Haritina Mihai este de origine greacă, dar locuieşte în România din 1992, fiind căsătorită cu un român, preotul Marian Mihai, parohul bisericii „Sfântul Grigorie Palama“ din Bucureşti. Mamă a cinci copii, toţi băieţi, cu vârste între 2 şi 10 ani, Haritina şi-a amintit despre Paştile copilăriei în Grecia şi a acceptat să ne povestească despre tradiţiile din ţara sa de origine în ceea ce priveşte Săptămâna Patimilor şi Învierea.
În Grecia sunt tradiţii foarte variate, sunt altfel de la un loc la altul. În partea continentală, tradiţiile diferă de cele din insule, unde totul se face mai cu fast, urmărindu-se caracterul obştesc al evenimentelor celebrate. În orice caz, aflăm de la Haritina Mihai, Paştile este cu totul spectaculos în Grecia. A fost surpinsă să descopere că la români totul se petrece atât de discret şi de interiorizat. Acum nu ar mai dori să meargă însă în Corfu în Săptămâna Patimilor, s-a obişnuit mai mult cu trăirea duhovnicească de la noi.
Baldachinul împodobit, leagănul căsătoriei, arderea lui Iuda
„În Grecia este spectaculos tot ceea ce este legat de Paşti. Ceva ce n-am întâlnit în România este felul în care se scote Sfântul Epitaf, în Vinerea Mare, în procesiune. Toate casele sunt luminate şi rămân aşa până la Paşti.
Sfântul Epitaf este scos afară într-un baldachin de lemn, frumos împodobit cu flori, copiii merg la casele din jurul bisericii cu coşuri şi cer flori pentru a împodobi baldachinul. Fetele mai mari stau toată noaptea de joi spre vineri pentru a-l împodobi. Tot timpul baldachinul este însoţit în procesiune de un cor, care cântă pe secvenţe toate stările Prohodului, mulţimea de oameni înconjoară biserica pe străzile din jur şi mitropolia locului respectiv. Baldachinul mitropoliei locului înconjoară în procesiune toate străzile principale ale oraşului. Într-o insulă, Sandorini, baldachinul Sfântului Epitaf intră în mare şi acolo se fac cântări, oamenii stau ori în bărci, ori pe mal.
Un obicei specific din insulele greceşti este acesta: se aşează un leagăn în centrul oraşului şi fata sau băiatul care împinge leagănul când s-a aşezat în el o anumită persoană înseamnă că s-a legat să se căsătorească cu acea persoană. În Creta, de Paşti, este un concurs cu arme, unele sunt improvizaţii, toate fac un zgomot asurzitor... În Grecia continentală, după noaptea Învierii, se face un fel de manechin care este îmbrăcat într-un costum special, care îl închipuie pe Iuda şi, odată cu rostirea urării pascale «Hristos a înviat!», se arde“, a povestit Haritina Mihai.
În Corfu, Paştile este spectaculos
Despre Insula Corfu, unde s-a născut şi a trăit înainte de 1992, când a venit în România, Haritina ne-a povestit amănunţit cum se petrece fiecare zi a Săptămânii Patimilor.
„În Corfu, Paştile este foarte spectaculos. În primul rând, în Marţea Mare, se face curăţenie generală, se vopsesc în alb pervazurile caselor şi aleile.
Miercuri se fac cumpărăturile şi toate mâncărurile şi tot ce necesită o pregătire mai specială, de exemplu covrigeii speciali de Paşti, împreună cu prăjitura «tsoureki», cu ou la mijloc şi cu prăjiturile speciale numite colombine, de fapt cozonaci sub formă de porumbiţe. Aceasta este o tradiţie preluată de la italieni, pentru că noi am fost mult timp sub dominaţie veneţiană şi sunt multe interferenţe de tradiţii.
Apoi, în Joia Mare, se citesc cele 12 Evanghelii, în biserica centrală se aprind 12 lumânări foarte mari şi, după citirea fiecărei Evanghelii, se stinge câte o lumânare.
În Vinerea Mare, după ce s-a pregătit baldachinul, începe procesiunea locală a fiecărei parohii, începând cu ora 16:00. Toţi sunt obligaţi să aştepte baldachinul de la catedrala mitropolitană a oraşului, care vine într-un loc anume la ora 21:00. Toate baldachinele se întâlnesc şi înconjoară oraşul cu fanfara şi corul, cel puţin patru fanfare, şi se cântă marşuri funebre. Fetele sunt îmbrăcate în mironosiţe, aruncă mir şi tămâie, petale de flori, băieţii vin îmbrăcaţi în haine de altar. Apoi, oamenii se întorc la bisericile lor, unde se citeşte Sfânta Evanghelie, apoi pleacă la casele lor.
