Sfântul Voievod Neagoe, la urcarea pe tronul Ţării Româneşti, în 1512, şi-a însuşit titulatura de urmaş al Basarabilor, dinastie din care făcea parte şi pe care a continuat-o cu cinste. Din cele 95 de acte emise în timpul domniei lui Neagoe Basarab, 50 se referă la biserici. Dintre acestea, 34 sunt acte de danie, care au în cuprins fie întărirea unor danii mai vechi, fie repararea unor biserici.
Basarab I Întemeietorul (1310-1352), fiul său, Nicolae Alexandru (1352-1364) şi nepotul său, Vladislav Vlaicu (1364-1377), sunt ctitorii Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş. Nicolae Alexandru a ctitorit şi Mănăstirea Domnească Negru Vodă din Câmpulung, proiect preluat tot de la tatăl său, Basarab. Nepotul său, Mircea cel Bătrân (1386-1418), a ctitorit Mănăstirea Cozia. Cu o asemenea moştenire pe cale dinastică, Neagoe Basarab nu putea decât să urmeze activitatea ctitoricească, mai ales că ucenicise, ca tânăr boier, pe lângă domnitorul Radu cel Mare, văzând cum se ridică Mănăstirea voievodală Dealu.
Bogata activitate ctitoricească a domnitorului român a fost cuprinsă în "Viaţa şi traiul Sfinţiei Sale Părintelui nostru Nifon Patriarhul Ţarigradului, care au strălucit între multe patemi şi ispite în Ţarigrad şi în Ţara Muntenească, scrisă de chir Gavriil Protul, adecă mai marele Sfetagorei".
Moaştele Sfântului Ierarh Nifon
Prima faptă descrisă de Gavriil Protul după consolidarea domniei lui Neagoe a fost aducerea în ţară de la Muntele Athos a moaştelor Sfântului Nifon, în vederea săvârşirii unui adevărat ritual de împăcare între fericitul mitropolit şi domnitorul Radu cel Mare, trecut la cele veşnice şi îngropat în ctitoria sa de la Mănăstirea Dealu. După ce a mijlocit iertăciunea postumă a înaintaşului său, Neagoe a înapoiat moaştele învăţătorului său Mănăstirii Dionisiu într-un chivot de argint, poleit cu aur, împodobit cu pietre scumpe şi emailuri. Drept răsplată pentru această raclă, călugării de la Dionisiu i-au dăruit domnitorului "plocon capul sfântului şi o mână. (...) Iară el, primi acele daruri cu mare bucurie ca şi Moisii proroc tablele legii vechi, şi le purta cu sine pre unde mergea, şi în curte şi în biserică". Moaştele Sfântului Nifon primite de Neagoe Basarab sunt depuse spre venerare până astăzi în Catedrala mitropolitană "Sfântul Dimitrie" din Craiova.
Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş
Încă din vremea când era boier în preajma lui Radu cel Mare, Neagoe va fi auzit îndemnurile ierarhului Nifon al Ungrovlahiei de a muta scaunul mitropolitan de la Curtea de Argeş la reşedinţa domnească din Târgovişte, pentru ca strana arhierească să fie alături de jilţul domnesc. Cum mitropolitul vieţuia deja la Curtea Domnească, lângă voievod, vechea reşedinţă de pe malul Argeşului rămânea abandonată. Ansamblul mitropolitan ctitorit de domnitorul Vlad al II-lea Dracul (1436-1442, 1443-1447) pe fosta moşie Flămânzeşti, la nord de vechiul târg al Curţii de Argeş, în vremea lui Neagoe Basarab se găsea în stare de "dărâmare" şi "neîntărit", încât a trebuit să fie "spart". Pe acele ruine avea să ridice biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, "o capodoperă a spiritului artistic al poporului român, ea reprezintă resursele fără de sfârşit ale poporului nostru, eleganţa şi armonia, măiestria şi priceperea sa", cum o numea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în unul dintre primele articole publicate după absolvirea studiilor universitare.
