Mitropolitul Nicolae Corneanu face parte din galeria ierarhilor bănăţeni de înaltă ţinută morală şi academică, creator al unei opere ştiinţifice impresionante, care aşteaptă încă să fie analizată şi sistematizată, fiind considerat, pe bună dreptate, personalitate marcantă a Bisericii şi a societăţii contemporane, un om de exemplară bunătate, modestie şi evlavie, dăruit cu trup şi suflet misiunii sale, un ecumenist şi un „savant de talie naţională, ale cărui studii au şi un vădit interes internaţional“.
Născut la 21 noiembrie 1923 în Caransebeş, din părinţii Liviu, preot în oraş, şi Elena, Mihai Nicolae Corneanu a păşit, din fragedă copilărie, asemeni Sfinţilor Părinţi pe care avea să-i studieze în viitorii ani, pe cele două drumuri: drumul bisericii şi cel al şcolii. După finalizarea studiilor la cunoscutul Liceu „Traian Doda“ din oraşul natal, s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti, în paralel îmbogăţindu-şi orizontul cultural şi ştiinţific prin studiul filologiei clasice şi cel al filosofiei. Aşadar, savantul de mai târziu şi-a însuşit, încă din anii studenţiei, cunoştinţe temeinice în domeniul limbilor moderne şi clasice, specializându-se, prin studii intense, în filosofie şi filologie, ceea ce i-a fost de mare folos în activitatea ştiinţifică şi de cercetare întinsă pe durata a 70 de ani. Mitropolitul Nicolae Corneanu a slujit, de asemenea, din 1943 şi până la moarte la altarul Bisericii, din care peste 52 de ani ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului.
„Cărţile m-au înţelepţit şi mi-au luminat calea vieţii“
Mărturia testamentară pe care a lăsat-o, redactată la 8 septembrie 2011, este impresionantă, emoţionantă şi, în acelaşi timp, foarte simplă, având însă un profund caracter duhovnicesc. Regretatul nostru arhipăstor exprimă, mai întâi, „recunoştinţa către Atotputernicul Dumnezeu care mi-a dăruit o viaţă îndelungată, părinţilor care m-au avut în grija lor tot timpul, învăţătorilor, profesorilor şi ierarhilor care m-au îndrumat, Bisericii care m-a ţinut la sânul ei şi bunilor credincioşi care m-au iubit, iar eu i-am reprezentat...“. Subliniază apoi că s-a străduit să facă „numai bine tuturor“, cerându-şi iertare „pentru cele neîmplinite Bunului Dumnezeu şi oricui din semenii mei“. „Pe tot parcursul vieţii - scria Mitropolitul cărturar Nicolae Corneanu - am adunat lucrurile de care aveam nevoie şi mai ales cărţi de tot felul, care m-au înţelepţit şi care mi-au luminat calea vieţii. De fapt, e singurul bun care mi-a aparţinut, la orice altceva renunţând de bună voie...“
„Am simţit nevoia să mă apropii de oameni“
Viaţa Mitropolitului Nicolae a fost una de muncă în ogorul Bisericii, al teologiei şi al culturii umaniste, aşa după cum însuşi mărturiseşte: „Eu însumi, de-a lungul anilor, lăsând deoparte activităţile depuse ca profesor, funcţionar eclaziastic, preot şi ierarh, m-am simţit un simplu membru al Bisericii, preocupat de problemele vieţii de fiecare zi, la fel, de semnele de întrebare pe care şi le pune orice credincios şi nu mai puţin interesat de soluţiile aşteptate din partea Bisericii la diferitele probleme ale noastre, ale tuturor, (...) m-a pasionat scrisul, m-au interesat cele mai variate probleme şi am simţit nevoia să mă apropii de oameni, de nevoile lor şi de năzuinţele lor (...) când am răsfoit toate cele publicate în cele mai felurite reviste şi ziare, studiile şi volumele apărute, aproape că nu mi-am dat seama de unde am găsit timpul necesar şi energia de trebuinţă spre a le alcătui. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu toate se pot însă înfăptui. Lui fie-I mărirea în veci de veci!“.
