Ştefan Odobleja, românul care a pus bazele ciberneticii

Românul Ştefan Odobleja este întemeietorul mondial al ciberneticii, deşi nu a fost recunoscut de la început ca atare nici măcar în ţara lui.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, lucrarea sa fundamentală despre cibernetică, „Psihologia consonantistă”, a circulat în medii restrânse în străinătate, fiind citită și de matematicianul Norbert Wiener. Acesta a preluat ideile esenţiale, a continuat cercetarea și mai târziu a publicat propria descoperire, care i-a adus faimă.

Ştefan Odobleja s-a născut în 1902, în­tr-un sat din judeţul Mehedinţi și a fost medic militar, psiholog, scriitor. A profesat medicina în mai multe oraşe ale ţării, dar în paralel a cercetat şi a scris foarte mult, fiind interesat de cunoaşterea umană. A scris peste 50.000 de pagini. Cea mai mare parte din scrierile sale au fost publicate după moartea sa, în 1978. În prezent, Ştefan Odobleja este cunoscut în toată lumea pentru fundamentarea ştiinţei ciberneticii.

Cartea sa, „Psihologia conso­nantistă”, în original „Psychologie consonantiste”, a apărut în două volume, în 1938 şi 1939, la Paris. Lucrarea avea 900 de pagini, cuprindea peste 300 de de­sene realizate de autor şi marca elementele fundamentale ale ciberneticii.
Prin termenul „consonantist”, Odobleja desemnează tendinţa specifică diferitelor tipuri de sisteme către o stare de organizare internă şi către una de echilibrare cu mediul încon­jurător. El a făcut o descriere a funcţiilor psihologice folosind o schemă generală a unui sistem cibernetic unde organele de simţ care primesc informaţii din mediu re­prezintă intrările, iar muşchii sunt consideraţi ieşirile. „Psihicul este un sistem constituit din multiple elemente dinamice reversibile asociate”, arăta Odobleja. Conexiunea inversă era numită de el „cerc vicios”, „legă­tura reversibilă”.

Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici spunea, în calitate de profesor de neuropsihologie, într-un interviu despre savantul român: „Meritul lui Odobleja este foarte mare. Este acela de a fi introdus în psihologie principiul conexiunii inverse a sistemelor circulare. Şi de a fi creat o teorie, teoria consonan­tistă a psihologiei. El spunea de­spre cartea lui că este doar un rezumat şi că vrea să scrie un tratat în mai multe volume. «Psihologia consonantistă» este şi rămâne un lucru extrem de interesant, care însă nu a găsit ecou foarte mare în literatura străină”.

După ce a publicat cartea sa în limba franceză, Ştefan Odobleja a trimis-o la toate marile universităţi din lume. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, însă, a mutat atenţia lumii de la ştiinţă spre lucruri mai concrete. Au trecut anii, iar în 1948 Odobleja a descoperit că savantul Norbert Wiener a scris o lucrare cu aceeaşi temă, bucurându-se de succes mondial. Și-a dat seama că Wiener a preluat ideile sale, pe care le îmbună­tățise cu partea de aplicaţie în viaţa de zi cu zi a ciberneticii.

După pensionare, s-a retras într-un sat din Mehedinţi, unde trăia într-o sărăcie greu de imaginat pentru un om de condiţia sa intelectuală. Participa la cenaclurile de literatură din Drobeta-Turnu Severin și uimea pe toată lumea prin forţa sa de expunere a ideilor, prin puterea uriaşă de a citi şi a sintetiza, de a rămâne în lumea gândirii ore şi zile în şir. Era recunoscut drept un mare cititor, existând mărturii că împrumuta de la bibliotecă şi câte 30 de cărţi în acelaşi timp. Ignorat de lumea ştiinţifică şi mai ales oprit de autorităţile comuniste de a-şi comunica descoperirea, Odobleja a depus eforturi considerabile de a se face cunoscut. Comuniştii nu au dorit să-l scoată în evi­denţă şi să-i recunoască meritele ştiinţifice, întrucât domeniul său de cercetare era considerat ca aparţinând burgheziei.

A trebuit să moară pentru ca lumea academică românească să accepte că Ştefan Odobleja este fondatorul ciberneticii. A fost primit post-mortem în Academia Română. I-au fost publicate căr­ţile, s-a înfiinţat Facultatea de Cibernetică la Bucureşti, unele licee din ţară îi poartă numele, iar în Drobeta-Turnu Severin există un fond personal Odobleja la Arhivele Naţionale, unde sunt păstrate mii de pagini de manuscris.

Ştefan Odobleja este recunoscut în zilele noastre și pe plan mondial drept părintele ciberneticii. Elveţia i-a recunoscut sa­van­­tului român meritele, înfiin­ţând în 1982, la Lugano, în memoria sa, Academia de Ciberne­tică din Elveția, la înfiinţarea acestui forum ştiinţific participând cu ajutor financiar prof. dr. Iosif Constantin Drăgan.

Ştefan Odobleja a mai publicat lucrările: „Procedeu practic pentru a împiedica aburirea oglin­zilor laringoscopice” (1928), „Un nou semn în pleurezie” (1929), „Aplicaţiile gravitaţiunii în ter­a­peutică” (1929), „Celulita” (1929), „Atitudinile corpului şi secreţia sudorală” (1930), „Fo­noscopia” (1934).