Sfântul Filip, apostolul misionar pe pământul țării noastre

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut 12 apostoli prin mărturia cărora a fost propovăduită Evanghelia în lume. Pe baza cuvântului Mântuitorului Iisus Hristos, „mergând, învăţaţi toate neamurile” (Matei 28, 19), a­ceș­tia au vestit Cuvântul lui Dumnezeu şi au întemeiat primele comunităţi creştine. De aceea noi mărturisim în Simbolul Credinţei că Biserica noastră este apostolică, adică este zidită pe mărturia Sfinţilor Apostoli.

Între Sfinţii Apostoli îl regăsim şi pe Sfântul Filip. El este sărbătorit astăzi în Biserica Ortodoxă. Pentru noi, românii, sărbătoarea Sfântului Apostol Filip este una specială, pentru că el, alături de Sfântul Apostol Andrei, a vestit Evanghelia pe teritoriul patriei noastre. Neamul românesc s-a născut creştin, pe baza misiunii lor apostolice, iar prin propovăduirea lor s-au constituit primele comunităţi creştine de la noi încă din primul secol al erei creştine.

Din paginile Sfintelor Evanghelii din Noul Testament ştim că Sfântul Filip era originar din Betsaida Galileii, din acelaşi oraş cu Sfinţii Apostoli Petru şi Andrei, şi este unul dintre Apostolii lui Hristos. Chemarea sa la apostolat este relatată de Evanghelia după Ioan, de unde aflăm că, după Botezul Domnului la Vitavara, Iisus Hristos este urmat de primii apostoli, Andrei şi Ioan, apoi devine apostol Petru, iar după acest moment Mântuitorul, înainte de a pleca în Galileea, îl găseşte pe Filip și-i spune: Urmează-Mi (Ioan 1, 43). Acesta este momentul chemării la apostolie a Sfântului Filip şi începutul drumului său în urmarea lui Hristos. Evanghelia precizează legătura dintre Filip şi fraţii Andrei şi Petru, relatând: Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru” (Ioan 1, 44). Imediat după chemarea sa la apostolie, Filip îl aduce şi pe Natanael la Domnul Iisus Hristos pentru a deveni apostol. El arată prin acest gest că doreşte să împărtăşească şi celor pe care-i cunoaşte bucuria întâlnirii cu Mesia. „Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret” (Ioan 1, 45). Pentru Filip este clar că Iisus este Mesia, iar urmarea Lui este lucrul cel mai important pentru el, de aceea îl vesteşte pe Natanael pentru a avea şi el bucuria de a deveni ucenic al lui Hristos, lucru ce se va întâmpla în urma dialogului acestuia cu Iisus.

Despre starea lui Filip înainte de a-l întâlni pe Hristos, Sinaxarul din Minei precizează că „avea multă înţelepciune, îndeletnicindu-se cu cărţile prorocilor”, deci era un iudeu care aştepta din toată inima împlinirea profeţiilor în persoana lui Mesia. De aceea răspunde imediat chemării lui Hristos, pentru că, după cum îi spune şi lui Natanael, el vede în Iisus pe cel despre care „au scris Moise în Lege şi prorocii”, adică pe Mesia.

