Sfânta Cuvioasă Parascheva, fecioara cu inimă de mamă

Sfânta Parascheva este una dintre cele mai distinse „Doamne cereşti”, următoare iubirii sfinte a Maicii Domnului, făcând parte din alaiul sfintelor fecioare cuvioase sau mucenițe, apropiate Preacuratei Fecioare. Prin virtuțile fecioriei și milosteniei, Sfânta Parascheva se aseamănă Împărătesei cereşti, sufletul ei strălucind prin multă curăție, dragoste pentru săraci, singuri, bolnavi și suferinzi. Duhul curat și bun, lucrător prin sfintele ei moaște, revarsă haruri și vindecări, iar rugăciunile ei de mijlocire în fața Mântuitorului Hristos ușurează multe dureri și păcate. 

Credincioșii o iubesc ca pe o adevărată mamă duhovnicească, i se roagă, o cinstesc cu laude și cântări pe frumoasa mireasă a lui Hristos, împodobită cu darurile și miresmele Sfântului Duh. De 382 de ani (1641-2023), Sfânta maică Parascheva păzeşte şi ocroteşte cetatea Iaşilor, adunând în capitala Moldovei milioane de închinători din țară și din întreaga Ortodoxie.

„Grabnic ajutătoare” şi „mult folositoare” pentru creștinii orto­docși rugători români, sârbi, greci şi bulgari, cu frumusețe și aură de împărăteasă, cu iubire, bunătate, dulceață și delicatețe de mamă, Sfânta preacuvioasă maica Parascheva așteaptă în catedrala ieșeană pe rugătorii și cinstitorii ei. Ea este maică, soră și fiică pentru tineri și vârstnici, icoană de viaţă sfântă pentru cei care caută să adâncească viața și desăvâr­șirea duhovnicească, în toată plenitudinea ei. Aleasă floare duhovnicească a Moldovei și Ortodoxiei, Parascheva a împlinit întreita sintagmă, mult repetată de marele părinte Cleopa şi plăsmuită de cugetarea duhovnicească a Părinţilor: „Să ai către Dumnezeu inimă (şi comportament) de fiu faţă de aproapele, inimă de mamă, iar faţă de tine inimă de judecător”. Această cugetare exprimă întreita lucrare a credinţei, nădejdii şi dragostei în viața creștinului. 

O vieţuire prea minunată

Viața Sfintei Parascheva oglindeşte această învăţătură, profundă și sintetizatoare, a Sfinților Părinți. De copilă ea şi-a descoperit vocaţia de fiică duhovnicească a Părintelui ceresc, de maică a celor necăjiți, aprinzându-şi sufletul-mireasă cu focul iubirii față de Mirele ceresc Iisus Hristos.

S-a născut la Epivat, în anul 1025, într-o familie evlavioasă şi bogată, fiind mezina, următoarea fratelui Eftimie, devenit călugăr îmbunătățit și arhiereu. Mica localitate de pe malul Bosforului, numită Selim-Paşa, păstrează astăzi cu bucurie duhovnicească amintirea Sfintei Parascheva.

La 10 ani, aflată în biserica satului, la Sfânta Liturghie, asculta cu atenție citirea Sfintei Evanghelii. Mintea ei a reţinut cuvintele Mântuitorului: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). A înţeles că Hristos i se adresează personal și a meditat adânc asupra cuvintelor sfinte, începând să le pună în practică. Se ruga lui Dumnezeu ore în şir, contempla fața Celui răstignit, dorind să se unească duhovnicește cu El. Prin rugăciune și meditație, a înțeles că Dumnezeu este bun. Că el revarsă aerul, apa și lumina peste buni și peste cei răi, peste drepți și nedrepți (Matei 5, 45), dar mai ales că este milostiv cu cei săraci, cu care Se identifică. Parascheva a făcut la fel. Și-a împărțit săracilor şi scăpătaţilor hainele ei frumoase şi luminoase, cerceta casele bolnavilor, săracilor și părăsiților.

De fiecare dată când pleca de-acasă spre biserică, era îmbrăcată ca o prinţesă, iar când se întorcea era îmbrăcată în zdrenţe ca o cerşetoare, spre marea supărare a părinţilor. Aceştia au ameninţat-o, au pedepsit-o și au bătut-o, dar totul a fost în zadar. Ea purta în sufletul ei dragostea aprinsă și statornică față de Mirele Hristos și durerile săracilor și suferinzilor. Când a împlinit 15 ani, părinții i-au găsit un tânăr care să-i fie mire, dar ea a fugit la o mănăstire, fără ca părinţii să o mai afle vreodată. Fecioara Parascheva îl avea mire pe Iisus Hristos, pe care-L urma cu inima arzândă de focul iubirii dumne­zeiești. Un singur gând și un singur dor îi stăpânea fiinţa: Acela de a urma lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în simplitate, sărăcie, suferinţe şi sfinţenie, de a fi o fiică ascultătoare a Părintelui său. Uitând casa părintească, a ajuns la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleia, unde s-a dedicat unor nevoinţe uimitoare pentru vârsta ei.

