Sfântul Iosif Naniescu, 120 de ani de cerească sălășluire

A făcut milostenie până la ultimu-i bănuț. După trecerea sa la cele veșnice, se spune că părinții ce-l îngrijeau au găsit în chilie doar doi lei. Probabil că și pe aceia i-ar fi oferit săracilor, dar nu a mai avut răgaz, căci a trebuit să răspundă chemării Mântuitorului Hristos, la 26 ianuarie 1902, plângându-i plecarea o națiune întreagă. Românii au pierdut atunci un model greu de egalat, dar au câștigat un mijlocitor înaintea Tronului Preasfintei Treimi. După sfârșitul pământesc al vlădicăi au demarat pregătirile pentru slujba pogribaniei, statornicită în 28 ianuarie, zi de luni. Din ordinul Regelui României, Carol I, înmormântarea Mitropolitului Iosif s-a făcut pe cheltuiala statului, primarul Iaşiului, juristul Constantin B. Pennescu, mare iubitor de cultură și bun prieten cu ierarhul decedat, fiind delegat să întocmească programul funeraliilor. Neîntârziat s-a început pregătirea mormântului în curtea mitropoliei, în partea de miazăzi a catedralei, loc indicat de însuşi Mitropolitul Iosif, cu doi ani în urmă, când și-a întocmit testamentul.

Chiar din ziua decesului cancelaria Sfintei Mitropolii a trimis înștiințări marilor mănăstiri din cuprinsul întregii eparhii, precum și protoieriilor din jurisdicția Arhiepiscopiei Iașilor, hotărând ca în toate bisericile să se sune clopotele până în ziua înhumării și să se oficieze slujbele rânduite pentru sufletul chiriarhului repausat. De la București, Mitropolitul Primat Iosif Gheor­ghian a dispus săvârșirea celor necesare înmormântării trupului venerabilului mitropolit. După înveșmântarea în toate odăjdiile arhierești și așezarea într-un jilț, vlădica Iosif a fost depus pe un catafalc în catedrala de el ctitorită, pe care a iubit-o nesfârșit și pentru care a trudit nețărmurit. Regele l-a numit prin decret regal ca locțiitor de Mitropolit al Moldovei pe Episcopul Partenie Clinceni al Dunării de Jos, ulterior ales succesor în secularul tron al ierarhilor Moldovei. S-a format un pelerinaj al recunoștinței și dragostei față de cel ce a știut să facă din milostenie poartă către Cer. Multe flori și noian de lacrimi s-au revărsat lângă trupul ce aștepta întoarcerea în pământul de unde a fost luat, în timp ce sufletul se va înfățișa înaintea lui Dumnezeu. Decesul milostivului vlădică de pe scaunul eparhiei moldave a declanșat un val emoționant de elogieri apărute în diferite publicații centrale și locale. Sosind ziua rânduită înmormântării, 28 ianuarie, dimineață s-a oficiat Dumnezeiasca Liturghie. A slujit Episcopul Partenie Clinceni, împreună cu Gherasim al Romanului și Conon Băcăuanul. Soborul l-au completat slujitorii catedralei mitropolitane și câțiva clerici din cancelaria eparhială. Fiind iarnă, nu toți ierarhii au putut ajunge, dar au trimis telegrame de condoleanțe. După terminarea Dumnezeieștii Liturghii, celor prezenți li s-au adăugat arhiereii Silvestru Bălănescu al Hușilor, Calistrat Bârlădeanul, Meletie Gălăţeanul şi Calist Botoşăneanul. La ora 11, cei șapte arhierei, înconjurați de un sobor de 64 de preoți și 8 diaconi, au început slujba pogribaniei, la care au asistat mulțime de credincioși, clerici, călugări, călugărițe, elevi ai Seminarului Teologic din Iași, numeroși studenți, dar și delegatul Casei Regale a României, colonelul Alecu Mavrocordat, delegatul Guvernului României, Spiru Haret, ministrul cultelor și instrucțiunii publice. Se mai aflau acolo delegatul Academiei Române, profesorul Constantin Erbiceanu, și alți reprezentanți ai autorităților centrale și locale.

La momentul rânduit s-au ținut cuvântările. Între vorbitori, ministrul cultelor, Spiru Haret, în numele Guvernului, a reamintit asistenței figura luminoasă a mitropolitului: „Prin virtuţile sale, prin înţelepciunea sa, prin stăruinţa ce a pus pentru a desăvârşi cel mai măreţ monument religios al ţării, început de un alt mare Mitropolit, Părintele Iosif Naniescu şi-a înscris una din cele mai glorioase pagini în istoria înalților prelaţi ai ţării. Fie-i ţărâna uşoară!”.

A urmat la cuvânt Constantin B. Pennescu, primarul Iașiului, reiterând binefacerile moște­nite de la Mitropolitul Iosif. A treia cuvântare a rostit-o Constantin Erbiceanu, în numele Academiei Române. Ilustrul elenist și profesor Erbiceanu, originar din satul Erbiceni, județul Iași, avea nenumărate și emoționante amintiri cu Mitropolitul Iosif. În fosta capitală a Moldovei, în urmă cu ceva timp, fondaseră împreună publicația Revista Teologică, unde au văzut lumina tiparului foarte multe articole și studii scrise de Erbiceanu. De aceea vorbitorul a adus cuvânt de gratitudine, mulțumind în numele forului suprem al culturii româneşti pentru donaţia impresionantă de carte făcută de Mitropolitul Iosif academiei.

Ultimul discurs l-a ţinut directorul Seminarului Veniamin din Iași, pr. iconom Pavel Savin, din partea clerului; ca şi antevorbitorii săi, a evocat personalitatea mitropolitului, punând accent pe latura filantropică, de ajutorare spirituală şi financiară a păstoriţilor săi. Necrologul se sfârșea cu un îndemn pătrunzător: „şi acum, iubiţi fii spirituali, apropiaţi-vă şi luaţi ultima binecuvântare de la acel ce v-a păstorit un pătrar de veac. Apropiaţi-vă şi voi, iubiţi seminarişti, care vă instruiţi în fructul ostenelilor răposatului mitropolit, depuneţi ultima voastră sărutare pe mâna aceluia care cu drag v-a binecuvântat”. După încheierea cuvântărilor s-a săvârșit tradiţionala procesiune în jurul măreței catedrale, cu cele patru opriri, apoi sicriul a fost coborât în mormânt, în dangătul trist al clopotelor. În aceeaşi zi s-au împărţit la 500 de săraci câte o pâine, o lumânare şi 20 de bani. După slujbă, Episcopul Partenie a orânduit ca timp de patruzeci de zile de la mutarea la cele veșnice a Vlădicăi Iosif să se facă Sfânta Liturghie cu sobor în catedrală, iar după aceea, la mormânt, trisaghion.

Așa a plecat către cereștile lăcașuri marele Mitropolit al Moldovei Iosif Naniescu, sălășlu­indu-se în ceata sfinților ierarhi. Evlavia poporului dreptcredincios l-a „așezat” în Sinaxar îndată după trecerea sa în lumea drepților, numindu-l „Iosif cel sfânt și milostiv”. În anul 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin canonizarea ierarhului Iosif Naniescu, cu numele de Sfântul Ierarh Iosif cel milostiv, Mitropolitul Moldovei, cu zi de proslăvire 26 ianuarie, a confirmat ceea ce evlavia poporului credincios proclamase chiar de la mutarea acestuia în Veșnicie.