Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar Urme ale trecerii Sfântului Pavel prin Pafos

Urme ale trecerii Sfântului Pavel prin Pafos

Galerie foto (6) Galerie foto (6) Documentar
Un articol de: Daniela Șontică - 30 Iunie 2018

O țară frumoasă cum este Ciprul se poate mândri cu multe lucruri: combinația unică de zone montane și de plaje cu nisip fin la țărmul Mării Mediterane, ruinele antice conservate ingenios ce vorbesc despre măreția apusă a unui imperiu, facilitățile civilizației și luxul hotelurilor, farmecul construcțiilor, ariditatea solului în contrast cu prosperitatea generală, dar și cu bisericile creștine de azi, urmând credința propovăduită chiar de Sfântul Apostol Pavel.

O călătorie recentă pe meleaguri cipriote m-a convins că insula despre care se spune în orice pliant turistic că este locul de naștere al zeiței Afrodita este mai ales un loc impregnat de creștinism, o țară în care locuitorii țin mult la învățătura predată stră­moșilor lor de Apostolul Neamurilor.

În cartea Faptele Apostolilor, Ciprul apare de cel puţin şase ori. Este prima etapă a primei călătorii misionare a Sfântului Pavel, la care au luat parte și Barnaba, cel care se născuse în această insulă, şi Marcu. Sfântul Pavel a început aici misiunea din rațiuni practice, Ciprul se afla la întretăierea drumurilor maritime dintre Siria, Asia Mică şi Grecia. Pavel a ajuns mai întâi în portul din Pafos, în sud-vestul insulei, după care a mers în toate marile cetăți. În celelalte călătorii, apostolul a trecut de-a lungul coastelor Ciprului.

O mărturie rămasă până azi în insulă care atestă trecerea pe aici a Sfântului Pavel este Biserica „Sfânta Chiriachi Chrisopolitissa” din orașul Pafos. Aici, sfântul apostol l-a întâlnit pe guvernatorul roman al Ciprului, Sergius Paulus. Din capitolul 13 al Faptelor Apostolilor, aflăm că, după ce Pavel, Barnaba și Ioan Marcu au părăsit Salamina, au venit în Cipru. Se pare că Sergius Paulus, auzind de propovăduitori, s-a interesat îndeaproape despre mesajul pe care ei îl transmiteau. Un vrăjitor evreu, pe nume Elimas, a încercat să surpe activitatea lor înaintea guvernatorului. Sfântul Pavel l-a numit „plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiu al diavolului, vrăjmaş a toată dreptatea”, iar vrăjitorul a orbit. Proconsulul Sergius Paulus, care era „un bărbat inteligent, a căutat „stăruitor să audă cuvântul lui Dumnezeu”, iar când a văzut orbirea lui Elimas, a crezut în Hristos, „mirându-se foarte de învățătura Domnului”.

Apostolii au părăsit apoi ­Ciprul, navigând spre Perga Pamfiliei, în Asia Mică. Aceasta a fost singura dată când Apostolul Pavel a vizitat Ciprul. ­Potrivit Faptelor Apostolilor, Barnaba și Ioan Marcu s-au ­întors aici, iar tradiția spune că Barnaba a devenit întâiul episcop al insulei.

Biserica paleocreștină „Panagia Chrisopolitissa”, ridicată în jurul Bisericii „Sfânta Chiriachi”, este una din cele mai mari biserici bizantine descoperite în Cipru, datată de arheologi ca fiind din sec. al IV-lea. Aceasta avea șapte nave, cu două abside succesive la extremitatea de răsărit a navei centrale. În partea de apus are un nartex și un atrium cu colonadă, pereții și podeaua bisericii originale erau acoperite cu mozaicuri ce prezentau motive simbolice creștine.

În veacul al VI-lea acea biserică a fost mult lărgită și restaurată, din cele șapte nave fiind păstrate doar cinci, iar absida interioară a navei centrale fiind dărâmată. Tot atunci au fost realizate noi mozaicuri. Un secol mai târziu, biserica a fost distrusă, în timpul celei de-a doua incursiuni arabe. Specialiștii în arheologie consideră că prin secolele XI-XII o mică biserică a fost construită pe același loc, dar care, la rândul ei, a fost înlocuită de biserica actuală închinată Sfintei Chiriachi, construită în sec. al XVI-lea. Ruinele din partea de nord a bisericii arată că aici a fost ridicată o biserică în stil gotic a unei mănăstiri franciscane, construită în sec. al XIV-lea și distrusă două veacuri mai târziu.

Vizitatorii de azi pot merge pe un șir de pasarele pentru a admira de sus mozaicurile ce se păstrează din primele veacuri și pentru a-și face o idee despre incinta care a trecut prin atâtea întâmplări nefericite de-a lungul vecurilor.

În partea stângă a curții, se află o coloană cu vârf rotunjit despre care tradiția orală a păstrat numele de „stâlpul Apostolului Pavel”. Potrivit tradiției locale, Apostolul ar fi fost legat de acest stâlp și supus flagelării de către guvernatorul insulei înainte ca el să se convertească. Acest lucru nu este consemnat în Faptele Apostolilor, dar localnicii așa l-au păstrat în evlavie. Cert este că, în ciuda multelor vitregii ale istoriei, credința ciprioților a rămas statornică, acest lucru datorându-se și puterii cu care Sfântul Pavel le-a vorbit despre Hristos locuitorilor insulei, în urmă cu aproape 2.000 de ani.

Credințele înainte de creștinare

Cea mai îndrăgită dintre zeitățile grecești din Cipru era Afrodita, iar centrul cultului ei era orașul Pafos. Aici se organiza în fiecare primăvară o mare serbare în cinstea ei la care veneau pelerini din Asia Mică, Egipt, Grecia şi chiar din Persia. Ciprul a ajuns și sub stăpânirea Ptolemeilor și a îmbrățișat cultul faraonilor. Dar în timpul stăpânirii romane, în Pafos era reşedinţa proconsulului. Așadar, Pafosul vizitat de Pavel, Barnaba şi Marcu era un loc ce trecuse prin multe stăpâniri și practici religioase, un loc al luxului aristocratic roman, dar care a îm­bră­țișat învățătura creștină și a păstrat-o până azi.

„Şi străbătând toată insula până la Pafos...”

„Şi erau în Biserica din Antiohia proroci şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul. Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. Deci, ei, mânaţi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Şi ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Şi aveau şi pe Ioan slujitor. Şi străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, proroc mincinos, al cărui nume era Bariisus, care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta, chemând la sine pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu, Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul - căci aşa se tâlcuieşte numele lui - căutând să întoarcă pe proconsul de la credinţă.

Iar Saul - care se numeşte şi Pavel -, plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, Şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului. Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au şezut.” (Fapte 13, 1-14)