Zi de binecuvântare şi rugăciune spre roade la bună vreme

În fiecare an, în prima zi a lunii februarie este sărbătorit Sfântul Mucenic Trifon, protectorul livezilor şi viilor împotriva dăunătorilor. În lumea satului românesc, Sfântul Trifon este ocrotitorul celor care trudesc să scoată an de an holde bogate şi grabnic ajutător atunci când acestea sunt afectate de dăunători. Din acatistul său aflăm că el ne izbăveşte „din boli și din primejdii”, ne îndreaptă „pașii spre lumina Învierii lui Hristos” şi „ne poartă de grijă”, să nu fim „copleșiți de valurile lumii”, ci cu privirea ațintită spre Hristos, să nădăjduim a ajunge la țărmul veșniciei și al iubirii descoperite a Sfintei Treimi.

Ziua de pomenire a Sfântului Trifon este deosebită pentru că, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte rânduiala specială de binecuvântare a ţarinilor, viilor sau grădinilor, când preotul, „luând untdelemn din candele şi agheasmă de la Botezul Domnului, stropeşte în chipul crucii ţarina, sau via, sau grădina” şi rosteşte o rugăciune în care cheamă ajutorul lui Dumnezeu să le binecuvânteze şi să le ocrotească pentru ca acestea să dea roade la vremea lor. Această rânduială conţine şi rugăciunea Sfântului Mucenic Trifon, care este un exorcism în care sunt blestemate vieţuitoarele care provoacă pagube în ţarini, vii sau grădini, preotul rugându-se ca, prin puterea Preasfintei Treimi şi lucrarea cetelor îngereşti, dăunătorii să fie îndepărtaţi.

După citirea rugăciunii Sfântului Mucenic Trifon, preotul rosteşte o rugăciune de binecuvântare, prin care invocă puterea lui Dumnezeu spre binecuvântarea gospodăriei, ţarinii sau grădinii creştinului, pentru ca acestea să aducă roade celui care se osteneşte.

Toate aceste rânduieli liturgice arată grija pe care o manifestă Biserica pentru munca creştinului şi modul în care îi vine în ajutor atunci când osteneala lui este pusă în pericol de dăunători. Din acest motiv, în ziua de pomenire a Sfântului Mucenic Trifon, agricultorii evlavioși, după tradiţie, țin post și cheamă preotul pentru a le bine­cuvânta viile, livezile și grădinile.

Viaţă mucenicească

Sfântul Trifon a trăit în secolul al 3-lea şi s-a născut în provincia Frigia din Asia Mică, într-o familie creştină, fiind crescut în dragoste faţă de Dumnezeu şi de aproapele. Din copilărie s-a arătat ca un creştin evlavios, trăitor şi împlinitor al voii lui Dumnezeu. Harul Duhului Sfânt l-a învrednicit cu darul facerii de minuni. Tămăduia mulţime de boli şi avea mare putere asupra duhurilor necurate. El şi-a salvat localitatea natală Camp­sada (Lampsacus) de la foamete, oprind, prin puterea rugăciunii, o invazie de lăcuste. De aceea este socotit protector al grădinilor și al livezilor împotriva insectelor dăunătoare și a altor calamități naturale.

El a fost chemat să o vindece pe fiica împăratului Gordian (239- 244), care era chinuită de un duh necurat, deoarece demonul a spus: „Nimeni nu va putea să mă izgonească de aici, decât numai tânărul Trifon!” Atunci avea doar 17 ani şi la porunca imperială a fost nevoit să meargă la Roma. Ajuns în capitala Imperiului Roman, după şase zile de post şi rugăciune, în a şaptea zi, sfântul a descoperit împăratului în mod minunat chipul diavolului ce o stăpânise pe fiica lui. Trifon a poruncit diavolului să se ducă în iad. În urma acestei minuni, mulţi păgâni s-au convertit la creştinism, iar sfântul a devenit vestit pentru Harul lui Dumnezeu ce lucra prin el şi pentru milostenia pe care o făcea cu cei săraci. Pe drumul de întoarcere în patria sa a împărţit săracilor tot ce primise în dar de la împărat.

În anul 249, Decius a ajuns împărat la Roma, stăpânind până în anul 251. El a declanşat o persecuţie generală împotriva creştinilor din imperiu. Printre miile de martiri din această perioadă s-a numărat şi tânărul Trifon. Condu­cătorul provinciei Bitinia, prefectul Aquilinus, a dispus arestarea lui Trifon şi judecarea lui pentru mărturisirea credinţei creştine. Prefectul a încercat să-l convingă să apostazieze, însă sfântul a mărturisit cu tărie credinţa lui în Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru această mărturisire, mucenicul lui Hristos a fost torturat, dar, văzând că nu poate fi înduplecat cu nici o suferinţă, prefectul a ordonat decapitarea lui. Sfântul Trifon a fost martirizat în anul 250 la Niceea.