Sfântul Mucenic Dasie, ostaşul lui Hristos

La 20 noiembrie, Biserica pomeneşte pe Sfântul Mucenic Dasie, străromân martirizat în Sciţia Mică (Dobrogea) în timpul persecuţiei împăratului roman Diocleţian (284-305). Dasie era soldat creştin în Legiunea XI Claudia a armatei romane, cantonat în oraşul Axiopolis (lângă Cernavodă), pe malul drept al Dunării. Numele Dasius este de origine geto-dacică şi înseamnă „miel“. Pătimirea sa este legată de sărbătoarea păgână Saturnalia, închinată zeului grec Cronos, al timpului, adoptat de romani cu numele Saturn. Pentru că a mărturisit că este creştin şi a refuzat să jertfească idolilor, Dasie a fost martirizat, într-o zi de vineri, 20 noiembrie, a anului 304.

O inscripţie în limba greacă din secolul al IV-lea aminteşte cetatea Axiopolis drept loc al martirizării, în timp ce actul martiric consemnează că Sfântul Dasie ar fi primit cununa muceniciei în cetatea Durostorum. Unii istorici afirmă că este posibil ca pătimirea să fi avut loc la Axiopolis, iar sfintele sale moaşte să fie aduse la Durostorum, unde se aflau în timpul redactării martirologiului. Conform acestui document, Sfântul Dasie a fost martirizat în timpul Saturnaliilor din anul 304. Această sărbătoare păgână era închinată zeului Cronos şi se celebra în Imperiul Roman timp de şapte zile, anual. Pentru pregătirea sărbătorii, se obişnuia să se tragă la sorţi un „rege“, care era îmbrăcat într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuşi. Timp de treizeci de zile, alesul urma „să se dedea la tot felul de petreceri şi desfrânări, în fruntea unui cortegiu de soldaţi, spre hazul şi desfătarea mulţimii“. După această perioadă, în timpul celor şapte zile de sărbătoare propriu-zisă, cel ales „rege“ era sacrificat zeului Cronos, străpuns de săbiile ostaşilor. Actul martiric deplânge situaţia de început a Bisericii, în care, deşi se declara prin toate mijloacele împotriva sărbătorilor păgâne imorale, unii creştini, neîntăriţi în credinţă, luau parte la aceste manifestări: „Deşi se numesc creştini, merg cu pompă măreaţă, schimbându-şi firea lor, şi se îmbracă în chipul şi înfăţişarea diavolului. Îmbrăcaţi în piei de capră, schimbându-şi înfăţişarea, ei se leapădă de chipul cel bun în care s-au renăscut şi reiau chipul cel rău în care s-au născut“.

Refuză jertfa idolească pentru jertfa creştinească

La 17 noiembrie 304, sorţii au decis ca rege al Saturnaliilor să fie soldatul Dasie. Creştin în taină şi „aprins de râvnă sfântă“, ştia că, de va accepta acele treizeci de zile de desfrâu, va fi aruncat în focul cel veşnic. De aceea, a socotit că „este mai bine pentru mine să sufăr puţine chinuri şi munci pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moştenesc viaţa cea veşnică, împreună cu toţi sfinţii“. Astfel, când a fost adus în faţa soldaţilor ca rege al sărbătorii păgâne, a mărturisit că este creştin şi preferă să fie adus jertfă Domnului Hristos, decât să fie jertfit zeului Cronos. A fost întemniţat şi adus spre judecată în faţa comandantului militar Bassus. Actul martiric reface un dialog dintre soldatul Dasie şi comandantul Bassus. La interogatoriu, mărturisea că era, „după stare, ostaş“, cu „numele ales de creştin“ şi „numele pus de părinţi Dasie“. Urmează o serie de frumoase mărturisiri de credinţă, între ultimele cuvinte ale învinuitului. La îndemnul de a sluji zeilor care ocrotesc ostaşii de pretutindeni, răspundea: „Sunt creştin şi nu slujesc împăratului pământesc, ci Împăratului ceresc şi primesc darul Lui, trăiesc din harul Lui şi mă îmbogăţesc din negrăita Lui iubire de oameni“. A primit din partea lui Bassus un răgaz de două ore, pentru a se răzgândi. A refuzat, mărturisind din nou credinţa în Hristos, cu nădejdea ca, „după despărţirea de această viaţă, să pot trăi viaţa de dincolo“. Atunci a poruncit legiuitorul să fie supus la chinuri şi a decis ca Dasie să fie decapitat.

Actul martiric consemnează că Sfântul Mucenic Dasie s-a săvârşit prin tăierea capului la 20 noiembrie 304, într-o zi de vineri, lovit cu sabia de călăul Anicet Ioan. Alte martirologii amintesc de cinstirea locală a Sfântului Dasie, în cetatea Axiopolis, la 5 august şi la 4 şi 18 octombrie. După cordarea libertăţii religioase creştinilor, sfintele sale moaşte au fost aşezate de creştini spre venerare în cetatea Durostorum (Silistra).

În anul 579, din cauza năvălirii avarilor, moaştele Sfântului Dasie au fost duse în Italia, la Ancona, unde se păstrează în Biserica „Sfântul Chiriac“ (San Ciriaco). Pe sarcofagul său se găseşte inscripţia în limba greacă: „Aici zace Sfântul Martir Dasios, adus din Dorostol“. În luna mai a anului 2002, Sanctitatea Sa papa Ioan Paul al II-lea, cu prilejul unei vizite în Bulgaria, a dăruit Bisericii Ortodoxe Bulgare o parte din moaştele Sfântului Dasie. Cu această ocazie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare a hotărât înfiinţarea Mitropoliei de Durostor, alegând drept chiriarh pe IPS Ilarion.

Moaştele Sfântului Mucenic Dasie în ţara noastră

Bunele relaţii dintre vrednicul de pomenire mitropolit Ilarion, trecut de curând la cele veşnice, şi Biserica Ortodoxă Română au făcut ca moaştele Sfântului Dasie să treacă, în mai multe rânduri, Dunărea, pentru a fi venerate în ţara noastră. Astfel, în anul 2004, la 27 noiembrie, IPS Ilarion a răspuns invitaţiei IPS Casian, pe atunci episcop al Dunării de Jos, iar mâna dreaptă a sfântului a fost aşezată spre închinare pe baldachinul de pe esplanada Catedralei din Galaţi, cu ocazia sărbătorii Sfântului Apostol Andrei. În luna iunie a anului 2005, IPS Ilarion a revenit la Dunărea de Jos, dăruind eparhiei o părticică din moaştele Sfinţilor Dasie şi Emilian de la Durostor. Sfintele relicve sunt păstrate spre venerare în Capela Palatului arhiepiscopal, cu hramul „Sfântul Cuvios Ioan Casian“. Părticele din moaştele Sfântului Dasie se mai păstrează şi la Catedrala episcopală „Înălţarea Domnului“ din Slobozia, precum şi la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul“, din comuna Lipniţa, judeţul Constanţa. Anul acesta, între 19 şi 22 martie, moaştele Sfinţilor Dasie şi Emilian au fost aduse spre închinare în Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, la Catedrala „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Urziceni.