Sfântul Mucenic Dimitrie, ocrotitor de biserici româneşti

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este prezent în evlavia creştinilor ortodocşi români încă din vechi timpuri, dovadă stând bisericile puse sub ocrotirea martirului lui Hristos. Una dintre ele este Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru“ din Craiova. Ctitorită înainte de anul 1500, pe locul catedralei se presupune că a fost o veche biserică încă din secolul al XII-lea. O altă biserică, Biserica „Sfântul Dumitru“ din Suceava, mărturiseşte despre nădejdea pe care şi-au pus-o în viteazul mucenic Sfântul Voievod Ştefan cel Mare şi fiul acestuia, Petru Rareş. Mai târziu în istorie (1839), Sfântului Mucenic Dimitrie i s-a ridicat un locaş de închinare şi în apropierea pieţei Obor din Capitală, locaş cunoscut ca Biserica „Sfântul Dumitru“ - Colentina.

Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru“ este cea mai veche biserică din Craiova. Chiar dacă biserica actuală a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIX-lea, istoria locaşului ocrotit de Sfântul Dimitrie se pierde în negura timpului. Se presupune că aici a fost o biserică încă din vremea fraţilor Petru şi Asan, adică secolul al XII-lea, sau a lui Ioan al Cumanilor (1230), sau din timpul marelui domnitor Mircea cel Bătrân. Cert este că Biserica „Sfântul Dumitru“ a fost ctitorită, înainte de anul 1500, de marele ban Barbu Craioveanu, care avea ca proprietate moşia şi localitatea Craiova. Pentru că i se mai zice şi „Băneasa“, s-a crezut că biserica a fost ctitorită de boierii Craioveşti, bani ai Olteniei. În decursul timpului, Biserica Băneasa a fost susţinută nemijlocit de banii cetăţii, lângă biserică se aflau casele banilor cetăţii, iar aşezarea ei nu a fost deloc întâmplătoare: pe de o parte era biserica marilor familii boiereşti, iar pe de altă parte ea era integrată sistemului de apărare al oraşului.

Este cunoscută şi ca Biserica Domnească deoarece printre ctitorii ei s-au aflat şi domnii Ţării Româneşti: Sfântul Neagoe Basarab (1512-1521), Matei Basarab (1633-1654) şi Sfântul Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Domnitorul Matei Basarab a rezidit biserica în anul 1651, pentru ca peste şase ani, când a venit aici Patriarhul Macarie al Antiohiei, însoţitorul acestuia, diaconul Paul de Alep, să spună: „Am fost întâmpinaţi la intrarea în Craiova de banul Olteniei, boieri şi popor. Aceştia ne-au condus în biserica cea mare, de piatră, zidită de ultimul Matei Vodă, cu hramul «Sfântul Dumitru», care seamănă întocmai cu biserica din Curte (Curtea domnească din Târgovişte), fiind ridicată pe patru stâlpi înalţi şi având un aspect luminos şi încântător“. În timpul domniei Sfântului Constantin Brâncoveanu a fost parţial restaurată, i s-au aşezat chenare de piatră înflorate şi fiare la ferestre, geamuri de sticlă la ferestrele de jos şi la cupole.

Secolul al XIX-lea a fost unul de încercări pentru bătrâna biserică. Neglijată şi rămânând fără averile de care dispunea, trecând în proprietatea privată, biserica a suferit stricăciuni foarte mari la cutremurul din 1838. Fiind greu de reparat, a fost închisă în anul 1849 şi uitată aproape cu desăvârşire timp de 40 de ani. În anul 1889, Biserica „Sfântul Dumitru“ a fost dărâmată complet şi refăcută din temelie de către arhitectul francez Andre Lecomte de Nouy, cu sprijinul regelui Carol I şi al reginei Elisabeta. A fost sfinţită la 26 octombrie 1933 în timpul Episcopului Vartolomeu al Râmnicului şi Argeşului. Pictura bisericii a fost realizată între anii 1907 şi 1933 de către pictorii francezi Menpiot şi Baries, picturile ornamentale din biserică şi din pridvor de pictorul german Gustav Nill, iar catapeteasma de pictorul gorjean Keber. Pe lângă biserica Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a funcţionat şi cea mai veche şcoală de preoţi şi dascăli din Oltenia. De la 25 martie 1939, atunci când Arhiepiscopia Craiovei capătă şi rangul de Mitropolie a Olteniei, în timpul arhipăstoririi Mitropolitului Firmilian, Biserica „Sfântul Dumitru“ din Craiova a devenit Catedrala Mitropolitană a Olteniei.

