Sfântul patron al landului Bavaria

În ziua în care Bisericile protestante aniversează începutul Reformei (31 octombrie), Bisericile Catolică şi Ortodoxă îl prăznuiesc pe Sfântul Wolfgang, fost episcop de Regensburg şi reformator al vieţii mănăstireşti din teritoriul bavarez.

Conform informaţiilor transmise, Wolfgang s-a născut, se pare, în localitatea Pfullingen, situată astăzi în landul german Baden-Württemberg, în jurul anului 924, într-o familie de oameni liberi. Chiar dacă nu proveneau dintr-o familie nobiliară şi bogată, părinţii au înţeles importanţa educaţiei pentru copilul lor, motiv pentru care l-au trimis la vârsta de 7 ani să studieze la şcoala Mănăstirii Reichenau. Această mănăstire, înfiinţată în anul 724 de episcopul misionar Pirmin, s-a numărat, alături de cele din St. Gallen şi Fulda, printre cele mai importante din perioada carolingiană şi chiar din întregul Ev Mediu.

Unul dintre biografii lui Wolfgang relatează şi motivele pentru care a ajuns să studieze la această renumită şcoală mănăstirească: era dotat cu o inteligenţă remarcabilă, o dorinţă arzătoare de a învăţa şi o memorie de invidiat. La şcoala mănăstirească s-a împrietenit cu Heinrich de Bamberg, fiul unei importante familii nobiliare din teritoriul şvab. Cu sprijinul colegului şi prietenului său Heinrich şi al fratelui acestuia, care era episcop de Würzburg, a ajuns să studieze apoi în această localitate. Aici preda un renumit profesor din Italia, Stefano di Novara, chemat special de către episcop, care era şi el un om interesat de cultură.

Când prietenul său Heinrich a ajuns episcop de Trier, Wolfgang l-a urmat pe acesta, fiind numit îndrumătorul şcolii catedralei din oraş. Se pare că Heinrich se şi gândise să-l lase pe Wolfgang în scaunul episcopal după moartea sa. Totuşi, la moartea prietenului său, Wolfgang a hotărât să-şi împlinească o dorinţă la care se gândise de multă vreme: să devină călugăr. A depus voturile monahale la Mănăstirea Maria Einsiedeln, astăzi mănăstire benedictină din cantonul elveţian Schwyz. Deşi a refuzat, ca şi Sfântul Ioan Gură de Aur, să primească Taina Preoţiei, episcopul Ulrich de Augsburg (canonizat mai târziu şi pomenit la data de 4 iulie), remarcându-l, a reuşit în cele din urmă să-l convingă şi să-l hirotonească preot.

A propovăduit pe teritoriul Austriei de azi

În urma unei viziuni, abatele Otmar de la Einsiedeln l-a trimis pe Wolfgang să propovăduiască Evanghelia în Noricum (pe teritoriul Austriei de astăzi), până când a fost chemat înapoi de către episcopul Pilgrim de Passau, care l-a propus să ocupe scaunul episcopal de Regensburg. Împăratul Otto I, dar mai ales reprezentanţii clerului superior au fost sceptici că un călugăr sărac şi fără să provină dintr-o familie nobilă ar putea să conducă destinele unei episcopii. În urma unei minuni săvârşite de Wolfgang, după cum ne relatează tradiţia, împăratul şi-a dat acordul şi, după el, toţi membrii clerului. Astfel, din anul 972 şi până la moartea sa, în jurul anului 994, Wolfgang a condus episcopia de Regensburg.

Aceste informaţii şi altele legate de minunile săvârşite de Wolfgang, printre care se numără vindecarea unor orbi şi a unor leproşi, ni le oferă cele două biografii transmise până astăzi. Chiar dacă nu ni s-a păstrat o biografie contemporană lui Wolfgang, prima dintre cele două biografii transmise a fost redactată de către egumenul Arnold de la Mănăstirea St. Emmeram, în jurul anului 1030. Cea de-a doua, intitulată Vita Wolfgangi, a fost scrisă în anul 1052 tot de către un călugăr de la St. Emmeram, pe nume Otloh (cf. art. Wolfgang von Regensburg, publicat în: Ökumenisches Heiligenlexikon: www.heiligenlexikon.de/BiographienW/Wolfgang.html, pagină accesată la data de 17 septembrie 2011).

