Costion nu a murit, ci a plecat la Cel cu care seamănă

Omul-aripă

Întâlnirile noastre s-au petrecut ca niște suite de șoapte, care deși învăluie cuvintele fără să le stârnească tihna liniștii, devin puternice prin înțelegerea sensului lor. Suite de șoapte memorabile, rostite în mirabile bucle de timp. Au trecut mai bine de două decenii de la întâlnirea noastră de căpătâi, în culisele Televiziunii PAX, la care lucram pe-atunci și unde Costion modera o inedită emisiune numită Minuni și false minuni, realizată de Grațiana Lăzărescu. Ne-am întâlnit sub semnul minunii, pesemne. O minune pe care atunci n-am conștientizat-o și care aveam să aflu că mi-a dăruit un prieten pe viață. Apoi, timpul, cu anotimpurile lui, m-a purtat pe drumuri fel de fel și întâlnirile noastre au fost ocazionale și, poate, prea rare. Dar ele certificau mereu, la timpul prezent, această prietenie, ca un ison al vieții mele.

2018 a fost anul în care timpul prieteniei noastre a intrat în anotimpul întâlnirilor mai dese, lămuritoare, de-o frumusețe fără margini. Proiectul Revoluția Modelelor, pe care îl port cu mine de ceva vreme, precum melcul Sfântului Antim, și care îmi prile­juiește bucurii nemăsurate și binecuvântate, m-a îndemnat să bat la ușa sufletului lui Costion, născându-se astfel Omul-aripă, un film despre prietenie și întâlniri memorabile, despre omul vertical și dependența lui firească de Cer. Scriam atunci că în prezența teologului și eseistului Costion Nicolescu ai prilejul să fii un Mic prinț care pornește într-o aventură a frumuseții spiritului și a Ortodoxiei. În filmul nostru mi-a vorbit despre întâlnirile sale capitale cu trei oameni memorabili. Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, pictorul Horia Bernea și poetul Ioan Alexandru. Trei oameni frumoși, trei oameni-aripă, trei oameni ai lui Dumnezeu, parte dintr-o echipă selectă a neamului românesc. Îmi spunea atunci: „Acești oameni au însemnat mult pentru mine, mi-a fost dat de la Dumnezeu să-i întâlnesc, dar ei înseamnă mult și pentru Neam. Dar, în afara lor, parcursul vieții mi-a fost presărat cu o puzderie de alte întâlniri minunate, fiecare cu lucrarea ei binefăcătoare asupra sufletului meu. Oameni de diferite condiții sociale sau de instruire, dar Oameni care merită să fie scriși cu majusculă”.

Am vorbit multe în acest ultim anotimp al întâlnirilor noastre. Mărturisirile sale au luat și drumul tiparului, fiind parte a celui de-al doilea volum din Colecția Revo­luția Modelelor, dând chiar titlul acestuia: Omul-aripă.

Am primit vestea plecării din lumea aceasta, văzută, a Omului Costion Nicolescu, cu o emoție puternică, firească de altfel, dar care se așază, pe zi ce trece, în căușul tihnit al bucuriei întâlnirii noastre în timp și al prieteniei noastre peste timp. N-aș vrea să închei eu această scurtă evocare, ci voi lăsa cuvintele lui Costion să vorbească de la sine: „Întâlnirile memorabile, prieteniile adevărate, acestea sunt, până la urmă, averea cea mai de preț cu care se înfățișează fiecare în fața lui Dumnezeu… Întâlniri la care Hristos să fi fost prezent într-un fel sau altul, oricât de discret. Căci lui Dumnezeu îi place discreția, nu tămbălăul”. Mulțumesc, Omule-aripă! Domnul să te așeze de-a dreapta Sa!

(Cristina Chirvasie)

La înmormântarea lui Costion Nicolescu

Privesc cu nădejde și încredere.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt.

Turmă mică. Nu-ți fie frică.

Puțină credință de am avea, am putea muta durerea în bucurie.

Unde nu este durere, nici întristare, nici suspin.

Precum în cer, așa și pe pământ.

Cerul și pământul. La un loc.

Împreună cei vii și cei adormiți.

Precum în cer, așa și pe pământ. Nedespărțiți.

Împreună. Vie Împărăția Ta.

Costion. Ne-am întâlnit la cursurile lui Ioan Alexandru în 1979. Cu el am ajuns la Părintele Stăniloae. Sfântul Dumitru.

Costion, prieten drag.

Om frumos. Iubitor de frumos. Purtător de bucurii.

Sfinte bucurii. Întâlniri. Sărbători. Agape. Iubitor de viață.

Iubitor de călătorii. Călător.

Nu am fost pregătiți pentru plecarea lui. Ajută, Doamne, nepregătirii mele.

Cu fiecare naștere se deschide o carte. Cu fiecare mormânt se închide o carte.

Cimitirul, o bibliotecă. Prieteni plecați la Domnul. Cărți ce se vor deschide la Înviere.

Costion. În cărțile lui, în cuvântul lui, rugăciuni. De laudă, de mulțumire. De cerere.

Vie Împărăția Ta.

(Horea Paștina)

Te vom însoți în Lumina lui Hristos, cu rugăciunile noastre, dragă Costion!

Costion Nicolescu ne-a fost prieten de taină, șef delicat și priceput, coleg de nădejde, sfătuitor în ale meseriei de teolog și ­etnolog. A făcut parte din echipa restrânsă din jurul lui ­Horia Bernea, care a izvodit chipul inconfundabil al expunerii permanente MȚR (Muzeul Naţional al Ţăranului Român).

A lăsat urme frumoase, de ne­șters pe oriunde a pășit. Lucrările sale despre teologia țăra­nului român, frumusețea tainelor spiri­tua­lității ortodoxe, ghicitorile și simbolurile presărate în filmele lui Tarkovski, amintirile sale vii despre sfinții români din secolul 20 vor păstra și ne vor reaminti ceva din ființa sa delicată, luminiscentă. 

(Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Naţional al Ţăranului Român)