Ctitorie rareşiană

Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ocroteşte şi una dintre bisericile monumente de artă ale Moldovei, Biserica „Sfântul Dumitru“ din Suceava. Aici se fac rugăciuni către Sfântul Dimitrie încă din timpul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, care a închinat Sfântului Mucenic o mănăstire după lupta victorioasă de la Grumăzeşti. Dar ctitorul Bisericii „Sfântul Dumitru“ din Suceava este Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare. Peste ruinele ctitoriei ştefaniene dărâmate în împrejurări necunoscute, Petru Rareş a ctitorit biserica cu acelaşi hram între anii 1534 şi 1535, fiind sfinţită de Mitropolitul Teofan. Este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură din veacul al XVI-lea, dintre meşterii zidari făcând parte şi Ioan Zidarul (Iohannes Murator) din Suceava, de naţionalitate germană sau săsească. Biserica constituie un semn al înrâuririi Renaşterii asupra arhitecturii moldoveneşti din veacul al XVI-lea. A fost împodobită cu fresce atât în interior, cât şi în exterior, executate imediat după zidire (1537-1538), şi păstrează iconografia tradiţională din secolul al XV-lea. Astăzi, în exterior urme de pictură nu se mai văd, excepţie făcând faţada sudică a bisericii (fragmentele din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist şi Arborele lui Iesei), iar în interior se păstrează pictura originală - acoperită pe alocuri (calota turlei, conca altarului, glaful ferestrei din Altar şi luneta portalului) cu un al doilea strat de pictură din sec. al XIX-lea. Din cauză că picturile murale au fost înnegrite şi deteriorate, între anii 1997 şi 2004 pictura bisericii a fost restaurată. Biserica „Sfântul Dumitru“ din Suceava deschide drumul catedralelor moldoveneşti atât în sens arhitectonic, cât şi religios, impunându-se prin proporţii armonioase, prin robusteţea construcţiei, dar mai ales prin iscusita trecere de la corpul dreptunghiular al clădirii la absidele laterale şi la absida mare a Altarului, toate de formă poligonală, dispuse în semicerc.

Biserica Sfântului Dumitru din Colentina

O altă biserică închinată Sfântului Mucenic Dimitrie, tot de dimensiuni monumentale, dar construită mai târziu faţă de celelalte (1839), este Biserica „Sfântul Dumitru“ - Colentina din Bucureşti. Aici a fost închinată o primă biserică Sfântului Dimitrie în anul 1839, având ctitori pe preotul Dumitrache Domiţian şi soţia sa, Stana, în timpul domnitorului Alexandru Ghika şi a Mitropolitului Neofit al II-lea al Ungrovlahiei. Hotărârea construirii actualei biserici a fost luată de un grup, numit Comitet de Iniţiativă, în anul 1910, datorită faptului că biserica veche era neîncăpătoare. Piatra de temelie a actualei biserici s-a pus în anul 1924, la circa 30 de metri spre nord faţă de Altarul vechii biserici, ctitori fiind Nicolae Rădulescu-Fotache şi soţia sa, Maria. Biserica a fost sfinţită în data de 17 iunie 1934 de către primul Patriarh al României, Miron Cristea. Din cauza trecerii timpului şi a cutremurelor, biserica a avut nevoie de reparaţii capitale. La sfârşitul lucrărilor, Biserica „Sfântul Dumitru“-Colentina a fost resfinţită pe 20 iunie 2011 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.