Un mare om ce ne-ar fi fost atât de necesar azi: Victor Babeș

În asemenea vremuri dificile, realizăm cât de importantă e munca bacteriologilor și epidemiologilor, de aceea se cuvine să ne amintim valorile extraordinare pe care le-a avut România în aceste domenii. Circa 12,5 milioane de pagini de internet trimit la Victor Babeș. Un institut național (primul de cercetare științifică și medicală din Balcani), o universitate, spitale din București, Timișoara, Craiova, o clinică privată, un muzeu memorial, străzi din Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Baia Mare, Câmpina, București, un bulevard în Timișoara, toate acestea îi poartă astăzi cu mândrie numele.

Născut la Viena, la 4 iulie 1854, și plecat la Domnul în ziua de 19 octombrie 1926, în București, Victor Babeș a avut o carieră medicală excepțională. A studiat Medicina la Budapesta, apoi la Viena, unde și-a luat doctoratul. Rezultatele lui Louis Pasteur l-au atras spre microbiologie, drept care a plecat la Paris, unde a lucrat chiar cu Pasteur, apoi cu Victor Cornil, împreună cu care a publicat, în 1885, primul tratat de bacteriologie din lume, intitulat „Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses”. „Nu Babeș a învățat ceva de la mine, ci eu am câștigat mult de la dânsul. E foarte priceput și plin de erudiție, iar dacă acum a fost numele meu alături de al său pe cartea pe care am scos-o, nu am făcut-o pentru că aș fi contribuit la ea cu știința mea, ci mai mult pentru că numele meu este mai cunoscut” - iată o declarație excepțională a lui Cornil, într-o scrisoare către dr. N. Kalinderu.

Ulterior, Victor Babeș a lucrat la Berlin, în laboratorul lui Rudolf Virchow și cel al celebrului Robert Koch, descoperitorul bacilului tuberculozei. A ajuns profesor asociat de histopatologie la Universitatea din Budapesta, după care tatăl lui l-a rugat să vină la București, că este nevoie de el. A venit în țară și a devenit profesor la catedra de Anatomie Patologică și Bacteriologie a Facultății de Medicină, recent înființată.

A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a pus în evidență peste 40 de microorganisme patogene (peste 50, după alte surse). A descoperit clasa de paraziți care cauzează „febra de Texas” la pisici și alte îmbolnăviri la animale vertebrate, contribuind decisiv la medicina veterinară.

În 1892 a publicat, împreună cu Gheorghe Marinescu, fondatorul Școlii Românești de Neurologie, și Paul Blocq, neuropatolog francez, un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos și a pus la punct sinteza microbiologiei cu histopatologia.

A publicat peste 1.300 de lucrări. A introdus vaccinarea antirabică în România și s-a situat printre pionierii ideilor moderne asupra antibioticelor. Chiar dacă primul vaccin împotriva turbării fusese descoperit de Pasteur, românul a perfecționat metodele de tratament și azi în lume se folo­sește tratamentul antirabic al lui Babeș.

În anul 1893 este ales membru titular al Academiei Române. A fost în același timp membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris și ofițer al Legiunii de Onoare.

Foarte important atunci, ca și acum, Victor Babeș a fost preocupat de îmbunătățirea stării sanitare a populației. Între altele, studiind cauzele pelagrei, a subliniat esența socială a acesteia, spunând: „Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, al acestei rușini națio­nale, vi-l dau eu: împroprietărirea țăranilor”.

De asemenea, a fost un pionier al medicinei profilactice, abordând probleme precum alimentarea cu apă a localităților și, nota bene, or­ganizarea științifică a luptei antiepidemice. Tare mult ar fi fost de folos azi lumii întregi, care se luptă cu noul coronavirus!

O schimbare de destin

Pe strada Andrei Mureşanu nr. 14A din Bucureşti se află casa sa memorială, o clădire din cărămidă, construită la sfârşitul anilor ’20. Nu este cea în care a locuit, dar aici i-au fost aduse obiectele de către fiul său, Mircea, din apartamentul Institutului „Victor Babeş”, în care a locuit familia. Mircea Babeș a donat parterul şi o parte din obiectele care îi aparţinuseră savantului Victor Babeş, la sfatul marelui Constantin Ion Parhon, pentru ca imobilul să nu fie rechi­ziționat de către comunişti. Casa a devenit muzeu în urma testamentului soţiei lui Mircea Babeş, Sofia, care a lăsat, în 1986, atât colecţia integrală de obiecte şi documente aparţinând familiei savantului, cât şi întregul imobil pentru a fi transformat în casă memorială.

Paradoxal, Victor Babeș visase să devină... artist. Dar misiunea lui s-a dovedit a fi alta și și-a îndeplinit-o cu strălucire, devenind celebru în Europa înainte de a împlini 30 de ani. A primit nu mai puțin de trei premii din partea Academiei Franceze, a inventat metode de diagnostic valabile și azi, a descoperit microorganisme care îi poartă numele.

Se spune că schimbarea de destin s-a produs după ce sora cea mică, Alma, a murit de tuberculoză la 14 ani. Fratele ar fi fost atât de impresionat, încât ar fi jurat să vindece oameni. Adevărat sau nu, cert e că în acel an s-a retras de la Facultatea de Arte din Budapesta, unde se înscrisese.

Fratele mai mic al lui Victor Babeș, Aurel, a fost chimist și a lucrat împreună cu savantul la Institutul din București. Fiul lui Aurel, Aurel A. Babeș, a urmat tra­diția familiei și a devenit cercetător. El a demonstrat primul că depistarea cancerului de col uterin se poate face prin studierea secre­ției. Cercetările au fost continuate de Papanicolau, drept care metoda poartă numele acestuia și nu al nepotului lui Victor Babeș.

Prețuindu-ne înaintașii, valorile naționale, facem nu doar un act de necesară recuperare. Este premisa pentru un comportament cât mai responsabil. Când știi cu ce boli cumplite s-a luptat un om ca Victor Babeș, parcă nu mai e atât de stresant când ți se recomandă să stai mai mult în casă și să te speli bine pe mâini...