Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar „Ralu Filip a căutat să construiască o viziune de perspectivă pentru audiovizualul românesc“

„Ralu Filip a căutat să construiască o viziune de perspectivă pentru audiovizualul românesc“

Un articol de: Raluca Brodner - 30 August 2008

Dacă ar mai fi fost printre noi, Ralu Filip ar fi împlinit astăzi 49 de ani. O vârstă frumoasă, la care cei mai mulţi se bucură de o carieră şi de o familie împlinită. Născut la 30 august 1959, fostul preşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) era căsătorit şi avea doi copii. Nu a ales de unul singur să se despartă pentru totdeauna de cei dragi şi de colegii care îşi amintesc de el ca de un adevărat profesionist.

Cei care l-au cunoscut pe Ralu Filip, oricât de îndureraţi ar fi, nu resimt, la mai bine de un an de la trecerea la cele veşnice, regretata dispariţie cu intensitatea pe care doar mama domniei sale o mai trăieşte acum. Elena Colette Filip mărturiseşte, printre lacrimi: „Ce poate simţi o mamă care şi-a pierdut ambii copii? Numai durere. Am rămas singură. Cu fiecare zi, mi-e dor din ce în ce mai mult de Ralu. În fiecare sâmbătă şi duminică merg la cimitir şi mă rog cu sufletul. Avea 15 ani, şi cel mic, fratele lui, mergea la cămin. Pentru că eu lucram în schimburi, mergea Ralu după el, îl aducea acasă, îi dădea să mănân-ce şi avea grijă de el până veneam eu de la serviciu. Am rămas uimită când am descoperit, într-o zi că limpezise hăinuţele pe care le purta la cămin frăţiorul lui. A făcut-o mai bine decât mine, pot spune. Era tot timpul preocupat să-mi facă surprize plăcute. Odată, a făcut dulceaţă de vişine. Îi plăcea dulceaţa de vişine...“

Parcursul profesional

Ralu Filip a fost un adevărat specialist în industria comunicării, iar momentul care a marcat măsura profesionalismului său a fost cel în care a încurajat comunicarea electronică a CNA, contribuind decisiv la transparenţa permanentă a activităţilor desfăşurate.

A fost un om cu afinităţi spre profesiile liberale. Era licenţiat al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, promoţia 1984, drept pentru care, între 1984-1990, Ralu Filip activează ca avocat la Baroul Urziceni, apoi la Baroul Bucureşti (1990-1991). Se retrage din Barou pentru a profesa ca jurnalist. Timp de mai bine de 10 ani este şef de secţie, redactor-şef adjunct, senior editor, edi-torialist la „Curierul naţional“. Ca experienţă în mass-media trebuie amintită şi emisiunea „Scurt pe doi“, de la TVR 1, al cărui realizator a fost între 2000-2002.

Numele său mai este legat şi de Casa NATO, o organizaţie neguvernamentală ce promovează rolul central jucat de comunitatea euroatlantică în contextul mondial actual, al cărui membru fondator şi director devine în 1998.

În perioada 2003-2006, a coordonat, din poziţia de preşedinte COMPAR, licitaţiile pentru desemnarea furnizorilor de date de audienţă la televiziune.

În 1999 a publicat lucrarea „Deceniu mare, politicieni mici. România 1990-1998“.

În decembrie 2002, abandonează jurnalismul pentru a deveni preşedintele CNA. În această calitate, a reuşit să reformeze instituţia; a avut o contribuţie decisivă la elaborarea şi adoptarea noii legi a audiovizualului, care a preluat acquis-ul comunitar şi a permis închiderea capitolului despre audiovizual în cadrul negocierilor de aderare. De asemenea, a iniţiat o strategie de alocare a frecvenţelor, care a pus pe primul plan interesul public; s-a implicat direct în realizarea reţelei naţionale de radio a Bisericii Ortodoxe Române şi a primului post de radio destinat copiilor.

„Un exemplu pentru timpul nostru“

Pentru cei care l-au cunoscut pe linie profesională, imaginea lui rămâne aceea a unui om pasionat până la entuziasm de ceea ce făcea.

