Petru cel Mare în Moldova de acum 300 de ani

Făcând o analiză retrospectivă a motivelor şi cauzelor care au pricinuit poposirea pe meleagurile Ţării Moldovei a cârmuitorilor laici ori a unor ierarhi ortodocşi încă din secolul al XV-lea, constatăm că acestea sunt multe şi se deosebesc de cele din epoca modernă şi contemporană. Pentru perioada Evului Mediu, motivele se pot grupa astfel: motive diplomatice; motive pastoral-misionare, de sprijinire a Ortodoxiei ameninţate de prozelitismul romano-catolic şi protestant ori păgân; motive material-economice; motive cultural-spirituale; motive speciale, fie de tranzitare prin Moldova spre alte ţări, fie şi din cazuri de alungare din scaunele lor prin aşa-numita mazilire, când se oferea azil în Ţările Române.

Una dintre vizitele care au atras atenţia în mod deosebit este cea pe care a efectuat-o în Moldova, exact acum trei veacuri, Petru cel Mare, fiul ţarului Alexei Mihailovici şi al celei de a doua soţii, Natalia Kirilovna Narîţkina, "părinte al patriei, împărat a toate Rusiile", cum îi plăcea să i se zică. Din cei 53 de ani de viaţă, Petru cel Mare a trăit 43 de ani în demnitatea de cârmuitor.

Pe fundalul relaţiilor tot mai strânse şi al înţelegerilor la cel mai înalt nivel cu Petru cel Mare, Dimitrie Cantemir căuta permanent să le creeze turcilor şi tătarilor impresia că le rămâne fidel şi că îi informează regulat cu privire la orice acţiune a unităţilor armatei ruse, mai ales în primăvara anului 1711.

Pe la mijlocul lunii iunie 1711, Dimitrie Cantemir a fost informat că unităţi de "oaste moschicească" au trecut Prutul pre la Zagarance, cum mărturiseşte cronicarul N. Costin. Această masivă trecere de oaste avea să fie urmată de vizita în Ţara Moldovei a ţarului Petru cel Mare, vizită asupra căreia dorim să ne oprim în rândurile ce urmează, folosindu-ne exclusiv de însemnările martorilor oculari şi ale cronicarilor, lăsându-i pe cititori să desluşească fastul cu care a fost întâmpinat şi importanţa acestui eveniment în contemporaneitate.

Dimitrie Cantemir era în acest timp în tabăra lui B.P. Şeremetiev (feldmareşal al armatei ruse) în Branişte de la Ţuţora. Îndată ce auzi de sosirea lui Petru la Iaşi, s-a întors în Capitală, la Curtea Domnească. Mărturiile din izvoarele ruseşti sunt foarte puţine referitoare la cele două întrevederi ale lui Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare înainte de bătălia de la Stănileşti, acest fapt se datorează că, în acele zile grele, când oastea ruso-moldoveană a fost încercuită, multe planuri, hărţi, note, consemnări ale demnitarilor ruşi care-l însoţeau pe ţar au fost arse. Aşadar ne vom folosi doar de mărturiile lui Ion Neculce, Nicolae Costin şi Axinte Uricariul.

Axinte Uricariul, un martor prezent la acest eveniment, spune că "în iunie 24 zile au sosit şi Petru împăratul Moscului cu obuzul (tabăra, n.n.) său la Prut… ieşindu-i înainte Ghedeon mitropolitul ţării şi Iordache vornicul şi alţi boieri". Reconstituind tabloul acestei vizite după cronicarii Ion Neculce şi Axinte Uricariul, aflăm că evenimentele s-au derulat astfel: "Caimacamii, împreună cu alţi boieri şi orăşeni bătrâni mai de cinste şi mitropolitul cu tot clirosul… blagoslovindu-l cu crucea şi cu aghiazmă stropindu-l şi boiarii toţi i-au sărutat mâna împăratului… şi au venit la Iaşi… de au mas (au fost găzduiţi, n.n.) în curtea domnească… unde a venit şi împărăteasa" (Ecaterina, subl.n.).

Au umblat împreună prin toate mănăstirile

Prima întâlnire între Dimitrie Cantemir şi Petru cel Mare la Iaşi a avut loc în dimineaţa zilei de duminică 25 iunie 1711, pe când "împăratul venea de la feredeu (baie, subl. n.) şi în curte la scări, s-au adunat (s-a întâlnit Dimitrie Vodă, subl. n.) cu împăratul, de i-au sărutat mâna şi împăratul l-a sărutat pe cap, luându-l în braţe şi ridicându-l sus cu o mână, fiind Vodă om scund şi împăratul om deafirea întru tot şifaeş (mare, înalt, subl. n.)". (Se ştie din descrierile contemporane că Petru cel Mare era mare şi la propriu avea o înălţime de 2 m, aşa încât, pe stradă, la palat, în adunări publice, talia lui nu putea fi trecută cu vederea.)

Ion Neculce mai adaugă, referitor la această primă întâlnire, că Dimitrie Cantemir împreună cu împăratul "au îmblat pren toate mănăstirile… De le-au vădzut, şi din toate i-au plăcut mănăstirea Golâe (Golia, subl. n.)… şi mult lăuda împăratul lucrurile, chipul şi toate obiciele moldovenilor". Seara, domnitorul moldav, zice cronicarul, "au făcut vodă împărăţiei masă frumoasă în curţile domneşti, în casa ce mare… iar când au fost să şadză împăratul la masă, n-au vrut să şadză în capul mesei, ce-au şedzut în scaon lângă masă, iar în capul mesei au pus pe Vodă şi după dânsul pe Goloftin Gavril Ivanovici, apoi pre alţi ghenerari mai gios, anume Dolhoruchi, cel mijlociu, Şefer, menistru, adică visternic, Rentu, ghenarar, Vejbah, Toma (Cantacuzino, subl. n.) spătar din Ţara Românească şi feciorul lui Şeremet. Iar Şeremet n-au şădzut la masă, că îndată s-au întors la obuz (tabără) cu alţii din bragadiri şi polcovnici".

