„Viaţa nu are valoare dacă nu poţi fi de folos altuia”

Louis Pasteur este savantul francez care a pus bazele microbiologiei şi bacteriologiei. El este autorul legii biogenezei care afirmă că viaţa nu poate proveni decât din viaţă. A contrazis astfel ideea evoluţiei prin generare spontană, răspândită atunci în epocă. Pentru savantul creştin nu există nici o contradicţie între ştiinţă şi credința creştină. Mai mult, acesta afirma cu tărie că „ştiinţa îi apropie pe oameni de Dumnezeu”.

Louis Pasteur s-a născut pe 27 decembrie 1822 la Dole, un sătuc din regiunea Jura, Franța. Tatăl său, Jean-Joseph Pasteur, fusese sergent-major, decorat cu Legiunea de Onoare în timpul războaielor napoleoniene. În timpul studiilor la colegiul din Arbois, unde s-a mutat ulterior împreună cu familia, Louis a început să fie pasionat de pictură. Portretele părinţilor şi ale concitadinilor realizate de adolescentul de 15 ani sunt păstrate de muzeul Institutului Pasteur din Paris. S-a reîntors ulterior la Arbois și și-a luat bacalaureatul în litere și apoi și pe cel în științe matematice. În 1843 a fost admis la Şcoala Normală Superioară din Paris, pe care a absolvit-o în 1847, susținând două teze, una în chimie și alta în fizică. În 1848, Pasteur a fost numit profesor de fizică la liceul din Dijon, iar la scurt timp după aceea a acceptat un post de profesor de chimie la Universitatea din Strasbourg. 

S-a căsătorit apoi, în 1849, cu Marie Laurent, fiica rectorului Universităţii din Strasbourg, şi împreună au avut cinci copii, din care doar doi au trecut de vârsta copilăriei.

Vaccinurile împotriva holerei şi rabiei

După terminarea studiilor a întreprins cercetări de cristalografie, descoperind fenomenul de izomerie. În 1854, Pasteur a fost numit profesor de chimie şi decan al Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Lille. În această perioadă a făcut o descoperire capitală, arătând că levurile din drojdia de bere sunt ființe vii care provoacă procesul de fermentație. A avut o contribuţie majoră în industria berii şi a vinului din Franţa, ameninţate de colaps din cauza problemelor de producţie şi de contaminare în timpul exportului. După trei ani, Pasteur a părăsit Lille şi s-a întors la Paris, unde a fost numit manager şi director de studii ştiinţifice la Şcoala Normală Superioară.
Louis Pasteur este cel care a iniţiat şi procesul de pasteurizare. În 1863, la cererea împăratului Franţei, Napoleon al III-lea, Pasteur a studiat acrirea vinului şi a demonstrat că aceasta era provocată de microbi. Pentru a preveni acrirea, Pasteur a folosit o procedură simplă: a încălzit vinul la 50-60oC, proces cunoscut sub numele de pasteurizare. Astăzi, pasteurizarea se foloseşte rareori în cazul vinului, care beneficiază de pe urma învechirii, dar se aplică în cazul a numeroase alimente şi băuturi, mai ales pentru lapte.

