Ziua cea înfricoşătoare a judecăţii

Duminica a treia din ­timpul liturgic al Triodului este numită în calendarul bisericesc „a Înfricoşătoarei Judecăţi” sau „a Lăsatului sec de carne”. Prima denumire izvorăşte din Evanghelia ce se ­citeşte în această ­duminică, de la Matei 25, 31-46, unde Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne prezintă criteriile Judecăţii Universale de la a doua Sa venire. A doua denumire este dată de faptul că în această duminică facem lăsat sec de ­carne, adică este ultima zi în care mai mâncăm carne, până la Paşti.

După această duminică urmează opt săptămâni în care nu se consumă carne. ­Prima este săptămâna albă (sau a brânzei), urmată de cele șase săptămâni ale Postului Mare şi culminând cu Săptămâna Mare a Sfintelor Pătimiri ale Domnului.

Sinaxarul din Triod menţionează că în Duminica lăsatului sec de carne „se face pomenirea venirii a doua, întru slavă, a Domnului nostru Iisus Hristos”, precizând şi de ce în această a treia duminică a Triodului vorbim de Înfricoşătoarea Judecată: „Au rânduit deci dumnezeieştii Părinţi în această duminică ­pomenirea înfricoşătoarei zile a celei de a doua veniri a Domnului ca, înfricoşându-i pe oameni prin moarte şi prin aşteptarea chinurilor ce vor să fie, să-i întoarcă spre virtute pe cei ce trăiesc fără nici o grijă şi să nu se încreadă numai în iubirea Sa de oameni, ci să ţină seamă şi de aceea că Dumnezeu este un Judecător drept, Care răsplăteşte fiecăruia după faptele lui”. Sinaxarul ne spune că se numeşte „a doua venire a Domnului pentru motivul că întâia oară Hristos a trăit cu trupul printre noi, dar blând şi fără slavă. La a doua venire însă va veni din cer cu minuni mai presus de fire şi cu mare strălucire; va veni în trup ca să fie cunoscut de toţi că El este Cel care a venit întâia oară spre a mântui neamul omenesc, iar acum, a ­doua oară, ca să-l judece dacă a păzit poruncile ce i-au fost date”.

Vedem tainic şi învierea noastră

Nu este întâmplător că tocmai în zi de duminică, atunci când ­cinstim Învierea Domnului, este pomenită ziua înfricoşătoare a judecăţii şi a celei de-a doua veniri a Domnului, deoarece Ziua pascală a Învierii lui Hristos este „socotită drept transpunerea liturgică şi ima­ginea celei de-a Doua Sale ­Veniri” (Ieromonah Makarios Simonopetritul, „Triodul explicat”). În Ziua Învierii Domnului, care este duminica, noi vedem tainic şi învierea noastră de la cea de-a doua venire a lui Hristos. Deci, cinstind duminica Învierea Domnului, vedem în ea şi învierea noastră din ziua ­Înfricoşătoarei Judecăţi.

Această Judecată Universală a neamului omenesc este înfricoşătoare pentru consecinţele ei eterne. Cei buni vor merge în Împărăţia cerurilor, iar cei răi în iad pentru veşnicie. Bucuria din Rai, ca şi suferinţa din iad nu vor fi doar asupra sufletelor, ci şi asupra trupurilor înviate la Parusie. Criteriile judecăţii sunt cele ale milei creştine mărturisite prin fapte bune. Adică modul cum ne raportăm la aproapele nostru. Dacă o facem cu bunătate şi solidaritate în suferinţă, ne mântuim; dacă o facem cu răutate şi indiferenţă, ne osândim la chin şi durere veşnică.

Cel mai bine surprind etapele Înfricoşătoarei Judecăţi imnurile liturgice din Triod dedicate acestei duminici. Încă de la Vecernie, creştinul este introdus în atmosfera zilei Judecăţii Universale, când Domnul va veni să facă „judecată dreaptă”, şezând pe tronul slavei Sale şi-i va judeca pe oameni „precum au lucrat”. Atunci „Cărţile se vor deschide şi se vor arăta faptele oamenilor, înaintea divanului Tău (Doamne) celui de neîndurat”, iar „trâmbiţele vor suna şi mormintele se vor deşerta şi se va scula (învia) toată firea omenească, cutremurându-se; cei ce au făcut bine cu bucurie se vor bucura, aşteptând să ia plata; iar cei ce au păcătuit vor tremura cumplit, văitându-se, fiind trimişi la chinuri şi de cei aleşi despărţindu-se” (Stihiri, Vecernie).