Cu stilul său inconfundabil, cronicarul Ion Neculce continuă descrierea atmosferei ce domnea la acea masă împărătească: "Să ospătă şi să veseli pre frumos cu vin de Cotnar şi lăuda vinul foarte. Şi încă mai bine le plăce vinul cel cu pelin, şi mult să miră cum spre partea lor nu să face vin cu pelin aşe bun".

Axinte Uricariul arată precum că atunci când "în capul scaunului au pus pe Vodă, şi când au vrut să şadză au sărutat mâna împăratului şi el încă l-au sărutat pre cap şi la paharul dintâi iar au făcut sărutare… Şi aşa cu toţii s-au veselit cu tabulhanaoa (muzica orchestrală subl. n.)". Este remarcat faptul că "în casa mică ospătau doamna lui Vodă (Casandra, subl. n.) cu împărăteasa (Ecaterina Alkseevna, subln. n) şi cu giupânesele (soţiile boierilor, subl. n)".

În ceea ce priveşte apropierea dintre cei doi demnitari, cronicarul mai consemnează faptul ca împăratul "să tinde cu amândouă mânule şi cuprinde pre Vodă de grumadzi şi-l săruta pe faţă, pe cap şi pe ochi, ca un părinte pre un fiu al său".

A doua zi, luni dimineaţa, "au ieşit împăratul făr de veste - spune cronicarul - pe poarta despre grajduri singur, pe jos şi au mersu la Trei Sfetitele (Biserica "Sf. Trei Ierarhi", subl. n.) de s-au închinat, sărutând sfintele icoane şi moaştele Preacuvioasei Paraschevei. Acolo s-au întâmplat şi Ghedeon mitropolitul şi poftiia pe împărat să şadză în scaunul cel domnesc şi n-au vrut, ci tot în picioare au stătut… Eşind din biserică s-au suit la trapeza egumenului. Atunce au sosit şi curtenii lui… şi Vodă cu curtea lui… îşi tocmise de au fost stând de-a rândul toţi polcovnicii şi rotmistrii ce-i făcuse din moldoveni. Şi trecând împăratul pentre dânşii… i-au sărutat mâna toţi pe rând".

După acest moment, cei doi au trecut şi pe la mitropolie, şi pe la alte biserici, unde s-au închinat, apoi "au trecut pe la curtea domnească şi până seara au purces iar la obuz, la Prut, cu împărăteasa".

Aşadar, acestea sunt descrierile referitoare la întrevederea lui Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare la Iaşi.

De praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, pe malul Prutului

A doua întrevedere între cei doi a avut loc în tabăra de la Seimeni, pe malul stâng al Prutului, în ziua praznicului Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, când a fost definitivat planul lor de acţiuni în comun contra turcilor. Referitor la acest moment, cronicarul Ion Neculce, care era printre boierii invitaţi la această serbare, ne spune că împăratul i-a spus lui Vodă "să ie cu dânsul 15 boieri, pe care-i vor place lui, să-i cinstească aacolo. Şi să margă şi mitropolitul ţării să slujască liturghia în beserica de cortu. Şi au pus de au cumpăratu şi câteva vasă de vin, să fie de cinstit oştenii, că atunce era şi sărbătoare… fiind şi numele lui Petru. Ave obiceiul el de făce şi într-alţi ani slujitorilor lui masă la sfeti Petru". După ce au asistat la Liturghia săvârşită de Ghedeon, mitropolitul Moldovei, şi de Theofan Prokopovici, cei doi au intrat în alt cort, "unde au pus masă… gios pre pământ… şi ne-au cinstit pre bine şi frumos şi mai pe urmă ne-au închinat însuşi împăratul, cu nişte vin al lui de la franoji, care îndată cum au băut, au mărmurit toţi de beţi, bând de acel vin. Şi n-au mai ştiut cum au dormit întru acea noapte, şi domnul, şi boierii". Şi adaugă Axinte Uricariul: "Peste noapte mai n-au scăpat nici un boiaru fără pagubă şi nefurat de moscali".

A doua zi, la vremea cuvenită, domnitorul Ţării Moldovei împreună cu boierii s-au întors la Iaşi "unde după slujbă au strâns pre alţi boieri şi arhierei… în beserica domnească… Unde au cetit catastiful cel de tocmeală, ce au făcut", fiind vorba de Diploma cu 17 puncte dată de Petru cel Mare domnitorului Moldovei (alianţa moldo-rusă, după care trebuia să urmeze unirea celor două armate contra otomanilor.

Faptul că această întrevedere a avut un rol important în activitatea lui Petru cel Mare este dovedit şi prin însemnarea pe care o face ţarul în jurnalul său de campanie: "Acest domn este un om foarte deştept şi în stare să povăţuiască… o persoană foarte isteaţă, inteligentă şi abilă".

Astfel s-au încheiat întâlnirile dintre cei doi demnitari din vara anului 1711 pe pământul Ţării Moldovei.