Sărbătoare pe Valea Gledinului

Ardelenii de pe Valea Gledinului îşi serbează ocrotitorul, iar moldovenii din ţinuturile Romanului şi Neamţului, ierarhul isihast, pe Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului. Cu toate că a fost trecut oficial în rândul sfinţilor abia în 2006, ierarhului ardelean i-a fost recunoscută sfinţenia încă din viaţă, monahii de la Schitul Pocrov pictându-l, la scurt timp după plecarea la Domnul, alături de sfinţi.

Cultul Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin s-a dezvoltat în ambele mitropolii, atât cea natală, Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, cât şi cea unde a păstorit şi s-a sihăstrit, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.

"Noi, la Roman, avem o datorie sacră să îi promovăm cultul, spune Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. De aceea, în fiecare an, pe 14 aprilie, facem slujba Sfântului Ierarh Pahomie în Catedrala arhiepiscopală, unde a şi slujit, în care am putea spune că se păstrează duhul lui. Credincioşii simt acest fapt şi vin în această zi la catedrală şi i se roagă cu multă evlavie. De altfel, în Moldova, cultul oricărui sfânt de la proclamare se impropriază mai repede ca în alte părţi şi datorită evlaviei moldovenilor la sfinţi. Dar nu numai la Roman se cinsteşte Sfântul Pahomie, ci şi în ţinutul Neamţului. În fiecare an, credincioşii urcă la Schitul Pocrov pentru a se ruga Sfântului Ierarh Pahomie, ctitorul acelui loc mirific din Carpaţi. Totodată, în fiecare an o delegaţie din partea Arhiepiscopiei noastre pleacă la Gledin, pentru a asista la slujba de pomenire a sfântului, care îşi trage obârşia din acea localitate. Spre exemplu, anul acesta am delegat, de data aceasta, pe protopopul de Roman, pr. Florin Ţuscanu, să ne reprezinte la manifestările legate de cinstirea sfântului în părţile acelea, care se desfăşoară sub bagheta noului Mitropolit, Înalt Preasfinţitul Andrei. Toate acestea se organizează de cele mai multe ori la cererea expresă a credincioşilor, ceea ce însemnează că evlavia lor pentru acest Sfânt Ierarh este din ce în ce mai mare."

La Gledin, în judeţul Bistriţa-Năsăud, în urmă cu mai mult de 20 de ani, era numit preot Nicolae Feier. La sfatul pr. prof. Mircea Păcurariu, de la care află că pe aceste meleaguri s-a născut unul din episcopii Romanului, a cărui viaţă sfântă i-a fost recunoscută încă din timpul vieţii, părintele Nicolae îşi începe munca de dezgropare a trecului. Din cauza lipsei de informaţii, abia după 20 de ani reuşeşte să scrie viaţa Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, document care a stat la baza dosarului de canonizare înaintat de către vrednicul de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania Sfântului Sinod al BOR. În şedinta din 14-15 noiembrie 2006 s-a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, având ziua de sărbătorire pe 14 aprilie. Proclamarea solemnă a canonizării sfântului a avut loc în data de 14 aprilie 2007, în impunătoarea biserică, ridicată de acelaşi pr. prof. Nicolae Feier, în localitatea Gledin.

Isihast şi episcop

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, care s-a născut în anul 1674 (sau 1664), întregeşte salba ierarhilor sfinţi care au ocupat scaunul episcopal de la Roman. A venit în Moldova la vârsta de 7-8 ani. A ajuns la Mănăstirea Neamţ, unde s-a format şi a învăţat de la călugării de aici. Pahomie, care era doritor de viaţă pustnicească, a cunoscut şi o parte din isihaştii care locuiau în munţii din jurul mănăstirii. După ce s-a făcut remarcat ca monah desăvârşit la Mănăstirea Neamţ, a fost ales păstor al vechii episcopii timp de şapte ani (1707-1714). "Nu avem multe date despre activităţile sale de la Episcopia Romanului, dar din câteva note aflăm că şi-a dovedit viaţa sa plină de sfinţenie. Era un om bun, blând, a hirotonit mulţi preoţi, pe care îi ajuta şi îi sfătuia să nu predice doar nişte reguli credincioşilor, ci ei înşişi să devină stâlpi de foc care

să-i călăuzească pe calea ce duce spre mântuire. Deci l-a preocupat întotdeauna viaţa de sfinţenie. De asemenea, merită să amintim faptul că, în urmă cu 300 de ani, respectiv în 1711, când au început domniile fanariote în Moldova, scaunul de mitropolit fiind vacant, primul voievod fanariot Nicolae Mavrocordat a fost uns de Sfântul Pahomie de la Gledin, pe atunci episcop al Romanului. Ungerea a avut loc în Biserica Domnească "Sfântul Nicolae" din Iaşi", ne-a spus PS Ioachim Băcăuanul. S-a retras din scaun în noiembrie 1713 şi s-a dus în părţile Pocrovului din Munţii Neamţului, unde a şi zidit Schitul Pocrov. "În istoriografia bisericească este cunoscut ca principalul ctitor al acestui schit, unde a dus o viaţă isihastă după exemplul Sfântului Dimitrie al Rostovului, pe care l-a cunoscut atunci când a fost în părţile Kievului, înainte de a deveni episcop", a mai spus Preasfinţia Sa.