Postea aspru, gustând doar pâine şi apă la două-trei zile; priveghea toată noaptea, rugându-se cu lacrimi şi făcând mulțime de metanii; dormea pe jos şi căuta nevoinţe pustniceşti pe care le practică bărbaţii sfinţi, îmbunătăţiţi. În câțiva ani a ajuns iubită și cinstită pentru asceza și evlavia ei, însă dorul ei de Hristos a dus-o în Ţara Sfântă. Avea 20 de ani și simțea că numai în liniștea pustiei poate trăi în pacea și iubirea lui Hristos. După închinarea la Golgota și la Sfântul Mormânt s-a sălășluit în pustia Iordanului. Aici a suportat frigul, foamea, arşiţa dogoritoare a Orientului, dar mai ales multele ispite aduse de duhurile satanei. Ştim ce înseamnă aceasta din vieţile altor sfinţi, cu câtă îndârjire îi loveşte cel rău pe cei care se dedică postului şi rugăciunii neîncetate în pustie. Ştim cum pe marele sfânt contemporan Iosif Isihastul din Sfântul Munte Athos, demonii îl băteau zilnic cu bâte şi ciomege, provocându-i răni dureroase pentru timp îndelungat. În aceste dureri, sfinţii sunt mângâiaţi de harul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului.

Sfânta Parascheva a suportat cu tărie rănile și loviturile satanei, din marea ei iubire pentru Hristos. Domnul o iubea pentru curăţia ei feciorelnică, pentru înţelepciunea şi iubirea ei jertfelnică, mângâind-o cu harul Său. Când avea doar 26 de ani, Domnul i-a trimis veste printr-un înger luminos că o cheamă la Sine, spre a-i fi mireasă în cămara de nuntă cea cerească. Îngerul i-a spus să se întoarcă în locurile natale, că acolo are să-şi dea sufletul. A ascultat și s-a întors!

Înmormântată în cimitirul pentru străini din localitatea natală

A mai trăit un an, ca o străină, în locul unde altădată fusese prinţesă, apoi a murit şi a fost îngropată în cimitirul străinilor. După un timp, sfintele ei moaşte au fost descoperite în chip minunat. Unui creștin cu numele Gheorghe, care îngropase (fără să știe) un marinar în mormântul ei, i s-a arătat în vedenie, în chipul unei împărătese înconjurate de îngeri, ­spunându-i: Să duci moaştele mele la loc de cinste, în biserică! Astfel au stat sfintele moaște în Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Epivat 175 de ani, făcând nenumărate minuni şi vindecări de boli. În anul 1235 au fost mutate la Târnovo, capitala imperiului româno-bulgar, unde au stat 160 de ani, făcând multe minuni. După o scurtă şedere la Vidin și în Țara Românească, în anul 1398 vor fi duse la Belgrad, unde au stat 125 de ani. Este uimitor câtă evlavie și cinstire arată creștinii ortodocși sârbi locului (azi o mică bisericuță) unde au stat moaștele Sfintei Parascheva. În anul 1521, sultanul Suleiman Magnificul, cucerind Belgradul, a dus moaștele la Constantinopol. De aici, la îndemnul Sfântului Mitropolit Varlaam, au fost aduse la Iaşi de către domnitorul Vasile Lupu, la anul 1641. Evlaviosul domn isprăvise în 1639 frumoasa sa ctitorie „Sfinţii Trei Ierarhi”. Plătind datoriile Patriarhiei ecumenice către Înalta Poartă, 150 de pungi de galbeni, şi încă 50 către sultan, a primit ca recunoștință moaştele Sfintei Parascheva de la Patriarhie şi permisiunea de la Poartă pentru a le aduce în Moldova. Primirea Sfintei Cuvioase Parascheva la Iaşi a fost făcută cu multă evlavie și bucurie de către Sfântul Mitropolit Varlaam, domnitorul Vasile, întreg clerul şi poporul credincios din Moldova.

De atunci, aproape 400 de ani, Cuvioasa Parascheva a devenit „Ocrotitoarea Moldovei” şi cea mai iubită sfântă de pe cuprinsul ţării noastre. Multele ei minuni și vindecări au sporit evlavia și cinstirea credincioșilor. Cea mai mare este desigur cea din noaptea de 26-27 decembrie 1888, când în urma unui incendiu, a ars paraclisul Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, unde se păstrau sfintele ei moaşte. Dar, o minune! Flăcările au mistuit lemnul din biserică; s-au topit candelabrele, sfeşnicele, cădelniţele, chiar şi racla de argint, dar moaştele au rămas neatinse! Ele, spre marea bucurie a Sfântului Mitropolit Iosif şi spre întărirea credincioşilor, stăteau învăluite în jăratec şi neatinse! Doar lemnul, perna şi veşmintele de sub sfântul ei trup au fost puţin atinse de fum. Sfânta Parascheva stătea pe jăratec, în mijlocul flăcărilor, ca o împărăteasă pe tron.

