În toamna anului 2011, la împlinirea vârstei de 90 de ani, unul din marii ierarhi de origine română care au pus umărul la păstrarea şi promovarea Ortodoxiei în Ucraina, Mitropolitul Nicodim al Harkovului, îşi amintea cu bucurie şi lacrimi în ochi despre cooperarea frumoasă pe care o avusese cu Mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei în legătură cu adunarea materialelor pentru canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă. Biserica Ortodoxă Română a decis includerea sa în sinaxar în martie 2002, hotărând pomenirea sa la data mutării la Domnul a Sfântului, 22 decembrie, acesta fiind pomenit şi în Biserica Ortodoxă din Ucraina, pe 31 decembrie.
Mitropolitul Macarie Bulgakov († 1882), care a scris în secolul 19 o Istorie a Bisericii Ortodoxe Ruse, în 12 volume, scria astfel despre ierarhul prăznuit astăzi: „Numele lui Petru Movilă este una din cele mai frumoase podoabe a istoriei noastre bisericeşti. Acesta, fără îndoială, îi întrecea pe toţi ierarhii contemporani lui nu doar din Biserica Rusiei Mici (Ucraina), ci şi din Biserica Rusiei Mari şi chiar din întreaga Biserică Răsăriteană. Îi întrecea prin formarea deosebită, prin marea dragoste faţă de instruire şi prin faptele sale cele mari în folosul învăţământului şi al Bisericii“.
Petru Movilă s-a născut în 1596, la Suceava, în familia lui Simion şi a Mariei Movilă, începând acolo învăţarea cititului şi a scrisului. Din cauza unor intrigi ale pretendenţilor la domnie, în urma uciderii tatălui său, pleacă, în 1611, prin Muntenia, în Polonia, stabilindu-se la Liov. Acolo continuă studiile, pe care le aprofundează la Sorbona, ajungând un erudit şi cunoscător al limbilor latină şi greacă. După ce participă ca ofiţer al armatei poloneze la lupte pe teritoriul Moldovei, merge de mai multe ori în pelerinaje la Lavra Pecerska, în Kiev, oraş care era pe atunci parte a regatului polono-lituanian. Se decide să se călugărească şi rămâne la marea Lavră a Peşterilor. În 1627, la vârsta de 31 de ani, este tuns în monahism, păstrând numele de botez - Petru. După câţiva ani, Petru este ales de fraţii mănăstirii ca stareţ, alegere confirmată de regele polonez Sigismund al II-lea, dar şi de Patriarhul Constantinopolului Kiril Lukaris, pentru că lavra era stavropighie a Patriarhiei Ecumenice. În calitate de stareţ, a insistat asupra tipăririi cărţilor de misiune ortodoxă, împotriva influenţelor uniate, ca urmare a unirii unora dintre ortodocşii ucraineni cu Roma, în anul 1596, şi depune eforturi pentru înfiinţarea unui Colegiu care se va transforma, în 1633, în cunoscuta Academie Kieveană.
După moartea mitropolitului din Kiev, stareţul Petru este ales Mitropolit al Kievului, Haliciului şi al Întregii Rusii, fiind hirotonit de către Patriarhul Teofan al Ierusalimului, ca delegat al Patriarhului Kiril Lukaris. În calitate de mitropolit al Kievului, timp de 13 ani, până la mutarea la Domnul, s-a îngrijit foarte mult de tipărituri, scoţând nu mai puţin de 50 de cărţi, dintre cele liturgice cea mai cunoscută fiind Euhologhionul (Molitfelnic). Acesta este deosebit mai ales pentru explicarea dogmatică a gesturilor liturgice săvârşite de preot, precum şi a felului în care trebuie să se pregătească preoţii pentru săvârşirea Tainelor.
În domeniul misionar, cea mai importantă carte pe care a alcătuit-o şi a tipărit-o Mitropolitul Petru Movilă este „Mărturisirea Ortodoxă“ a credinţei, menită să combată o altă mărturisire cu elemente calvine, pusă pe numele Patriarhului Kiril Lukaris, dar şi să-i întărească pe toţi ucrainenii care ar fi fost tentaţi să primească unirea cu Roma.
După ce sinodul de la Kiev decide că cel mai bine ar fi ca o astfel de Mărturisire să fie adoptată de către delegaţii mai multor Biserici Ortodoxe, la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi, cu binecuvântarea Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei, se reuneşte un sinod în anul 1642, care aprobă, cu unele excepţii, textul Mărturisirii de Credinţă Ortodoxă a lui Petru Movilă. Mărturisirea este un catehism format din întrebări şi răspunsuri, care explică precis doctrina Bisericii de Răsărit. Ulterior, cu corecturile făcute în textul grecesc de teologul Meletie Sirigul, această Mărturisire a fost acceptată de întreaga Biserică Ortodoxă.
Deşi departe de pământul natal, Sfântul Petru Movilă nu a întrerupt niciodată legăturile cu Ţările Române. Astfel, el a ajutat la punerea în funcţiune sau chiar a trimis tipografii în Ţara Românească, în timpul domniei lui Matei Basarab, şi în Moldova, pe timpul lui Vasile Lupu, care a înfiinţat, pe lângă tipografie, în 1640, după modelul kievean, şi o Academie, unde au predat pentru început profesori de la Kiev.
Mitropolitul Petru Movilă trece la cele veşnice în data de 22 decembrie 1646 în Lavra Pecerska, pe care o îndrăgise atât de mult încă din tinereţea lui. A fost înmormântat în Catedrala „Adormirii Maicii Domnului“. Din nefericire, odată cu dinamitarea acestei biserici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-au pierdut şi cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh, împreună cu alte moaşte care se aflau atunci în biserică.
Astfel, după peregrinări şi pribegii, marele ierarh şi teolog de origine română şi-a găsit odihna în sălaşurile Tatălui Ceresc, de unde se roagă pentru noi toţi, creştinii ortodocşi, să fim statornici în credinţă şi uniţi în cuget.