Promotorul unei reforme mănăstireşti

Wolfgang a fost şi promotorul unei reforme a vieţii călugărilor şi a canonicilor, după modelul Mănăstirii Gorze (Ordo Gorziensis). Reforma "gorciană" era opusul reformei începute la Mănăstirea Cluny, iar iniţiatorii ei pledau pentru existenţa unor mănăstiri mai bogate în Imperiul romano-german, care să fie conduse de către laici. În multe mănăstiri a introdus reforma, cerând călugărilor şi călugăriţelor să ducă o viaţă morală înaltă. El a întemeiat şi Mănăstirea benedictină Sf. Paul din Regensburg. De asemenea, a renunţat să mai fie şi abate al Mănăstirii St. Emmeram, rânduind şi pentru această mănăstire un abate reformator, pe Ramwold de Trier. Multe mănăstiri din sudul Germaniei, printre care Niederaltaich, Tegernsee sau Salzburg, au urmat modelul reformator promovat şi de către episcopul Wolfgang (Max Kellner, Wolfgang, Bischof von Regensburg, în: BBKL 13 (1998), p. 1529). Se pare că încă din timpul studiilor, Wolfgang a cunoscut lucrarea în care erau promovate ideile acestei reforme (Consuetudines). Această lucrare intitulată Consuetudines nu era doar un îndrumător al vieţii liturgice, deoarece oferea atât informaţii legate de administrarea mănăstirilor şi a altor organizaţii eclesiastice, cât şi chestiuni legate de dreptul bisericesc. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că Wolfgang se călugărise într-o mănăstire care susţinea puternic această reformă.

Dar măsura cea mai importantă pe care Wolfgang a luat-o în anul 973 a fost aceea de a recunoaşte desprinderea Boemiei din teritoriul episcopiei sale, astfel luând fiinţă episcopia de Praga. În acest fel renunţa la o mare parte din teritoriul său, în timp ce mulţi alţi episcopi şi abaţi erau preocupaţi doar să-şi mărească teritoriul aflat în jurisdicţia lor.

În timpul certurilor dintre împăratul Otto al II-lea şi ducele bavarez Heinrich Certăreţul (der Zänker), Wolfgang s-a situat de partea împăratului. În anul 983, episcopul Wolfgang s-a împăcat cu ducele, acesta numindu-l mai apoi chiar educatorul copiilor săi. Între aceştia s-a numărat şi împăratul de mai târziu, Heinrich al II-lea. Se pare că în timpul acestor certuri, Wolfgang a plecat în misiune pe teritoriul Austriei de Jos, de unde s-a ocupat şi de reformarea mănăstirii de la Mondsee (cf. art. Wolfgang von Regensburg, publicat în: Ökumenisches Heiligenlexikon: www.heiligenlexikon.de/BiographienW/Wolfgang.html, pagină accesată la data de 17 septembrie 2011).

Mărturia credinţei pe patul de moarte

Tot pe teritoriul Austriei de astăzi, la Pupping, episcopul îmbunătăţit şi-a găsit obştescul sfârşit în anul 994, în biserica închinată Sf. Otmar, după ce s-a spovedit şi a primit şi Sfânta Împărtăşanie. Tradiţia spune că însoţitorii săi au încercat să le interzică accesul pelerinilor care doreau să-l vadă pe patul de moarte, dar sfântul a spus să-i lase pentru a vedea moartea senină a unui om, pentru a medita şi ei la faptul că nu vor trăi veşnic pe pământ şi pentru a aduna experienţă pentru momentul când vor fi şi ei aproape de moarte:

"Deschideţi uşile şi nu alungaţi pe nimeni care doreşte să intre. Pentru că noi, care suntem muritori, nu trebuie să ne ruşinăm, dacă plătim preţul păcatelor noastre de moarte. Asta numai dacă am săvârşit fapte rele. Pentru că nici Hristos, care nu trebuia să moară, nu s-a ruşinat să moară aproape gol pe Cruce pentru mântuirea oamenilor. Să vadă toţi moartea mea, dintre cei care se tem de moarte, spre încurajare. Dumnezeu să se milostivească de mine ca de un sărman păcătos, care trebuie să moară, dar şi de toţi cei care se uită la mine cu teamă şi evlavie".

Trupul episcopului a fost adus la Regensburg de arhiepiscopul Hartwich al Salzburgului şi de ducele Aribo, unul dintre cei mai buni prieteni ai episcopului, şi înmormântat în Mănăstirea Emmeram. Şi astăzi mormântul sfântului se găseşte în cripta mănăstirii din Emmeram.

Multe biserici şi mari personalităţi au primit numele marelui episcop

Cu doi ani înainte de Marea Schismă, deci în anul 1052, episcopul Wolfgang de Regensburg a fost trecut în rândul sfinţilor de către papa Leon al IX-lea. În perioada Evului Mediu Târziu, Sf. Wolfgang a fost unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din Imperiul romano-german.

Multe locuri şi biserici au primit numele sfântului episcop. Astfel, mai multe biserici de pe teritoriul Germaniei (spre exemplu în Bad Kreuznach, Augsburg, Schneeberg, Reutlingen), Elveţiei (Landhut, în cantonul elveţian Zug, St. Gallen şi Wallenstadt în cantonul St. Gallen) şi Austriei (Pupping, Salzkammergut) sunt închinate Sf. Wolfgang.

Nu trebuie uitat nici faptul că două mari personalităţi ale vieţii muzicale şi literare au purtat numele marelui episcop: Mozart şi Goethe. Chiar şi lacul Abersee de pe teritoriul Austriei, unde sfântul episcop a făcut misiune, poartă astăzi numele lui: Wolfgangsee, în landul Salzburg. Sfântul Wolfgang este reprezentat cu o biserică în mână, care aminteşte de ctitoriile sale, cu mitra şi cârja episcopală sau cu o carte în mână, care aminteşte de activitatea sa misionar-învăţătorească.