Singurul Epitaf care nu iese în procesiune în Vinerea Mare este cel din Biserica «Sfântul Spiridon». Motivul este că, pe vremea veneţienilor, era interzisă procesiunea ortodocşilor; doar catolicii ieşeau. Atunci, ortodocşii ieşeau doar în Sâmbăta Mare şi, în amintirea acelor vremuri, în zilele noastre, Epitaful de la Biserica «Sfântul Spiridon» iese în Sâmbăta Mare, alături de moaştele Sfântului Spiridon. Dimineaţa, la ora 9:00, moaştele Sfântului Spiridon sunt scoase şi purtate în picioare, ca şi cum sfântul ar fi viu. Sfântul merge în faţă, pe post de arhiereu, fără baldachin, sfântul conduce toată procesiunea la care se alătură multe fanfare, cincisprezece cred, se întorc la Biserica «Sfântul Spiridon», unde se face prima Înviere, la ora 11 dimineaţa. Aceasta se întâmplă sâmbătă. Este, de fapt, Sfânta Liturghie, în care preotul spune: «Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui...». Sute, mii de frunze de dafin se aruncă în biserică şi afară, se creează o atmosferă de o tensiune teribilă, de aşteptare, slujba se încheie acolo. În oraş sunt steguleţe roşii cu zorzoane aurii, iar de la ferestre cad vase de lut pline cu apă şi se sparg cu zgomot. Acest obicei are o rădăcină religioasă, întrucât Psalmistul David spune: «Învie-mă, Dumnezeul meu, şi îi voi nimici ca pe vasele olarului»... Alţii spun că ar exista şi unele tradiţii mai vechi, nu neapărat religioase. Poporul, mai ales la ţară, spune: «Spre alaiul iudeilor, în tăciunea evreilor, să aibă slava Domnul Dumnezeu că a înviat stăpânul nostru, Hristos». Muzica este foarte sobră, peste tot oamenii aşteaptă să se exclame: «Hristos a înviat!», dar se aşteaptă momentul de la miezul nopţii.
În noaptea Învierii, în nici o biserică din Corfu nu se slujeşte, în afară de bisericile mănăstireşti. În rest, toată lumea se duce la Biserica «Cuvioasa Parascheva», unde se oficiază slujba; acolo vin toţi credincioşii şi preoţii de pe insulă, slujba Învierii având un caracter obştesc. Biserica se află între cele două cetăţi ale oraşului, cetatea nouă şi cetatea veche, una dă spre port, cealaltă spre oraş, iar pe un loc înalt este scris «Hristos a înviat!» şi sunt cruci înălţate acolo. Când preotul spune «Hristos a înviat!», clopotele tuturor bisericilor de pe insulă sună deodată. Foarte multe focuri de artificii, mai nou, apar pe cer, spre mare.
În afară de biserica respectivă, unde slujba se face în întregime, în celelalte biserici nu se face slujbă. Oamenii se întorc acasă şi apoi, dimineaţa, merge fiecare la biserica de care aparţine şi acolo se face slujba Învierii. Este specificul insulelor ionice“, a spus Haritina Mihai.
Mâncăruri tradiţionale ale grecilor
De Paşti, insularii mănâncă toţi miel, fie la rotisor, fie la tavă, peste tot este tradiţia înroşirii ouălor. Au o prăjitură specială tradiţională, care seamănă cu cozonacul, se numeşte „tsoureki“ şi peste tot se face „magiritsa“, care este un fel de supă din organele interne ale mielului, iar cei din Corfu fac tocăniţă din ficat. În vechime, în Insula Corfu se obişnuia ca de Paşti să se mănânce tradiţionala „magiritsa“, dar în zilele noastre, se prepară şi se consumă şi alte mâncăruri, după cum ne-a povestit interlocutoarea noastră.
Se mănâncă o supă tradiţională, făcută din mai multe cărnuri: de miel, de pasăre, de vită, în care se pune orez. Iar mielul se mâncă a doua zi de Paşti.
În Sâmbăta Mare, oamenii sapă gropi mari în oraş, în care aruncă lemne; acestea sunt lăsate să ardă toată noaptea, iar la răsăritul soarelui se aşează mieii la proţap. Oamenii mănâncă acolo din mieii cumpăraţi din bani publici.
În Peloponez, se face o prăjitură specială, numită „împăturită“, care se aruncă în aer în timpul pregătirii, apoi se prăjeşte în ulei şi ia diferite forme.
Alte obiceiuri ale grecilor sunt păstrarea lumânării din noaptea Învierii pentru a o aprinde în momentele de cumpănă din viaţă, precum şi îngroparea cojilor de ouă roşii undeva, în vie. În orice caz, în noaptea de Înviere, fiecare are un ou roşu în buzunar, pe care îl scoate şi ciocneşte cu ceilalţi, spunând urările specifice: „Hristos a înviat!“, „Advărat a înviat!“ Ceea ce ni s-a părut extraodinar este că, în Grecia, „nimeni nu stă acasă de Înviere, toţi oamenii vin la biserică“, după cum ne-a spus Haritina Mihai.
▲ Săptămâna înnoitoare
„Săptămâna care urmează Învierii se numeşte «înnoitoare» şi noi, grecii, tuturor zilelor acestei săptămâni le spunem ziua «nouă». De exemplu, «luni, ziua nouă», şi tot aşa până vineri, inclusiv. Căci ziua a opta a fost, când a înviat Domnul. În «lunea nouă» are loc o procesiune care, de obicei porneşte dintr-o biserică a Sfântului Gheorghe, pentru că, în general, ziua sfântului cade în post şi atunci este serbat după Paşti. În această procesiune, se scot icoanele sfântului, cu torţe mari aprinse, cruci, prapuri, se înconjoară astfel tot oraşul. Unde nu e o biserică a Sfântului Gheorghe, se porneşte de la o biserică a Maicii Domnului, cu icoana Fecioarei într-un baldachin împodobit frumos. Copiii şi tinerii ies iarăşi îmbrăcaţi frumos, fetele împart tămâie şi flori, băieţii sunt îmbrăcaţi în straie de altar, toată lumea spune cântări de înviere, Canonul Învierii se intonează de nenumărate ori.
În Marţea nouă, Sfântul Spiridon este aşezat în raclă înapoi şi dus în procesiune în biserica sa. Aşa se încheie tot ce înseamnă sărbătoare foarte intensă“, a încheiat Haritina Mihai.