Aşezământul monahal al episcopului cerea nevoinţă sihăstrească, în permanentă tăcere, în post şi neîncetată rugăciune. "Cinci zile pe săptămână se mânca o dată pe zi, fără vin şi ulei, iar sâmbăta şi duminica se dezlega la vin, ulei, ouă şi lapte. În timpul Postului Mare şi peste săptămână, în restul anului, călugării, îndeosebi schimonahii, aveau voie să se retragă în pădure, la colibele lor, pentru a se ruga lui Dumnezeu în singurătate. În fiecare miez de noapte, călugării se adunau în biserică, la sunetul clopotului, iar în duminici se împărtăşeau toţi şi luau masa în trapeză. Cei bătrâni şi iscusiţi în lupta duhovnicească coborau în schit numai o dată pe săptămână, iar noii începători se nevoiau un timp în obşte, apoi se retrăgeau în pădure", ne-a spus pr. Nicolae Feier. "Sfântul Pahomie a creat curentul monahal numit "pocrovism", cu reguli schimniceşti aspre, cu post şi rugăciune continuă. La Sfântul Pahomie a ucenicit Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, care la rândul său l-a format duhovniceşte pe Sfântul Paisie de la Neamţ", mai spune acesta.

Arhiepiscop al tuturor Ţărilor Române

Tot părintele Nicolae spune că Sfântul Ierarh Pahomie a hirotonit mulţi preoţi şi pentru ţinutul natal, dar şi pentru întregul Ardeal. Aceasta i-a atras ura autorităţile imperiale austriece, care, atunci când revine la locurile natale, îl închid în Mănăstirea Minoriţilor din Bistriţa, fiind supus la multe chinuri. "Fuge în Rusia la prietenul său Dimitrie Cantemir, împreună cu care face demersuri la ţar pentru apărarea conaţionalilor săi ortodocşi striviţi de catolicism. Aici ctitoreşte Biserica Pocrov pe moşia lui Dimitrie Cantemir de la periferia Moscovei, lăcaş care există şi astăzi", mai spune pr. Feier. În pictura de la Schitul Pocrov sfântul are titulatura de "Arhiepiscop al tuturor ţărilor Române". "Este primul titlu atribuit unui cârmuitor unificator al românilor, după Mihai Viteazul. Poate e însăşi perspectiva ce i se atribuia acestui însemnat vlădică, prieten cu ruşii, de a deveni ierarh al tututor românilor al acelor vremuri tulburi în care ruşii ocupaseră şi Moldova şi Ţara Românească. Cât despre exarhatul în Transilvania, nu i-l contestă nimeni", susţine pr. Nicolae.

Sfântul a murit la vârsta de 60 de ani, în 1724. "Nicolae Iorga spune că moaştele lui se află în Paraclisul "Sfântul Ştefan" din Marea Lavră a peşterilor din Kiev. Se presupune că aici ar fi primit şi marea schismă, schimbându-şi numele în Pimen", spune pr. prof. Feier.

Portretul liturgic al Sf. Pahomie

Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, ca membru al Comisiei de canonizare a sfinţilor români, a analizat dosarul de canonizare a Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin şi a alcătuit slujba sfântului ierarh, adică Vecernia Mică şi Mare, Litia, Utrenia şi Acatistul. Preasfinţia Sa ne-a descris portretul Sfântului Pahomie pe care îl deducem din slujba acestuia: "Este un rugător fierbinte, un isihast, podoaba călugărilor, ajutorul credincioşilor, al celor care sunt în nevoi, în călătorii, ocrotitorul satelor, oraşelor şi familiilor în care se preaslăveşte numele lui Dumnezeu, o candelă vie, sălaş al Duhului Sfânt, şipot prin care ne vin de la Dumnezeu daruri alese; este mâna prin care Dumnezeu binecuvântează poporul binecredincios; este fereastra prin care noi vedem lumina lui Dumnezeu şi candelă în care se aprinde lumina lui Hristos".