Activitatea de ctitor a lui Neagoe Basarab nu a constat doar în finanţarea sau sprijinirea ridicării unor lăcaşuri de cult, ci domnitorul s-a implicat direct, punându-şi amprenta asupra edificiilor asemenea bazileilor bizantini. Nicolae Iorga notează că Neagoe Vodă a început, "întrebuinţând argintari de la Sibiiu, cum sunt Celestin şi Ioan, apoi Ludovic Rohrer, lucrul la fundaţia sa, scumpă şi mult iubită, de la Argeş: când lucrul nu-i plăcea, ci-l găsea
ţigănesc - pe latineşte:
ad modum Ciganorum - priceputul în materie de artă protesta:
avem noi destui meşteri cari ar fi putut face mai frumos de cum a făcut el ". Efortul de construire a lăcaşului de cult a rămas în memoria colectivă a poporului român, transformându-se în legendă: Vasile Alecsandri a cules balada "Mănăstirea Argeşului" în anul 1874, iar Dimitrie Bolintineanu a inclus în volumul "Legende istorice" din 1865 opera "Doamna lui Neagu".
A ales cei mai buni meşteri şi le-a pus la dispoziţie cele mai bune materiale ale vremii: piatră de calcar de bună calitate, grăunţoasă şi gălbuie la culoare, din cariera de la Albeşti, lângă Câmpulung, marmură şi mozaic aduse de la Constantinopol. Diaconul Paul de Alep, fiul patriarhului Macarie al III-lea Zaim al Antiohiei, transpune şi el în legendă aducerea marmurei şi mozaicului de la Constantinopol prin înşelarea atenţiei sultanului. Neagoe ar fi motivat destinaţia materialelor scumpe ale vremii pentru înălţarea unei moschei la Nicopole, însă le-a trecut tainic Dunărea, pentru ctitoria sa de la Argeş. Paul de Alep a cules informaţiile în timpul vizitei din Ţările Române, la un secol şi jumătate după domnia lui Neagoe Basarab, când nota: "În acest ţinut al Ţării Româneşti se află o mare mănăstire care, după cum se crede, nu are pereche în ce priveşte măreţia clădirii; şi mi s-a spus de nişte negustori greci, care făceau negoţ cu ţara francilor şi cu Veneţia, că acolo nu este nimic asemănător. Se numeşte Mănăstirea Argeş".
Slujba de sfinţire a bisericii
Prezent la ceremonialul târnosirii sfântului lăcaş din 15 august 1517, al cărui fast a întrecut tot ce se văzuse până atunci în Ţările Române, Gavriil Protul descrie, ca martor, ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş: "Şi aşa vom putea spune cu adevărat că nu este aşa mare şi sobornică ca Sionul, carele îl făcu Solomon, nice ca Sfânta Sofia, care o "au" făcut marele înpărat Iustinian, iară cu frămseţea este mai predesupra acelora".
Asemenea bazileilor bizantini, "prestolul, în altariu, tocmi-l şi-l aşezară însuşi Neagoe Vodă cu mâinile sale spre sfinţire şi aşeză şi făcătoarele de minuni icoane a lui Pantocrator şi a Precistii în biserică la locul lor, înpodobite tot cu aur şi pietrii scumpe". La slujbă a participat întreaga familie domnească şi protipendada boierească, mitropolitul Macarie al Ungrovlahiei şi "tot clirosul" său, iar oaspeţii au fost dintre cei mai vestiţi ai lumii ortodoxe: "Pentru întâiaşi dată un Patriarh din Constantinopol, Teolept, se află pe pământul românesc; el era întovărăşit de episcopii de Seres, de Sarde, de Midia şi de Melenic" (Nicolae Iorga) şi toţi arhimandriţii şi egumenii Muntelui Athos, în frunte cu Protosul lor Gavriil. Tot atunci a avut loc şi prima canonizare pe teritoriul ţării noastre, cea a Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului. S-a decis "ca de acum înainte niciodată, în veci, în Argeş să nu mai fie Mitropolie, ci să fie mănăstire şi arhimandrie, iar în Târgovişte să fie Mitropolia stătătoare, cum s-au aşezat. Şi se făcură aceste lucruri cu mare opreală şi blestem ca să nu se mai clintească nici de Patriarhie, nici de Mitropolit, nici de Domn". De vreme ce reşedinţa mitropoliei avea să fie mutată oficial la Târgovişte, Mănăstirea Curtea de Argeş devenea arhimandrie, fiind cinstită, alături de Mănăstirea Tismana, în fruntea tuturor mănăstirilor din Ţara Românească. De fapt, nu era un simplu lăcaş de cult, ci un întreg ansamblu monahal: "Mănăstirea cea nouo den Argeş o îngrădi înprejur cu curte de zid şi în lăuntru curţii făcu multe chilii călugăreşti şi o înfrămseţă cu tot feliul de trebuinţă: făcu trapezărie şi magherniţă, mangupie şi povarnă de olovină, pivniţă şi clopotniţă naltă şi puse clopote mari şi cu alte frămseţi cu de toate o înpodobi şi o făcu asemene raiului lui Dumnezeu".