„Un mitropolit iubitor al scrierilor Sfinţilor Părinţi“
Interes aparte a manifestat Mitropolitul academician Nicolae Corneanu pentru studiul Sfinţilor Părinţi, pentru spiritualitatea patristică, direcţie de cercetare teologică mult îngreunată în anii dictaturii comuniste atee. Înainte de anul 1948, distinsul nostru ierarh a publicat numeroase articole şi studii, consacrate Sfinţilor Părinţi, mai ales în „Foaia Diecezană“ de la Caransebeş, însă, după acel an, revista de la Caransebeş a încetat să mai apară, iar posibilităţile de informare şi de documentare ale tânărului teolog şi ale altor pasionaţi de patristică s-au restrâns. Odată cu transformarea revistei eparhiale „Altarul Banatului“ de la Caransebeş în revista mitropolitană „Mitropolia Banatului“, a fost creată rubrica de „Studii“ şi, după 1990, cea de „Pagini patristice“, în cadrul cărora au fost publicate materiale despre viaţa şi învăţătura Sfinţilor Părinţi, dar şi traduceri din operele acestora, cu sprijinul şi la îndemnul Mitropolitului iubitor de patristică Nicolae Corneanu. Tot cu purtarea sa de grijă au fost tipărite în tipografia arhidiecezană din Timişoara şi două lucrări importante despre teologia patristică, elaborate de fostul său profesor şi îndrumător de doctorat de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, preotul dr. Ioan G. Coman: „Şi Cuvântul trup s-a făcut“ (1987) şi „Frumuseţile iubirii de oameni în spiritualitatea patristică“ (1988).
În calitate de exarh patriarhal, Mitropolitul Corneanu a răspuns, o anumită perioadă de timp, de comunităţile ortodoxe române de peste hotare, prilej cu care a efectuat, de mai multe ori, vizite canonice în SUA, Canada, Europa de Vest, Australia şi Noua Zeelandă. Atunci a avut posibilitatea de a frecventa librăriile bisericeşti din acele locuri, bogate în literatură teologică, a cunoscut teologi, profesori, cercetători, preoţi şi ierarhi care l-au familiarizat cu noile direcţii de cercetare teologică şi cu nou-apărutele lucrări, mai ales în domeniul patristic, pe care le-a adus acasă şi le-a valorificat în lucrările tipărite. Aşa a ajuns ierarhul patrolog de la Timişoara să parcurgă un drum lung al cercetării patristice, început la vârsta de 20 de ani, când a publicat în „Foaia Diecezană“ de la Caransebeş primul său studiu despre „Autoritatea episcopală după Sfântul Ciprian al Cartaginei“, până la valoroasele lucrări, deschizătoare de drumuri în spiritualitatea patristică românească, unele apărute în colecţia „Cum Patribus: Studii Patristice. Aspecte din vechea literatură creştină“, „Quo Vadis. Studii, note şi comentarii teologice“, „Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare“, „Credinţă şi viaţă. Culegere de studii teologice“, „Scara raiului, precedată de viaţa pe scurt a lui Ioan Scolasticul şi urmată de cuvântul către păstor“, „Viaţa Fericitului Pahomie“, „Origen şi Celsus. Confruntarea creştinismului cu păgânismul“, „Farmecul studiilor patristice“, „Patristica - filosofia care mângâie“, „Actualitatea vechii literaturi creştine“.
Contribuţia de excepţie a Mitropolitului Nicolae Corneanu la dezvoltarea studiilor patristice româneşti, dragostea şi interesul său pentru viaţa şi faptele Părinţilor Bisericii noastre s-au concretizat şi prin deschiderea arătată faţă de tipărirea altor lucrări de acest gen în tipografia arhidiecezană din Timişoara. Amintim aici următoarele: „Lactantius, Instituţiile divine“, „Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici despre viaţa de familie“, „Patericul sau apoftegmele părinţilor din pustia Egiptului“. Reputatul patrolog a fost, totodată, iniţiatorul şi coordonatorul colecţiei „Comorile pustiei“, găzduită în cadrul Editurii „Anastasia“ din Bucureşti. Aşadar, Mitropolitul Nicolae Corneanu face parte din galeria patrologilor români care au dăruit Bisericii o operă bogată şi foarte bine documentată, extrem de utilă teologilor şi credincioşilor, nu mai puţin tuturor celor interesaţi de spiritualitatea patristică.
* Pr. dr. Ionel Popescu, vicar eparhial