Descoperiri utile în multe domenii

Microbiologul a infirmat pentru totdeauna, prin lucrările sale, teoria generației spontanee, la modă în acea vreme. În 1859, anul în care naturalistul englez Charles Darwin şi-a publicat cartea „Originea speciilor“, Pasteur a hotărât să rezolve această dispută. Era convins că teoria sa microbiană nu putea fi demonstrată atât timp cât persista credinţa în generaţia spontanee.
Din 1865 a început să studieze o boală care decima viermii de mătase. A reuşit să identifice fluturii afectați și să le distrugă ouăle, înainte ca întreaga crescătorie să fie infestată, salvând astfel industria mătăsii în Franţa.
În timp ce în Germania Robert Koch demonstra experimental că un anumit tip de microbi poate provoca o maladie specifică, cucerit de acest nou domeniu al biologiei, Pasteur reușea să izoleze germenul numit apoi stafilococ. În următorii ani s-a declanşat o adevărată competiţie între Germania și Franța în această ramură a științei care se va numi microbiologie. Împreună cu colaboratorii săi, Pasteur a pus la punct un vaccin împotriva holerei, pe care l-a aplicat cu succes în 1881.
În 1880 şi-a început şi cercetările asupra rabiei sau turbării. Pasteur a constatat că măduva spinării de animal infectat, uscată, ar putea împiedica apariția acestei grave îmbolnăviri. După multiple încercări de a obține un preparat cu calități de vaccin, Pasteur a făcut primul test pe un copil mușcat de un câine turbat. La 6 iunie 1885 începea prima serie de injecții pentru ca trei luni mai târziu copilul să fie salvat.
Descoperirile lui Pasteur au reprezentat rodul tenacității sale. În acest sens, savantul francez spunea studenților săi: „Oricare ar fi cariera pe care o îmbrăţişaţi, să aveţi totdeauna un scop măreţ. Să aveţi cultul oamenilor mari şi al lucrărilor mari. Fericit este acela care are în sine un ideal de frumuseţe şi căruia i se supune: ideal artistic, ideal ştiinţific, ideal patriotic, ideal al virtuţilor evanghelice! Acestea sunt izvoarele de unde ies gânduri mari şi fapte mari. Toate sunt luminate de reflectarea infinitului. Nu vă lăsaţi molipsiţi de scepticismul sterp care ponegreşte, să nu vă pierdeţi curajul în ceasurile de mâhnire când bântuie câteodată o ţară... Oricât de mult sau de puţin să fi fost înlesnite de soartă ostenelile voastre, trebuie, când vă apropiaţi de un ţel înalt, să aveţi dreptul să spuneţi: «Am făcut ce am putut!»”
Pasteur a deţinut numeroase funcţii academice, iar realizările sale ştiinţifice i-au adus cea mai înaltă decoraţie a Franţei, Legiunea de Onoare, precum şi alegerea în Academia de Ştiinţe şi numeroase alte distincţii. Există circa 30 de instituţii şi un număr impresionant de spitale, şcoli, clădiri şi străzi care îi poartă numele.

Discursuri creștine în Academia Franceză

Pasteur susţinea că pretutindeni există dovezi ale unui „proiect divin”, refuzând insinuările haosului. „Cu cât studiez mai mult natura, cu atât sunt mai uimit de lucrarea Creatorului”, afirma omul de ştiinţă. Savantul era convins că Dumnezeu este Cel care îi face pe oameni celebri, fie că e vorba de domeniul literelor sau al ştiinţei. Prin discursurile sale deosebit de curajoase pentru epoca dominată de dictatura scientismului, susţinute la Academia Franceză sau la inaugurarea institutului care-i poartă numele, marele Pasteur mărturisea credinţa în existenţa şi prezenţa lui Dumnezeu în lume şi a Duhului Sfânt, Care i-a deschis graniţele cunoaşterii vieţii.
Louis Pasteur este considerat pe bună dreptate unul dintre binefăcătorii omenirii. Cercetările sale nu au avut un caracter izolat, putând fi aplicate atât în medicină, igienă, cât şi în domeniile ştiinţei, tehnologiei, agriculturii sau industriei. Pe lângă demersul în folosul societăţii, Pasteur a avut grijă de mulţi sărmani şi bolnavi, pe care i-a ajutat tot timpul vieţii, pentru că, spunea el, „viaţa nu are nici o valoare dacă nu poţi fi de folos altuia”.
Pe patul de boală, paralizat, Pasteur citea Evanghelia. După ce a primit Sfintele Taine, aştepta cu bucurie şi nădejde întâlnirea cu Dumnezeu şi copiii săi plecaţi de timpuriu la Cer.
A trecut în veşnicia în care credea cu tărie la 28 septembrie 1895, în vârstă de 73 de ani. Trupul său se odihnește într-o criptă din institutul care îi poartă numele.