Mănăstirea lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş este socotită "capodopera în piatră a vieţii sale, zidită în timp record, cu piatră din Albeştii Muscelului, de către meşterii români şi străini, chemaţi din Ardeal, Serbia, Grecia, Veneţia, Armenia şi Constantinopol. Doar în cinci ani, Sfântul domnitor Neagoe, de acum înainte celebru prin ctitoria sa, ridică spre cer trupul zvelt al bisericii închinat Maicii Domnului, dăltuit în piatră şi marmură, cu turlele măiestrit răsucite şi păsări delicat dăltuite pe streşini, gata să împrumute alcătuirii din piatră, cărămidă şi var ceva din uşurinţa zborului. Un unicat în materie de arhitectură sacră!" (
Sfântul Neagoe Basarab, Voievodul Ţării Româneşti, Editura Episcopiei Argeşului şi Muscelului, Curtea de Argeş, 2009).
Catedrala din Târgovişte
Pentru Mitropolia Ungrovlahiei din Târgovişte, Neagoe Basarab a pornit zidirea unei catedrale chiar în inima cetăţii, având modelul constantinopolitan al Bisericii "Sfântul Nicolae Domnesc" din Curtea de Argeş, ctitoria strămoşilor săi Basarabi. Descrisă ca o capodoperă în izvoarele vremii, catedrala din Târgovişte nu mai păstrează, astăzi, forma iniţială, întrucât o amplă restaurare din anul 1893, condusă de arhitectul André Lecomte du Nouy, a decis demolarea totală a bisericii vechi, degradate, şi refacerea ei din temelii conform unităţii de stil. Paul de Alep ne-a lăsat o imagine detaliată a complexului mitropolitan de la mijlocul secolului al XVII-lea: "În faţă se află o biserică mare, care nu-şi are pereche în toată ţara. (...) Această biserică este tot atât de mare, spaţioasă, încăpătoare şi înaltă, sprijinită de numeroşi stâlpi; ea este impunătoare şi în stilul Sfintei Sofia. (...) Turlele mari şi mici ale acestei biserici sunt în număr de douăsprezece, cu douăsprezece cruci aurite. Se spune că zidul care înconjoară această locuinţă precum şi grădina sunt deopotrivă cu acelea ale unui oraş mare". În centrul complexului se afla o biserică "mare şi frumoasă, cu opt turle rotunde, cum se satură ochii tuturor de vederea ei". Catedrala mitropolitană din Târgovişte a fost târnosită la 17 mai 1520 în cadrul unei ceremonii fastuoase: "Am sfinţit acea biserică întru lauda Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos. La închinarea acestei biserici va veni toată ţara aceasta", scria "Basarab Voevod al Ţerii Româneşti" în scrisoarea trimisă "Dumnealor judelui Craiului, căpeteniei cetăţii şi celorlalţi cetăţeni ce sunt la Braşov, prieteni şi vecini ai noştri vrednici de cinste" (Dan Zamfirescu).
Alte ctitorii în Ţara Românească
Tot în Târgovişte, Neagoe Basarab a ridicat din temelii biserica "Sfântul Gheorghe Suseni", de mici proporţii, unul dintre cele mai vechi monumente bisericeşti, istorice şi de artă din localitate păstrate până în zilele noastre.
