Sfântul Andrei, dăruitorul cuvintelor Evangheliei strămoşilor noştri

Bucuria pe care au trăit-o ascultând cuvintele Sale şi vederea minunilor nemaiîntâlnite până atunci în istoria omenirii i-au transformat pe ucenici în zeloşi apostoli, fiind gata să împlinească şi ultima poruncă dată lor de către Învăţătorul şi Mântuitorul Iisus Hristos, de a merge şi învăţa „toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, învăţându-le să păzească toate câte li s-au poruncit. Aşa a fost şi în cazul Sfântului Apostol Andrei, „cel întâi chemat” la apostolie de Domnul, căci el avea să cheme la rândul său la dreapta credinţă pe mulţi, printr-o bogată activitate misionară ce l-a purtat până în Scythia Minor, Dobrogea de astăzi.

În lumina documentării de care dispunem până la acest moment, nu este deloc greşit dacă afirmăm faptul că Sfântul Apostol Andrei este părintele creştinismului românesc, deoarece el a predicat Evanghelia slavei lui Iisus Hristos pe pământ românesc, la strămoşii noştri geto-daci. Acest fapt ne onorează, ne încurajează ca popor dreptcredincios, dar ne şi responsabilizează în faţa Europei şi a lumii întregi, întrucât am avut şansa de a primi în dar învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos chiar de la unul dintre cei 12 Apostoli ai Săi. Poate că acesta este şi motivul pentru care în întinderea teritorială în care noi astăzi convieţuim, Creştinismul a crescut luminos şi a produs roadele despre care Mântuitorul le-a vorbit ucenicilor: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu” (Ioan 15, 16). Ortodoxia românească are, de asemenea, unele trăsături specifice, exprimate de-a lungul timpului, după cum spunea Simion Mehedinţi, printr-o armonie sau printr-un echilibru constatat în mai multe planuri, cum ar fi: cumpătarea în discuţiile dogmatice, absenţa războaielor confesionale, îmbinarea armonioasă între gândirea teologică şi viaţa cotidiană, cooperarea între Stat şi Biserică, răbdarea şi curajul în faţa marilor încercări ale istoriei, şi altele (Creştinismul românesc, Bucureşti, 1941).

Trei Apostoli din Betsaida

Sfântul Apostol Andrei este întâlnit în paginile Sfintelor Evanghelii de unde aflăm că era evreu de neam, frate al Sfântului Apostol Petru şi fiu al lui Ioná din Betsaida. Cetatea Betsaida era situată în nordul Ţării Sfinte, pe ţărmul Lacului Ghenizaret sau al Mării Galileei, iar din acel orăşel aveau să Îl urmeze pe Hristos-Domnul trei dintre cei 12 Apostoli ai Săi: Andrei, Petru şi Filip. Studiile recente au demonstrat faptul că împreună cu Sfântul Apostol Andrei a făcut misiune creştină pe pământ românesc şi Sfântul Apostol Filip. Astfel, Martirologiul occidental al lui Adon, redactat în Apus în anii 855-860, precizează despre Sfântul Apostol Filip următoarele: „După ce a convertit la credinţa lui Hristos aproape (întreaga) Sciţie (cum paene Scythiam convertisset) şi a aşezat acolo diaconi, preoţi şi episcopi, s-a întors în Asia, unde, neslăbind să predice continuu câţiva ani, a câştigat o mulţime de neamuri, pu­nându-le în slujba lui Hristos; el a adormit în cetatea Hierapolis, cu sfârşit bun...” (Le martyrologe d’Adon, ses deux familles, ses trois recensions, texte et commentaire par J. Dubois et Geneviève Renaud, Paris, 1984, p. 6, apud Emilian Popescu, Studii de istorie şi de spiritualitate creştină, Vol. II, Ed. Academiei Române şi Ed. BASILICA, Bucureşti, 2018, p. 210).

„Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos)”

Sfântul Andrei a fost pescar de meserie şi îna­inte de a deveni ucenic al Mântuitorului fusese ucenic al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul. Când Iisus a venit la Iordan, Ioan Botezătorul a spus despre El: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36), iar cei doi ucenici ai săi, ştiind la cine se referă prorocul, s-au dus după El, L-au întrebat unde locuieşte, iar Iisus i-a luat la casa Sa, unde au rămas în ziua aceea până la ceasul al 10-lea, adică ora 4 după-amiaza (Ioan 1, 35-39). Întâlnirea şi convorbirea cu Iisus le-au schimbat viaţa definitiv, de aceea, atunci când îi va chema să Îl urmeze, ei o vor face imediat (Ioan 1, 40-43). Andrei a sperat întreaga sa viaţă să Îl vadă pe Mesia şi iată că, împlinindu-i-se dorinţa, a putut plin de bucurie să îi spună fratelui său, Petru: „Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos)” (Ioan 1, 41). A răspuns chemării Domnului de a fi „pescar de oameni” şi a devenit astfel ascultător al cuvintelor Cuvântului şi martor al minunilor Sale. Ştiind greutăţile şi pericolele pe care le vor întâmpina în misiunea de propovăduire a Evangheliei, Hristos-Domnul i-a asigurat pe toţi Apostolii Săi de sprijinul Său permanent: „Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 20).

Numele Andrei înseamnă bărbăţie, curaj şi poate că astăzi, mai mult ca oricând, suntem chemaţi să dăm dovadă de curaj în faţa provocărilor ce ne stau înainte. Curajul mărturisirii lui Hristos într-o lume tot mai ostilă, al promovării adevăratelor valori morale, cu siguranţă, ne va face răbdători şi puternici în ispite, iar dacă vom căuta în viaţă, asemeni Sfântului Apostol Andrei, mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui (Matei 6, 33), toate celelalte lucruri materiale de care avem nevoie se vor adăuga nouă, ştiind bine că Iisus Hristos, Domnul domnilor, va fi cu noi în toate zilele până la sfârşit.