Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Sfântul Cuvios Stelian, bucuria copiilor şi a părinţilor

Sfântul Cuvios Stelian, bucuria copiilor şi a părinţilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Pr. Eugeniu Rogoti - 24 Oct, 2020

În zilele acestea, când săvârşim pomenirea Ocrotitorului Bucureştilor, pe Colina Bucuriei, lângă Catedrala Patriarhală se află, în contextul Anului omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor în Biserica Ortodoxă Română, racla cu moaştele Sfântului Cuvios Stelian Paflagonul, ocrotitorul copiilor, de la Biserica „Sfântul Stelian”-Lucaci din București. Monah pustnic şi nevoitor, Sfântul Stelian a avut inima ca aceea a unui copil, ajutând pe micuţii săi prieteni să se însănătoşească şi să aibă o viaţă curată.

Sfântul Stelian s-a născut în veacul al 5-lea din părinţi creştini, în cetatea Adrianopole (actualmente Eskipazar, Turcia) din regiunea Paflagonia a nordului Asiei Mici, aflată la malul Mării Negre. De tânăr a ales calea monahismului, fiind tuns monah în una din multele mănăstiri ale Asiei Mici bizantine.

Spre deosebire de alţi monahi însă, care se însingurau sau fugeau de lume, Cuviosul Stelian intra adesea în contact cu oamenii, oferindu-le sfaturi şi ajutor, după putinţă. În una din nopţile când se ruga cu stăruinţă, după obiceiul pe care îl aveau pustnicii acelor ţinuturi, într-o peşteră, Stelian a simţit binecuvântarea prezenţei lui Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt. Atunci el a înţeles mai mult ca oricând cuvintele Mântuitorului despre inima curată a omului rugător: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18, 3). A doua zi, dimineaţa, a ieşit din peştera în care făcuse rugăciunea privegherii cu o bucurie în suflet nemaiîntâlnită. Primind lângă chilia sa oamenii care aveau nevoie de un cuvânt de mângâiere, Sfântul Stelian şi-a pus mâna pe un copil bolnav şi a simţit cum puterea lui Dumnezeu care era în el a trecut la acel copil, care s-a vindecat chiar atunci de boala lui. Ducându-se vestea acestei vindecări miraculoase, oamenii din ţinuturile apropiate şi îndepărtate au început să vină la Cuviosul Stelian mai ales cu copiii lor bolnavi, pentru a fi vindecaţi. În acest fel, acest sfânt a căpătat faima de ocrotitor al copiilor. Cu toate acestea, monahul iubitor de copii ajuta oamenii de toate vârstele care veneau să-i ceară ajutorul.

Oamenii care veneau la Sfântul Stelian au început, cu timpul, nu numai să ceară vindecare pentru copiii lor, ci şi educaţie. De aceea îi lăsau multă vreme pe lângă chilia acestuia. Astfel, cuviosul a fost nevoit să zidească un loc mai mare pentru a supraveghea copiii, chemând în acest scop şi alţi monahi ca să-l ajute cu acest lucru. Se poate spune că alături de chilia Sfântului Stelian a fost organizată în secolul al 5-lea prima grădiniţă pentru copii, unde părinţii îşi puteau lăsa pruncii cu convingerea că vor învăţa numai lucruri bune şi folositoare, care-i vor apropia de Dumnezeu.

Cuviosul Stelian a ajutat cu rugăciunea ti­ne­re însărcinate să ducă la bun sfârşit sarcina şi să nască prunci sănătoşi. Una dintre femeile care îl ajutau pe monah să aibă grijă de copiii care-l înconjurau nu putea zămisli, dar la rugăciunea sfântului a rămas însărcinată şi a născut un copil sănătos. La această veste, mulţime de femei care nu puteau naşte prunci au început să vină la cuvios şi să-l roage să le ajute pentru a putea avea copii.

Se spune că Sfântul Stelian era aproape tot timpul cu zâmbetul pe buze. Tradiţia a consemnat că inclusiv după ce a murit, zâmbetul pe care-l oferise întreaga viaţă pelerinilor care-l vizitau, dar mai ales copiilor nu a dispărut. Atunci când unii oameni i-au spus să ceară bani pentru că are grijă de copiii altora, Sfântul Stelian a răspuns că el a primit răsplata sa atunci când harul Duhului Sfânt l-a umbrit în peşteră la rugăciune.

Icoana Sfântului Stelian îl prezintă întotdeauna cu un prunc înfăşat în braţe, în amintirea pruncilor pe care i-a ajutat şi vindecat, când a fost nevoie.

Părticele din sfintele sale moaşte se găsesc şi în ţara noastră, la Biserica „Sfântul Stelian”-Lucaci din Bucureşti, ctitoria Mitropolitului Ștefan al II-lea din anul 1736. Racla în care sunt așezate sfintele moaște datează din 12 aprilie 1941. În anul 2006 aceasta a fost restaurată, iar interiorul ei a fost ferecat în argint și gravat cu chipul Sfântului Cuvios Stelian.

Citeşte mai multe despre:   Sfantul Stelian