Astăzi sărbătorim pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ale cărui sfinte moaşte se află în Tesalonic. Aici, grecii i-au ridicat Sfântului Mucenic Dimitrie o biserică impunătoare pe locul martiriului. Sfântul Dimitrie este cinstit în mod deosebit de grecii din Tesalonic, fiind ocrotitorul metropolei, dar şi de către credincioşii de pretutindeni, datorită mijlocirii şi minunilor sale.
În fiecare an, în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, la Tesalonic se organizează pelerinaje şi procesiuni. Sfântul este ocrotitorul oraşului şi al comunităţii creştine din Tesalonic, care a fost înfiinţată de Sfântul Apostol Pavel când a trecut pe aici în timpul celei de-a doua călătorii misionare. Apostolul neamurilor a avut o legătură deosebită cu tesalonicenii. Le-a scris două epistole, iar în prima (I Tesaloniceni 1, 2) recunoaşte că îi poartă în rugăciunile sale. De aceea şi comunitatea de aici a fost puternică, dând mulţi sfinţi martiri pentru credinţa în Hristos.
„Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!“
Printre cei mai importanţi şi cei mai cunoscuţi sfinţi pe care i-a dat comunitatea din Tesalonic este Sfântul Dimitrie. Bătrâna cetate îi este casă încă din pruncie. Aici a copilărit şi a fost botezat de părinţi în taină de frica cruntelor prigoane împotriva creştinilor. Tatăl său, care era dregător al cetăţii, şi mama sa l-au învăţat tainele creştinismului în ascuns, într-o cameră a palatului. Maturitatea sfântului se leagă tot de Tesalonic. După moartea părinţilor, Dimitrie a moştenit viaţa lor desăvârşită, averile, dar şi scaunul tatălui său. Împăratul Maximian Galeriu (284-311) a fost cel care i-a dat în stăpânire cetatea, impresionat de înţelepciunea sa. Încă de atunci, tesalonicenii i-au acordat mare cinste conducătorului lor. Dimitrie i-a cârmuit cu înţelepciune, propovăduind pe faţă dreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos. Dar ura împăratului faţă de creştini era prea mare. Astfel, după victoria împotriva sciţilor, Maximian a poruncit ca în fiecare cetate să fie aduse jertfe zeilor. Atunci când împăratul i-a cerut lui Dimitrie să jertfească, vrednicul soldat a recunoscut cu îndrăzneală că el este soldatul lui Hristos. Mâniat, împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă până la încheierea sărbătoririi victoriei. Din stăpân a ajuns paria cetăţii. Părăsit de tesaloniceni, era prietenul şi povăţuitorul creştinilor închişi şi martirizaţi în arena romană. Nestor, unul dintre creştini, şi-a propus să lupte împotriva gladiatorului Lie, preferatul împăratului, care îi ucidea pe toţi în arenă, în special creştini. A alergat mai întâi la Sfântul Dimitrie să-i ceară rugăciuni şi binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaş de oameni. Şi, însemnându-l cu semnul Crucii pe frunte, sfântul i-a zis: „Du-te! Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!“ În timpul luptei, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!“ Şi îndată, trântindu-l jos, l-a înfrânt pe Lie. Întristat, împăratul s-a răzbunat pe Sfântul Dimitrie, poruncind ca să-i fie străpuns trupul cu suliţe în temniţă, iar viteazului Nestor să i se taie capul. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a suferit martiriul la 9 aprilie 304.
Biserica s-a construit pe locul martiriului
Evlavia creştinilor faţă de Sfântul Mucenic Dimitrie s-a intensificat treptat. Sfintele sale moaşte, izvorâtoare de mir şi făcătoare de minuni, au fost păstrate şi cinstite. După Edictul de la Milan (313), cultul Sfântului Dimitrie s-a răspândit în toată lumea creştină. Ziua de prăznuire a sfântului nu este 9 aprilie, când a murit, ci 26 octombrie, deoarece în ziua de 26 octombrie 413 au fost aduse în Tesalonic sfintele sale moaşte din Sirmium, unde se presupune că a fost înmormântat. Ele au fost aşezate în biserica ridicată peste locul unde a fost martirizat. În secolul V, guvernatorul Leontie a construit pe acelaşi loc o biserică mai mare, cu trei nave, care însă a suferit un incendiu în prima jumătate a sec. al VII-lea. Atunci a fost ridicată biserica actuală, în formă de navă, având alte patru nave sau paraclise în interior. Impunătoarea catedrală a fost transformată în 1493 de către turci în moschee. Abia în anul 1912 a fost redată din nou cultului creştin. Peste doar câţiva ani, în 1917, din cauza unui alt incendiu, biserica a fost restaurată şi sfinţită în anul 1949. Datorită acestor lucrări, s-au descoperit locul unde a fost martirizat Sfântul Dimitrie şi ruinele băii romane, aflate sub altarul catedralei.
Mijlocitor alături de alţi doi sfinţi
Pentru creştinul român, obişnuit cu arhitectura în formă de cruce a bisericilor noastre, biserica Sfântului Dimitrie din Tesalonic poate trece neobservată, fiind confundată cu o clădire de utilitate laică. Doar crucea prezentă pe acoperiş şi pe zidurile laterale te duce cu gândul la un lăcaş de închinare. Însă, odată intrat în casa Sfântului Dimitrie, rămâi impresionat de monumentalitatea lăcaşului de închinare. Racla cu moaştele Sfântului Dimitrie este aşezată în partea stângă a naosului, într-un mic paraclis din marmură şi împodobit cu fresce din viaţa sfântului.
Catedrala mai adăposteşte şi moaştele Sfintei Muceniţe Anisia din Tesalonic, care a pătimit în anul 298, în timpul persecuţiei împăratului Diocleţian. Ele sunt aşezate într-un baldachin, în partea stângă a Sfântului Altar. Pe lângă aceşti doi sfinţi, un cult deosebit are şi Sfântul Grigorie Kallidis, fost mitropolit de Heraclia, Redestos, Ioannina şi Tesalonic, adormit în Domnul la 23 iulie 1925, ale cărui moaşte se află în pronaos, în partea stângă.
Cu toate că Biserica „Sfântul Mucenic Dimitrie“ din Tesalonic a fost distrusă de incendii şi de musulmanii care au transformat-o în moschee, astăzi este zveltă şi dârză, mărturie a biruinţei creştinismului în faţa persecutorilor.