Părintele consilier patriarhal, Ciprian Apetrei, directorul postului Radio TRINITAS, ţine să precizeze că: „Domnul Ralu Filip a sprijinit proiectul Bisericii Ortodoxe Române, de dezvoltare la nivel naţional a postului nostru de radio. S-a apropiat foarte mult de această idee, pentru că a înţeles că proiectul e aducător de echilibru, pace, linişte şi bucurie, fiind unic în peisajul mass-media românesc. Pe scurt, a simţit că proiectul e unul coerent, care merită toată atenţia. Nu numai că a crezut în proiectul nostru, dar a şi susţinut extinderea postului Radio TRINITAS. Pentru meritul de a ne fi sprijinit, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei i-a conferit «Crucea Moldavă», în decembrie 2006. Ca om, era o fire directă, deschisă dialogului, un om care îşi respecta cuvântul dat, un exemplu pentru timpul nostru“.

„S-a angajat cu discreţie şi onestitate în proiectul nostru“

Părintele Nicolae Dascălu, consilier patriarhal şi director al Agenţiei de Ştiri Basilica a Patriarhiei Române, îşi aminteşte despre Ralu Filip din perioada de extindere a ariei de emisie al Radio TRINITAS, perioadă în care deţinea funcţiile de consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor şi de director general al Institutului Cultural-Misionar Trinitas.

„A fost o perioadă când îl întâlneam aproape în fiecare săptămână: în Sala mare de consiliu sau în biroul său de preşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului. Amabil în conversaţie, dar tăios în replici, mereu grăbit, însă atent la detalii, cu mintea încordată să discearnă, din multitudinea mesajelor mass-media audiovizuale, ce are el de făcut în clipa următoare. Şi-a onorat cu demnitate şi profesionalism funcţia de preşedinte al «Grupului celor 11 membri», garanţi ai interesului public în mass-media. Consecvent principiului echidistanţei în judecarea concurenţei pentru obţinerea licenţelor audiovizuale, Ralu Filip a căutat să construiască o viziune de perspectivă pentru audiovizualul românesc din anii care vin. Din frământările şi neliniştile lui, din consultările cu prietenii şi din confruntările cu rivalii, s-a concentrat asupra a două teme mari: copiii şi Biserica, fără să minimalizeze prezenţa celorlalte grupuri din societate în mass-media audiovizuală. Înscrierea postului nostru de radio la concursuri pentru frecvenţe locale din diferite regiuni ale ţării a fost, mai întâi, interpretată ca o concurenţă cu celelalte posturi de radio religioase din România, fiind tratată ca atare. Un membru al CNA a comentat, retoric, înscrierea noastră la concursul pentru o reţea na-ţională radio: «Voi vreţi să faceţi mai întâi Catedrala mântuirii neamului în spaţiul mediatic?». Dar, cum în orice glumă spusă fără răutate se ascunde un adevăr, Ralu a înţeles dintr-odată că proiectul este serios şi că merită să se angajeze chiar el în realizarea acestuia, pas cu pas. Nu ştiu cât a însemnat pentru el motivaţia solicitantului, explicitată în argumentele din documentaţie, sau cât a auzit, în taina inimii sale, şoaptele îngerului care i-au întărit conştiinţa că, în calitate de creştin, i se oferă o şansă să lucreze la ceva durabil. Cert este că extinderea reţelei de frecvenţe TRINITAS din anul 2004 şi din anii următori se datorea-ză implicării lui directe. S-a angajat cu discreţie şi onestitate în proiectul nostru, fără să dezavantajeze pe alţii, bu-curându-se de fiecare nouă staţie de emisie TRINITAS pusă în funcţiune, ascultând emisiunile şi venind mereu cu sugestii de programe. Proiectul Bisericii, iniţiat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în 2006, devenise şi unul dintre proiectele cele mai dragi lui. De aceea, Biserica nu-l uită nici dincolo de moarte. Numele său, încununat de «Crucea Moldavă», rămâne viu în pomelnicele şi în rugăciunile noastre, alături de ctitorii şi binefăcătorii postului de radio TRINITAS de totdeauna şi de pretutindeni. Cu siguranţă, fără Ralu Filip, istoria postului de radio al Patriarhiei Române s-ar fi scris altfel“, a încheiat pr. Nicolae Dascălu.