Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Sfânta Xenia, Cuvioasa ziditoare de sfinte lăcaşuri

Sfânta Xenia, Cuvioasa ziditoare de sfinte lăcaşuri

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Pr. Eugeniu Rogoti - 26 Ian, 2022

Orice vizitator creştin-ortodox al capitalei fostului Imperiu Ţarist, Sankt-Petersburg, simte nevoia să se roage în paraclisul din mijlocul cimitirului Smolenski, zidit lângă mormântul Sfintei Xenia. Vieţuitoare în secolul al 18-lea, Cuvioasa Xenia a trăit cea mai mare parte asumându-şi „nebunia” de dragul lui Hristos, dormind adesea printre mormintele cimitirului şi ajutând la zidirea bisericii.

Despre viaţa Sfintei Xenia pe care am cinstit-o de curând se ştiu date din amintirile și consemnările celor care au cunoscut-o şi mai ales au primit ajutorul ei. Astfel, contemporanii Xeniei Grigorievna Petrova îşi aminteau că ea se căsătorise de tânără cu un cântăreţ din corul palatului imperial, pe nume Andrei Fedorovici Petrov. La scurtă vreme după nuntă, tânărul soţ s-a îmbolnăvit şi a murit, iar Xenia hotărî să-şi asume o viaţă de pribegie, purtând hainele soţului şi numindu-se Andrei. Atunci când hainele fostului soţ nu au mai putut fi purtate, Xenia a încetat să mai poarte haine bărbăteşti, însă a continuat să răspundă numai la numele Andrei. Dormea pe unde găsea loc şi la cine se nimerea să o primească în casă. Se spune că în unele cazuri, după o noapte de odihnă la cineva, ea spunea ce avea să se întâmple pe viitor cu acea familie. Spre sfârşitul vieţii, în jurul anului 1790, Xenia s-a mutat să vieţuiască în cimitirul Smolenski. Biserica acestui cimitir a fost construită în acea perioadă şi Xenia pe timp de noapte căra cărămizi pentru a le fi de ajutor muncitorilor zidari, care erau bucuroşi că munca li se înlesnea astfel.

O viaţă de pribegie

La mijlocul secolului al 19-lea, în „Jurnalul poliţiei din Sankt-Petersburg” au fost publicate două povestiri care stau acum la baza vieţuirii Sfintei Xenia. Aceste povestiri, relatate din amintirile contemporanilor Xeniei, o prezentau ca pe o persoană care e numită de obicei de oameni „leproasă”, iar atunci când cerea ajutor bani nu lua decât o copeică, pentru a-i ajunge până în ziua următoare. Ea era deosebit de blândă, chiar dacă la chip arăta înfiorător, mai ales pentru copii, din cauza hainelor şi a baticurilor mari pe care le purta.

În timpul vieţii, Sfânta Xenia a prevestit moartea împărătesei Elizaveta Petrovna, de Crăciunul anului 1761, şi a împăratului Ioan al VI-lea Antonovici, închis de uzurpatori într-o închisoare dintr-o insulă a lacului Ladoga. Fericita Xenia le spunea oamenilor în decembrie 1761 să gătească clătite, pentru că „în curând toată Rusia va face clătite”. Acest lucru a fost privit ulterior de contemporani ca o prevestire a morţii împărătesei. Acelaşi lucru l-a spus despre împăratul Ioan, închis de uzurpatori şi ucis de gardieni în timpul unei încercări de eliberare a acestuia.

Atunci când Xenia mergea la piaţă, negustorii încercau să o miluiască, oferindu-i colaci, fructe sau chiar haine, pentru că aveau convingerea că mulţumirea femeii sfinte le va aduce reușită în acti­vitățile zilnice. Xenia petrecea nopţile în câmpurile din apropierea oraşului, unde se ruga făcând metanii în toate cele patru laturi ale lumii. La început, poliţia a suspectat ceva necurat prin aceste dis­pariţii nocturne, dar după ce au urmărit-o şi-au dat seama de nevinovăţia ei.

Mormântul aducător de bucurie şi vindecări

Sfânta Xenia a fost înmormântată în cea mai veche parte a cimitirului Smolenski, unde mergea adesea şi se reculegea. Acolo ea vor­bea mult cu preotul bisericii din cimitir, Gheorghi Petrov, care a şi prohodit-o. La înmormântarea Sfintei Xenia (aprox. 1795) a fost foarte multă lume, apoi însă oamenii au început s-o uite. După aproape 30 de ani, lumea şi-a amintit de Sfânta Xenia şi a început să viziteze mormântul ei, luând acasă pământ din cimitir. În schimbul ajutorului primit de la Sfânta Xenia, oamenii au început apoi să lase bani, din care administraţia cimitirului oferea hrană cerşetorilor. Ulterior, prin bunăvoinţa văduvei unui general rus, a fost construit primul paraclis deasupra mormântului sfintei. Oamenii au continuat să vină la mormânt şi mai ales să solicite preoţilor să slujească panihide pentru Xenia, considerând că fericita îi va ajuta pentru aceasta.

În 1901 a fost construit un nou paraclis, în locul celui vechi, care se degradase, iar din hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ruse, în apropierea cimitirului, a fost construită o casă pentru ajutorarea femeilor sărace. Această casă găzduieşte astăzi un muzeu cu exponate ce prezintă viaţa Sfintei Xenia.

Familia imperială rusă o cinstea, de asemenea, pe Sfânta Xenia. Astfel, prin rugăciunile sfintei a fost vindecat viitorul împărat Alexandr III Alexandrovici, iar soţia acestuia, viitoarea împărăteasă Maria Fedorovna, şi-a numit fetiţa Xenia, în cinstea sfintei.

Paraclisul Sfintei Xenia, renovat şi sfinţit

În anul 1924, după revoluţia bolşevică din Rusia, paraclisul a fost închis, iar în 1938, pentru că pe zidurile acestuia apăreau diferite rugăminţi considerate ilegale de conducerea statală atee, autorităţile au decis s-o dinamiteze. Nu au reuşit să facă acest lucru, ci doar să-l închidă în 1940, însă, după război, paraclisul de la mormântul Sfintei Xenia a fost redeschis. În 1949, paraclisul a fost restaurat, iar în 1989 reparat şi sfinţit de fostul Patriarh Alexei al II-lea, pe când era Mitropolit al Leningradului.

Sfânta Xenia a fost canonizată întâi de Biserica Rusă din afara graniţelor, în anul 1978, iar în 1988 şi de către Patriarhia Moscovei. Cu această ocazie, au fost adunate multe mărturii despre felul în care, în chip minunat, Sfânta Xenia îi ajută pe oamenii care o cinstesc. În şedinţa sa din 21 iulie 2020, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis includerea Sfintei Xenia în calendarul Patriarhiei Române, cu data de pomenire în 24 ianuarie. Cu această ocazie, au fost aprobate slujba şi acatistul sfintei.

Citeşte mai multe despre:   Sfanta Xenia