Schitul Cetăţuia din Râmnicu Vâlcea la 1900

Când vorbim de monumentele spiritualităţii româneşti ne ducem cu gândul spre mănăstirile din Bucovina. Însă repere ale spiritualităţii ortodoxe româneşti găsim fără îndoială în Oltenia. Iar ţinutul Vâlcei are o spiritualitate aparte şi poate puţin cunoscută. Înainte de a merge spre marile mănăstiri de pe drumul ce duce spre Târgu Jiu, pelerinul poate gusta din frumuseţea monumentelor din Râmnicu Vâlcea. Un lăcaş aparte este cel de pe Dealul Cetăţuii, despre care legenda îi împinge începuturile spre sec. al XV-lea. Aceeaşi legendă spune că, un secol mai târziu, aici au fost adăpostiţi viteazul domnitor Radu de la Afumaţi şi fiul său. Va fi fost un schit din lemn din apropierea unui oraş de pe Valea Oltului care lega comerţul Ţării Româneşti de Sibiul crăiesc. Totuşi, pe la 1680, mitropolitul Theodosie al Ţării Româneşti, care se afla în Mănăstirea voievodală Cozia, a găsit acest aşezământ în ruină, situaţie care l-a determinat să ridice din temelie un lăcaş de zid cu hramul "Sfinţii Voievozi" şi să-l închine ca metoc Mitropoliei din Bucureşti. La 1853, vrednicul şi patriotul mitropolit Nifon al Ungrovlahiei a refăcut acest aşezământ în totalitate, dându-i al doilea hram, pe cel al "Sfintei Treimi". Ierarhul a refăcut lăcaşul într-un stil neoclasic, cu fronton şi coloane la intrare, probabil ridicându-i un turn-clopotniţă din lemn situat deasupra pronaosului. La 1900, această biserică era filie a Parohiei "Toţi Sfinţii" din Râmncu Vâlcea, fiind deservită, din 1892, de preotul Gheorghe Dimitriu, care absolvise Seminarul Teologic inferior şi înainte slujise la Oteşani. (Adrian Nicolae Petcu)