Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Documentar Voievodul Ştefan în arhivele secrete ale Vaticanului

Voievodul Ştefan în arhivele secrete ale Vaticanului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Dumitru Manolache - 01 Iul, 2010

Comemorarea în anul 2004 a jumătate de mileniu de la chemarea la Domnul a Bine-credinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, în Sesiunea solemnă a Sfântului Sinod şi a Adunării Naţionale Bisericeşti, a prilejuit regretatului academician Virgil Cândea prezentarea personalităţii marelui voievod, ca apărător al Europei creştine din vremea sa. Însuşi Papa Sixt al IV-lea îl considera pe domnul Moldovei ca un "adevărat atlet al credinţei creştine". Pergamentul cu această extraordinară caracterizare se află în arhivele Vaticanului.

În conferinţa intitulată "Ştefan cel Mare şi Sfânt şi creştinătatea", academicianul Virgil Cândea preciza: "Ştefan cel Mare întruchipează idealul suveranului creştin prin gândirea, virtuţile şi acţiunile lui... Într-o vreme în care Machiavelli, contemporanul mai tânăr al lui Ştefan, propunea în "Principele" o filosofie politică nouă, recomandând conducătorului să fie "vulpe şi leu", şiret şi crud, călcător de jurăminte şi prefăcut, potrivit intereselor statului, un suveran cu atitudinea riguros creştină în gândirea şi acţiunile sale, ca Ştefan cel Mare, devenise rar în Europa... Personalitatea şi opera Bine-credinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, pe care îl comemorăm acum, la cinci secole după trecerea sa în veşnicie, sunt pilde ale unei alte Europe, care se numea "Republica Christiana", şi ale unui alt fel de europeni care îşi spuneau "creştini"... Apărător al acestei Europe creştine a fost Sfântul nostru Voievod şi cu această viziune sunt de acord atât oamenii Bisericii, cât şi slujitorii ştiinţelor istorice".

Fonduri papale pentru domn "contra crudului turc"

Acest principe al "Republicii Christiana" scria la 25 ianuarie 1475 "Către Coroana ungurească şi către toate ţările în care va ajunge această scrisoare… că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se gândeşte cum ar putea să supună şi să nimicească toată creştinătatea. De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus-numitul turc a trimis în ţara noastră şi împotriva noastră o mare oştire, în număr de 120.000 de oameni… Auzind şi văzând noi acestea, am luat sabia în mână şi, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii,

i-am biruit şi i-am călcat în picioare, şi pe toţi i-am trecut sub ascuţişul sabiei noastre; pentru care lucru, lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să se răzbune şi să vie, în luna lui mai, cu capul său şi cu toată puterea sa împotriva noastră şi să supună ţara noastră, care e poarta creştinătăţii şi pe care Dumnezeu a ferit-o până acum… De aceea, ne rugăm de Domniile Voastre să ne trimiteţi pe căpitanii voştri într-ajutor împotriva duşmanilor creştinătăţii, până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulţi potrivnici şi din toate părţile are de lucru cu oameni ce-i stau împotrivă cu sabia în mână…"

Papa Sixt al IV-lea (1471-1484) avea să răspundă de la Roma unei scrisori asemănătoare la 9 aprilie 1476, iar marele voievod avea să primească de la pontif următorul răspuns: "…luând în considerare smerita cerere a lui Ştefan, principele Moldovei, a Episcopului Moldovei, a nobililor şi locuitorilor Moldovei, cu deosebită consideraţie pentru persoana lui Ştefan (papa) acordă iertarea generală pentru toţi creştinii care vor vizita biserica cea mare a Moldovei", iar fondurile ce vor rezulta în marele an jubiliar urmând a fi date de episcopul Petru al Moldovei şi de bărbaţii desemnaţi de principe "numitului Ştefan Voievod pentru întreţinerea armatei sale ridicate contra crudului turc, duşmanul numelui creştin şi fondurile să nu fie întrebuinţate într-alt scop decât în acela al Sfintei Cruciade". Scrisoarea urma să fie larg difuzată în copie autentificată, atrăgându-se atenţia asupra obligaţiei de a se respecta măsurile descrise.

Sprijin pentru atletul credinţei creştine

Documentul amintit este completat de un altul, semnat la 13 ianurie 1477, tot la Roma, prin care Papa Sixt al IV-lea extinde concesia anului mare jubiliar, din 9 aprilie 1476, asupra tuturor persoanelor care vor vizita cele două catedrale din Cetatea Albă şi în care îl apreciază pe domnul Moldovei ca fiind un "adevărat atlet al credinţei creştine". Iată textul: "…Cum deci, precum o ştiu toate naţiile pământului, neamul fără de lege al turcilor nu încetează a unelti în contra credinţei ortodoxe şi contra acelora care au primit-o în Sfântul Botez al renaşterii şi mai ales în contra iubitului fiu, nobilul bărbat, Ştefan Voievod, şi a stăpânirilor sale care se află în regiunile mărginaşe cu turcii, pentru ca, supunându-le aceste spurcatei lor tiranii, să li se deschidă mai uşor drumul spre ţările celorlalţi creştini şi deşi sus-numitul Ştefan, ca un adevărat atlet al credinţei creştine, e dispus să reziste perfidiei şi atacurilor turcilor înşişi, totuşi, pentru susţinerea unei poveri atât de grele şi pentru a o duce la bun sfârşit, singurele lui puteri nu sunt suficiente, ci către acelea sunt necesare nu puţin averile şi ajutoarele creştinilor, care sau să contribuiască cu bunurile date lor de Dumnezeu, sau să se alăture personal, mergând să lupte în armata pregătită de însuşi Ştefan, pentru ca, în sfârşit, câineasca turbare a turcilor să poată fi înfrântă şi alungată de la hotarele creştinilor şi ca să li se taie aceloraşi turci curajul şi îndrăzneala blestemată de a prigoni pe creştini… Noi, din mila lui Dumnezeu cel atotputernic, a cărui cauză şi ale cărui drepturi, Ştefan, între ceilalţi creştini, le apără după puterile sale, îi vom întări pe cei ce vor vizita cele două catedrale... cu răsplata iertărilor şi cu darul dezlegărilor"...

Urmare scrisorii adresate de Ştefan cel Mare Coroanei ungureşti, la 26 ianuarie 1476, Papa Sixt al IV-lea mai decide ca episcopii din Ungaria şi din părţile dinspre Serbia să dispună ca preoţii din jurisdicţia lor să acorde sprijin românilor ortodocşi şi, fără să-i înjosească în credinţa lor, când cer, să le dea chiar Sfintele Taine şi să-i înmormânteze în cimitirele catolice.