Minuni recente ale Cuvioasei Parascheva

Dintre multele minuni şi vindecări săvârșite de Sfânta Parascheva, am aminti doar două:

1. În anul 1955, o familie din Iaşi avea certuri şi neînţelegere în casă. Într-o seară, femeia, disperată, a părăsit căminul. Zadarnic au căutat-o soţul şi fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatăl ei a alergat la Sfânta Parascheva şi s-a rugat cu lacrimi ca să-i întoarcă soţia cu bine înapoi. Ajungând omul acasă, după o oră, bate cineva la uşă. Era soţia! Avea chipul palid şi îngândurat. „Unde ai fost, femeie? Ce s-a întâmplat?” - a întrebat-o soţul. „Diavolul mi-a dat în gând să mă sinucid”, a răspuns femeia. „De aceea m-am aşezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar la ora 8 seara, pe când venea un tren cu mare viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, vine la mine, mă apucă repede de mână şi mă aruncă afară de pe linie. Aşa am scăpat de moarte şi de osânda iadului. După ce m-am întărit puţin, am mulţumit lui Dumnezeu că m-a izbăvit de acel cumplit păcat şi m-am întors acasă”. La care soţul a zis: „Femeie, în seara aceasta, la ora 8, fiica noastră dormea, iar eu mă rugam la Cuvioasa Parascheva. Ea era aceea, nu fiica noastră! Ea te-a salvat! Să-i mulţumim că te-a salvat de la o dublă moarte, sufletească şi trupească!”. Şi s-au rugat împreună. De atunci au existat multă pace, armonie şi bucurie duhovnicească în acea familie.

 2. A doua este cea întâmplată unui inginer din Iaşi, bolnav de plămâni. Fiind internat în spital pentru operaţie, mama sa se ruga pentru el. Timp de două săptămâni medicii au amânat operaţia, iar apoi au constatat că tumoarea dispăruse în chip miraculos! Atunci i-au spus bolnavului: „Domnule inginer, aţi scăpat de operaţie! Nu mai aveţi nimic, întoarceţi-vă sănătos acasă! Cineva se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră...”

Veşmântul Sfintei Parascheva este grabnic ajutător şi mult folositor tuturor celor care îi cer sprijinul şi ocrotirea cuvioasei. Ea este fecioara cu inimă de mamă, care a iubit desăvârşit pe Hristos, închinându-i fecioria ei, dar şi pe oameni, ca o mamă bună. Acelaşi lucru îl face şi acum din cer, de aproape 1.000 de ani. Urmând Preacuratei Fecioare, la Iaşi ea uneşte cerul cu pământul. An de an, milioane de suflete întâlnesc acolo pe Dumnezeu, îşi împacă sufletul cu El, prin mijlocirile Sfintei Parascheva. Sfinţii aceasta fac: duc lumea la cunoştinţa lui Dumnezeu, o împacă, iar pe Dumnezeu îl fac milostiv, blând şi iertător şi fac pace între El şi lume. Sfânta Preacuvioasă Maică Parascheva, în lucrarea ei duhovnicească, a chemat şi alţi mari sfinţi la Iași, spre marea bucurie a credincioşilor. În ultimii zeci de ani, moaștele Sfântului Apostol Andrei și multe alte sfinte moaște au fost aduse spre mângâierea pelerinilor şi întărirea credinţei în Dumnezeu.

Plini de evlavie, iubire și recunoştinţă, ne îndreptăm și anul acesta gândurile și inimile spre Sfânta Maică Parascheva. Ne rugăm ei să mijlocească iertarea păcatelor noastre; să vindece bolile noastre sufleteşti şi trupeşti; să ne călăuzească pe calea curăţiei şi a fecioriei mult plăcute lui Dumnezeu; să ne călăuzească pe calea răbdării, a bunătăţii, a milosteniei şi a blândeţii. Prin mijlocirea rugăciunilor şi prin pilda vieţii ei, să ne ajute să sporim credinţa, evlavia şi iubirea noastră faţă de Hristos şi Preacurata Sa Maică. Să avem dragoste și milă față de aproapele nostru. Iar în cer, când o vom vedea, să-i cântăm cu bucurie: Bucură-te, Sfântă Cuvioasă Parascheva, mult folositoare!