"Şi mai vârtos în Ţara Muntenească, mari şi minunate mănăstiri au făcut", mărturisea protosul Gavriil. Nicolae Iorga amintea că "în ţară chiar, Tismana fu acoperită de Domn cu plumb; Cozia primi înoiri; o icoană de la Nucet fu împodobită cu aur şi pietre scumpe. Aproape de mănăstirea lui Mircea-cel-Bătrân, în Ostrovul Călimăneştilor, el făcu o mănăstioară care se păstrează şi până astăzi".
Vistieria domnească a sprijinit întărirea lăcaşurilor de cult de la mănăstiri precum Bistriţa, Dealu, Glavacioc, Bolintin, Schitul Bălteni din Ilfov, Cotmeana, Vişina, Govora, Dobruşa, Cornet, Cricov, Butoiu - Dâmboviţa, Gura Motrului şi Corbii de Piatră.
La Mănăstirea Snagov, tabloul votiv îl înfăţişează pe Neagoe Vodă ţinând biserica împreună cu Mircea cel Bătrân, avându-l alături pe fiul său, Theodosie. Lăcaşul de cult care se păstrează până astăzi, cu hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", a fost construit din cărămidă, în stil bizantin, athonit, de către Sfântul Voievod Neagoe Basarab, în anii 1517-1521. La 21 noiembrie 2008, cu ocazia împlinirii a 600 de ani de la atestarea documentară a Mănăstirii Snagov, Sfântul Voievod Neagoe Basarab a devenit hram al acestei biserici, prin decizia patriarhală a Preafericitului Părinte Daniel.
Danii pentru bisericile din afara ţării
Dincolo de Carpaţi, în Transilvania vecină şi soră, a zidit, în 1515, biserica din Zărneşti şi a contribuit la ridicarea Bisericii "Sfântul Nicolae" din Şcheii Braşovului.
Continuă Gavriil Protul pomelnicul bisericilor ajutate de Neagoe Basarab: "Ce vom mai spune deosebi lucrurile şi mănăstirile carele le-au miluit? Să zicem denpreună toate câte sânt în Evrota, în Trachiia, în Elada, în Ahiia, în Eliric, în Cambaniia, în Elispod, în Misiia, în Machidonie, în Tetuliia, în Sermie, în Lugdonie, în Petlagoniia, în Dalmaţiia şi în toate laturile de la Răserit până la Apus şi de la Amiază-zi pânâ la Amiază-noapte, toate sfintele biserici le hrănia şi multă milă pretutindinia da. Şi mai vârtos pre cei ci se striina pen pustii şi pren peşteri şi pre schituri fără de nice o scumpete îi hrănia. Şi nu numai creştinilor fu bun, ce şi păgânilor şi fu tututor tată milostiv, asemenându-se Domnului Celui ceresc, Care streluceşte soarele Său şi ploa şi pre cei buni şi pre cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie".
Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a primit acoperiş nou din plumb pe cheltuiala sa. Aşezămintele din Ţara Sfântă şi de la Muntele Sinai, Meteorele de pe Stânca Tesaliei, bisericile din spaţiul balcanic - Tescaviţa, Cuşniţa şi Cuteasca - primesc şi ele daniile voievodului. În Siria, la Ascalon, avea să întărească fortul cu o culă înarmată.
Cine altul să dea mărturie mai bună despre sprijinul voievodului Neagoe Basarab pentru Sfântul Munte Athos decât protosul athonit, Gavriil: "Ce vom mai înmulţi cuvintele, spuind toate mănăstirile pe rând!? Că toate mănăstirile den sfânt muntele Athonului le-au înbogăţit cu bani, cu sate, şi dobitoace încă le-au dat şi multe ziduri au făcut. Şi fu ctitor mare a toată Sfetagora".
Pe lângă acestea se adaugă danii anuale către nouă dintre mănăstirile athonite, un total de 600 de taleri şi 29.200 de aspri. Râvna de a clădi în ţara sa adevărate tezaure de arhitectură a făcut ca meşterii cei mai buni ai vremii să se întreacă în a-l mulţumi pe priceputul în ale artei domn, iar "toată această moştenire inefabilă vine să adauge un plus de sfinţenie personalităţii puternice a voievodului Neagoe, în stare să convoace în jurul propriilor proiecte o serie de creatori recunoscuţi: arhitecţi, meşteri pietrari, sculptori în lemn, bijutieri, pictori şi zugravi" (Dr. Claudia Tiţa).
