Sfântul Ierarh Varlaam, ctitor al limbii române

Arhiereu prealuminat al Bisericii lui Hristos, condei ce a scris cuvinte dătătoare de înţelepciune şi ctitor al limbii române, Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei (1632-1653), ne-a lăsat ca moştenire duhovnicească părinteştile sale învăţături şi lucrări de căpătâi ale neamului românesc. Dintre toate operele sale, cea care s-a remarcat în mod deosebit este lucrarea intitulată „Cazania” sau „Carte românească de învăţătură la duminicile de peste an, la praznice împărăteşti şi la sfinţi mari” (1643), prima carte în limba română tipărită în Moldova.

Pentru râvna sa în apărarea dreptei credinţe ortodoxe, pentru viaţa lui sfântă, dar şi pentru lumina spirituală pe care a oferit-o poporului român dreptcredincios, Biserica Ortodoxă Română îl cinsteşte astăzi, 30 august, în mod deosebit, pe Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei. Întrunit în zilele de 12 şi 13 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, la propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, a hotărât ca învăţatul Mitropolit Varlaam să fie trecut în rândul sfinţilor din calendar.

Stâlp al Ortodoxiei

Sfântul Mitropolit Varlaam a întreprins mai multe activităţi deosebite în timpul păstoririi sale, însă printre cele mai importante se numără acelea îndreptate spre întărirea, îndreptarea şi apărarea dreptei credinţe. Nevoit să conducă poporul pe calea mântuirii într-o perioadă tulbure, de stăpânire otomană, dar şi sub mari presiuni prozelitiste venite din partea catolicismului şi a calvinismului, Mitropolitul Varlaam a fost în prima jumătate a secolului al 17-lea un adevărat „stâlp al Ortodoxiei”. În vremurile acelea, Biserica Romano-Catolică desfăşura o propagandă uniatistă agresivă, din Egipt şi până la Marea Baltică, mai ales după succesul iezuiţilor care îi atrăseseră la uniaţie pe rutenii ortodocşi supuşi Coroanei polone (Unirea de la Brest-Litovsk din 1596). De asemenea, calvinismul şi-a intensificat activitatea prozelitistă printre ortodocşi în Transilvania, presiunile de convertire a românilor la calvinism atingând cote maxime. În aceste vremuri deosebit de grele pentru români, Mitropolitul Varlaam a fost sădit de Dumnezeu în pământul Ortodoxiei româneşti ca un adevărat luminător al celor de un neam cu el. Sprijinit de Sfântul Petru Movilă, Mitropolitul Kievului († 1647), Mitropolitul Varlaam a înfiinţat prima tipografie românească în Moldova, în anul 1640, pe care a aşezat-o la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi.

A organizat Sinodul de la Iaşi în 1642

Plecat la Târgovişte să împace doi fraţi domnitori care se certaseră, pe Vasile Lupu şi Matei Basarab, Mitropolitul Varlaam a descoperit în casa lui Udrişte Năsturel, cumnatul lui Matei Basarab, „Catehismul calvinesc” de la Prisaca din 1640. La întoarcerea acasă, a alcătuit „Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc”, publicat la Iaşi în 1645. Pentru publicarea acestei lucrări, Sfântul Ierarh Varlaam a convocat un Sinod Săborului a doao ţări în anul 1642, la care au participat vlădici din cele două state româneşti. În cadrul sinodului, însuşi Mitropolitul Varlaam a cercetat, îndreptat şi aprobat „Mărturisirea de credinţă” alcătuită de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului în 1638. Prin această mărturisire se punea la îndemîna clerului şi a credincioşilor ortodocşi o călăuză în lupta lor împotriva rătăcirilor eretice. „Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc” ne demonstrează că Mitropolitul Varlaam a fost un teolog de seamă al vremii sale.

Cazania lui Varlaam

Cazania de la 1643, lucrarea cea mai cunoscută a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, este un monument al literaturii româneşti de apărare a Ortodoxiei, fiind prima tipăritură în limba română. În 1564 şi 1581 apăruseră în Transilvania două „Cazanii” calvine, adevărate instrumente de prozelitism prin care se încerca implementarea învăţăturii calvine în rândul românilor ortodocşi. Pentru apărarea dreptei credinţe, dar şi pentru apărarea unităţii de neam din cele două provincii istorice, Sfântul Ierarh Varlaam a tipărit lucrarea „Carte românească de învăţătură la duminicile de peste an, la praznice împărăteşti şi la sfinţi mari” sau „Cazania” ortodoxă. Avea 506 file, adică 1012 pagini, format mare, ilustrat cu gravuri în lemn ce redau scene biblice, chipuri de sfinţi, frontispicii şi iniţiale înflorate. Cartea avea două părţi mari: prima cuprindea 54 de cazanii la duminicile de peste an, iar partea a doua cuprindea 21 de cazanii la sărbătorile împărăteşti şi la sfinţi. „Cazania” a fost tipărită la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, cu litere slavone, astăzi păstrându-se un exemplar restaurat care face parte din colecţia de carte rară a Muzeului Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi”. Ca un păstor bun şi harnic, Mitropolitul a mai tipărit la Iaşi „Cele şapte Taine”, „Pravila”, „Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu” şi altele.

Mare cinstitor al Sfintei Cuvioase Parascheva

În anul 1641, Mitropolitul Varlaam a mers până la Galaţi unde a întâmpinat moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, odoare pe care le-a adus la Iaşi. Sfântul Ierarh a arătat o deosebită cinstire şi o adâncă evlavie faţă de Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Pe frontispiciul de pe Cazania din 1643 a imprimat icoana Sfintei Parascheva alături de icoana Sfântului Ioan cel Nou. Acest lucru ne dovedeşte faptul că aceşti sfinţi erau ocrotitori ai Moldovei încă din timpul păstoririi marelui Mitropolit Varlaam.

Mormântul său se află la Mănăstirea Secu

După ce domnitorul Vasile Lupu a pierdut scaunul domnesc în anul 1653, Mitropolitul Varlaam, dornic de linişte şi de rugăciune, s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Secu. Ca un adevărat monah, îşi făcuse încă din anul 1641 piatra de mormânt. A dorit ca după moartea sa să fie aşezat nu în biserica mănăstirii, ci chiar în zidul de miazăzi al acesteia, pentru a nu stânjeni pe credincioşii veniţi la sfintele slujbe şi pentru a nu împiedica procesiunea din Vinerea Mare sau mulţimea strânsă în noaptea de Înviere. După stabilirea sa la Mănăstirea Secu, Mitropolitul Varlaam a mai trăit patru ani în smerenie, în rugăciune şi în vieţuire sfântă, mutându-se la sfintele locaşuri către sfârşitul anului 1657. Prin realizările sale, prin lupta sa pentru păstrarea dreptei credinţe ortodoxe şi prin viaţa sa sfântă şi smerită, Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, a devenit în eternitate piatră de temelie a bisericii de zid de la Mănăstirea Secu, dar şi nestemată a Bisericii triumfătoare.

În ziua pomenirii sale, ne rugăm Sfântului Ierarh Varlaam cântându-i troparul: „Vrednic slujitor al lui Hristos şi înţelept apărător al dreptei credinţe, mare cinstitor al Sfintei Cuvioase Parascheva şi credincios luminător al neamului românesc, Sfinte Ierarhe Varlaam, roagă pe Hristos Dumnezeu să ocrotească şi să mântuiască sufletele noastre”.