„Şi toţi de o vârstă se vor face”

Slava de la dogmatica Vecerniei ne prezintă o imagine a desfăşurării Înfricoşătoarei Judecăţi: „Când se vor aşeza scaunele şi se vor deschide cărţile şi Dumnezeu va şedea la judecată, o, ce frică va fi atunci! Îngerii stând înainte cu frică şi râul de foc curgând...” Iar Luminânda Triodului de la slujba Utreniei, de unde am preluat şi titlul articolului de faţă, ne arată cum trebuie să ne gândim la Înfricoşătoarea ­Judecată, ca oameni păcătoşi ce suntem: „La ziua cea înfricoşătoare a judecăţii şi a slavei Tale celei negrăite gândind...” Despre modul cum ne vom prezenta înaintea Dreptului Judecător aflăm din primul imn de la Laude din slujba Utreniei din Triod: „Gândesc la ziua aceea şi la ceasul când avem să stăm toţi goi ca nişte osândiţi, înaintea nemitarnicului Judecător; că atunci trâmbiţa va suna tare şi temeliile pământului se vor clătina şi morţii din morminte vor învia şi toţi de o vârstă se vor face; şi cele ascunse ale tuturor vor sta de faţă înaintea Ta. Şi vor plânge şi se vor tângui şi în focul cel mai din afară vor merge cei ce nici odinioară nu s-au pocăit; iar ceata drepţilor va intra, în bucurie şi în veselie, în cămara cerească”.

Din aceste cântări înţelegem de unde s-a inspirat pictorul care a realizat excepţionala frescă a Înfricoşătoarei Judecăţi de la ­Voroneţ. În mod sigur era un om cu viaţă liturgică asumată şi care cunoştea foarte bine conţinutul plin de teologie al Triodului. Sigur era şi un rugător cu trăire isihastă, care a reuşit să pătrundă taina Parusiei pe care o mărturisesc imnurile din Triod. Spre exemplu, râul de foc ce pleacă de la tronul Dreptului Judecător îl regăsim în imnurile Triodului: Condacul menţionează că „râul cel de foc înaintea divanului va curge”, iar la începutul Vecerniei din prima stihiră aflăm că „râu de foc înfricoşând, va trece înaintea divanului Tău (Doamne)...” Dacă privim cu atenţie fresca exterioară a ­Înfricoşătoarei Judecăţi de pe biserica Mănăstirii Voroneţ, vedem în desfăşurare iconografică ceea ce mărturiseşte imnografic Triodul: „O, ce ceas va fi atunci, şi ce zi înfricoşătoare, când va şedea Judecătorul pe scaunul cel înfricoşător! Cărţile se vor deschide, şi faptele se vor vădi, şi cele ascunse ale întunericului se vor arăta; îngerii vor alerga împrejur, adunând toate neamurile...” (a doua Stihiră de la Laude).

În Triod găsim învăţătura Bisericii despre Judecată

La Înfricoşătoarea Judecată, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu se va arăta în toată slava Lui dumnezeiască şi va sta pe tronul de judecată. Atunci va judeca toate neamurile: „Când vei şedea pe scaunul Tău şi vei face cercetare, atunci nimeni nu va putea tăgădui păcatele, adevărul vădindu-le şi frică cuprinzându-l” (fragment Icos). Din Sinaxarul Triodului citim că a doua venire a Domnului „va fi pe neaşteptate” şi „ca un fulger”. Înaintea Lui va merge „cinstita lui Cruce”, iar „râu de foc clocotitor” va curăţi pământul „de necurăţii”. Antihrist şi slugile lui vor fi prinşi şi „vor fi daţi focului veşnic”. La sunetul trâmbiţelor îngereşti tot ­neamul omenesc „va veni deodată” la Ierusalim, „căci acesta este centrul lumii, şi acolo vor sta tronurile de judecată. Toţi oamenii care au trăit pe pământ vor fi prezenţi la Înfricoşătoarea Judecată, cei morţi înviind. Domnul, printr-un singur cuvânt, va despărţi pe cei drepţi de cei păcătoşi. Şi vor merge lucrătorii faptelor bune spre a primi viaţa veşnică, iar păcătoşii iarăşi, spre a primi chinul veşnic. Şi nu vor înceta niciodată acestea, nici viaţa veşnică, nici chinul veşnic”. Iată cât de clar sintetizează Sinaxarul întreaga teologie eshatologică. De aceea, pentru a aprofunda temele mari ale teologiei este extrem de important să parcurgem cărţile de cult şi mai ales Triodul, unde vom regăsi exprimată sintetic învăţătura de credinţă a Bisericii noastre.

Pentru a ne mântui şi la Înfricoşătoarea Judecată să fim socotiţi în ceata celor de-a dreapta Fiului Omului este bine să urmăm îndemnul imnografului inspirat din „Slava” de la Litia Duminicii lăsatului sec de carne: „Cunoscând poruncile Domnului, aşa să vieţuim: pe cei flămânzi să-i hrănim, pe cei însetaţi să-i adăpăm, pe cei goi să-i îmbrăcăm, pe străini să-i aducem în casă, pe bolnavi şi pe cei din temniţă să-i căutăm; ca să zică şi către noi Cel ce va să judece tot pământul: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi împărăţia ce s-a gătit vouă”.