zugrăvala mai mult aur decât zugrăvală, și pre dinlăuntru, și pre denafară”. Așadar, Putna a fost prima biserică cu pictură exterioară din Moldova. Înăuntru și în exterior, pentru fundalul icoanelor a fost folosită foiță de aur.
Originalitate
Din iconostasul din vremea Sfântului Ștefan cel Mare se păstrează doar opt icoane cu apostoli, deosebit de frumoase. Închipuind „hotarul dintre lumea văzută și cea nevăzută” - așa cum îl definește în mod revelator părintele Pavel Florenski -, actualul iconostas al bisericii mari a fost realizat din porunca și pe cheltuiala Sfântului Mitropolit Iacob Putneanul, al doilea mare ctitor al Mănăstirii Putna. Iconostasul este o creație monumentală, în stil baroc spre rococo, specific secolului al XVIII-lea. Pe spatele acestuia, între ușa împărătească și ușa diaconească dinspre latura sudică a altarului, apare menționat anul realizării, 1773, atât cu cifre chirilice, cât și cu cifre arabe.
Iconostasul este, prin dimensiune și prin numărul mare de icoane care îl împodobesc, o piesă deosebită în ansamblul catapetesmelor moldovenești. Sculptată în lemn de tei, pictată în tempera și poleită cu foiță de aur, tâmpla constituie o expresie a dorinței Mitropolitului Iacob de a reda prestigiul Putnei de altădată.
Odoare sfinte
Multe s-au pierdut de-a lungul timpului. Războaiele, jafurile și incendiile le-au distrus iremediabil. Cele câteva icoane vechi păstrate în colecția mănăstirii dovedesc calități de excepție. Una dintre acestea este Înălțarea Domnului. În muzeul așezământului monahal sunt expuse alte trei frumoase icoane praznicare, ferecate în argint: Învierea Domnului (în varianta Coborârii la iad), Nașterea Domnului și Botezul Domnului.
Icoana „mamă” a mănăstirii este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Revărsând smerenie, iubire și ocrotire, ea era cunoscută din vechime ca făcătoare de minuni. Când Sfântul Iacob a început, în 1755, înnoirea mănăstirii, primul gest pe care l-a făcut a fost să ceară ajutorul Maicii Domnului, cea căreia Sfântul Ștefan cel Mare i-a închinat sfântul locaș. Astfel, în 15 august 1755 a pus ferecătura de argint la icoana Maicii Domnului. Ferecătura a fost lucrată de argintarul mănăstirii, Rafail. În 1758, acesta a realizat două seturi de coronițe din argint poleit cu aur pentru Maica Domnului și pentru Pruncul Iisus, un set pentru sărbători, iar al doilea pentru zilele de rând. Numeroasele mărturii despre minunile icoanei Maicii Domnului vin de departe, din trecutul învăluit în tumultul istoriei, și au continuitate în prezent. Este remarcabilă experiența unei creștine, Maria, care acum câțiva ani a lăsat în „cutia milei” a mănăstirii un bilet pe care a scris un mesaj simplu, dar grăitor: „Maica Domnului, îți mulțumesc că mi-ai redat vederea!”
În anul 1757, Sfântul Iacob a trimis la Kiev o delegație formată din trei călugări: arhimandritul cărturar Vartolomei Mazereanu, ieromonahul Calistru și ieromonahul Mihail, viețuitor pe atunci la Sihăstria Putnei și la Sihăstria Ursoaia. Aceștia au adus 86 de icoane pentru toate praznicele și sărbătorile sfinților mai cunoscuți în Moldova acelor ani și alte odoare pentru împodobirea bisericii.
Din nefericire, doar câteva fragmente ale frescelor originale, descoperite în timpul cercetărilor arheologice efectuate la Mănăstirea Putna în perioada 1969-1970, mai sunt valorificate astăzi în expoziția colecției de obiecte bisericești ale mănăstirii. Restul s-a pierdut.
Abia în anul 2001, un nou plan iconografic a prins contur, culoare și formă datorită efortului conjugat al arhimandritului Sofian Boghiu și al artistei Olga Greceanu. Începutul celui de-al treilea mileniu a adus Mănăstirii Putna, supranumită de Mihai Eminescu „Ierusalimul neamului românesc”, o haină picturală nouă, zugrăvită cu talent de frații Mihail și Gavriil Moroșanu, împreună cu echipa lor de ucenici. Pictura bisericii voievodale a fost sfințită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în data de 15 august 2010, prilej cu care locașul de rugăciune din nordul țării a primit al doilea hram, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.