Filip urmează lui Hristos din toată inima, fiind alături de El în cei trei ani şi jumătate de activitate mesianică. El este unul dintre prietenii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după cum o mărturisesc şi cântările Bisericii: „Ucenicul şi prietenul Tău (Doamne) şi următorul Pătimirii Tale, de Dumnezeu grăitorul Filip, lumii pe Tine Te-a propovăduit...” (fragment Condac, glasul al 8-lea). În această calitate de ucenic şi prieten al Domnului Iisus Hristos, pe Sfântul Apostol Filip îl regăsim în dialog cu Mântuitorul înaintea minunii cu înmulţirea pâinilor: „Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine către El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia? Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. Şi Filip i-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puţin” (Ioan 6, 5-7). Un alt moment în care apare Filip în referatul Noului Testament este acela când este rugat să mijlocească pe lângă Mântuitorul după intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim: „Şi erau nişte elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare. Deci aceş­tia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus. Filip a venit şi i-a spus la Andrei, şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus” (Ioan 12, 20-22). Din acest episod biblic remarcăm legătura de prietenie dintre Sfinţii Apostoli Filip şi Andrei, lucru ce va conta şi în misiunea lor apostolică. În Evanghelia după Ioan, ultima apariţie a Sfântului Apostol Filip este legată de Sfintele Pătimiri ale Domnului, când după Cina cea de Taină, Mântuitorul le vorbeşte apostolilor despre dumnezeirea Sa şi le spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut” (Ioan 14, 6-7), iar Filip intervine şi spune: „Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns” (Ioan 14, 8), şi Domnul Iisus Hristos îi răspunde lui şi prin el şi tuturor apostolilor: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui” (Ioan 14, 9-10). Şi din acest dialog cu Mântuitorul vedem preocuparea existenţială a Sfântului Apostol Filip de a-L găsi pe Dumnezeu.

Sfântul Apostol Filip trece alături de ceilalţi ucenici prin durerea pierderii Mântuitorului, dar şi prin fericirea Învierii Domnului, a vederii Lui în arătările Sale după Înviere şi, evident, este martor al Înălţării lui Hristos la cer. Alături de ceilalţi apostoli primeşte la Cincizecime harul Duhului Sfânt care se pogoară peste ei în Ierusalim în chip de limbi de foc. După acest moment, când se întemeiază prima comunitate creştină în Ierusalim, începe misiunea lui apostolică. Sinaxarul ne spune că „primind după sorţi pământul Asiei, avea pe Apostolul Vartolomeu următor lui şi ajutător la propovăduirea Evangheliei”. Tot de aici ştim că a fost ajutat în lucrarea lui misionară şi de sora lui, Mariamni. În general, el a propovăduit în cetăţile Asiei Mici, unde de multe ori a fost maltratat pentru Cuvântul lui Hristos.

Din Calendarul gotic primim informaţia că Sfântul Apostol Filip a vestit Evanghelia lui Hristos şi în părţile noastre alături de prietenul său, Sfântul Apostol Andrei. Domnul profesor Emilian Popescu precizează, legat de misiunea apostolică a Sfântului Filip pe teritoriul patriei noastre: „Apostolatul Sfântului Filip în Scythia trebuie privit drept ceva normal în contextul colaborării la misiune dintre apostoli. Așa a procedat Sfântul Petru, fiind ajutat de fratele său, Andrei, în misiunea din Asia, Pont, Galatia, Cappadocia și Bithynia. Tot așa și Sfântul Andrei l-a ajutat pe Filip, concetățeanul și prietenul său, în misiunea desfășurată de acesta în Frigia. Unele tradiții, considerate de critici verosimile („vraisemblables independentes de l’apocryphe“), vorbesc de participarea Sfântului Andrei la Efes (desigur, în tovărășia lui Petru) și la Hierapolis, oraș important al Frigiei, centru de activitate misionară a Sfântului Filip. Întrajutorarea în evanghelizarea neamurilor este rod al dragostei creștine, care s-a unit în cazul Sfântului Andrei cu prietenia deosebită dintre ei”.

Sfârşitul Sfântului Apostol Filip este unul mucenicesc, mărturisind cu preţul vieţii Evanghelia lui Hristos. Din Vieţile Sfinţilor ştim că a fost martirizat la Hierapolis, fiind răstignit cu capul în jos. Moartea lui martirică este modul în care a slăvit el pe Hristos Domnul şi a împlinit până la capăt misiunea primită de la El. De aceea astăzi îl cinstim cântând: „Apostole Sfinte, Filipe, roagă-L pe mult milostivul Dumnezeu să dea iertare de greșeli sufletelor noastre”.