Două decenii de la cereasca mutare a părintelui Vasile Vasilache

Doctor în teologie, slujitor al Catedralei Mitropolitane din Iași, secretar personal al Patriarhului Nicodim și predicator al Patriarhiei Române, stareț al mănăstirii bucureștene Antim și al schitului nemțean Pocrov, părintele Vasile Vasilache a fost cunoscut și prețuit de intelectualitatea interbelică drept un ieromonah distins, cu bogată cultură teologică, râvnă duhovnicească și zel pastoral, multă credință și putere de rugăciune. Pentru intensa sa activitate pastorală și misionară, a fost arestat și închis în mai multe închisori comuniste din România, între anii 1958 și 1964. După eliberare, a fost primit de către Arhiepiscopul Teofil Herineanu al Clujului, slujind vreme de cinci ani în parohiile Bobâlna și Vâlcele, cu filiile Antăș, Blidărești și Oșorhel.

Părintele Vasile Vasilache s-a născut la 28 ianuarie 1909 în familia preotului Gheor­ghe Vasilache din Roșiești-Idrici, județul Vaslui, fiind al treilea din cei șapte copii ai preotului care la rândul lui fusese fiu de preot. De copil a arătat o râvnă aparte pentru slujirea celor sfinte. După absolvirea „Școalii Primare nr. 1 Vutcani”, unde tatăl său fusese transferat între timp și ctitorise Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Huși (1921-1929), unde l-a avut ca îndrumător pe viitorul Patriarh al României, Nicodim Munteanu. În biserica din sat, părintele Vasile Vasilache, ca proaspăt elev seminarist, a rostit prima sa predică, la vârsta de doar 15 ani.

A urmat apoi cursurile Facul­tății de Teologie din București (1930-1934), iar în paralel și pe cele ale Facultății de Filosofie și Litere. În anul 1938 a obținut titlul de doctor în teologie la Facultatea de Teologie din Chișinău, cu teza Predica în Evul Mediu. Este hirotonit diacon pe 30 martie 1935 de către arhiereul-vicar Grigorie Leu Botoșăneanul. La 5 septembrie 1936 este tuns în monahism pe seama Mănăstirii Neamț, iar la 14 septembrie este hirotonit ieromonah în Catedrala Mitropolitană din Iași de către Mitropolitul Moldovei, Nicodim Munteanu, devenind ucenicul cel mai apropiat al acestuia. A primit rangurile bisericești de protosinghel (26 decembrie 1939) şi arhimandrit (5 martie 1944). A fost redactor-șef la revista „Mitropolia Moldovei” și director de cancelarie al mitropoliei (1935-1939); slujitor la Biserica „Sfinții
Trei Ierarhi” (1936) și la Catedrala Mitropolitană (1937-1938); ­secretar patriarhal (1939-1941) și predicator la Catedrala Patriarhală (1941-1944). În această perioadă scrie mai multe lucrări și înregistrează peste 400 de predici la radio, adresate, în special, soldaților români de pe front și celor rămași acasă.

În martie 1944 este numit stareț al Mănăstirii Antim din București, unde cu ajutorul unor credincioși și intelectuali din Capitală, reface așezământul bisericesc și monahal ctitorit de Sfântul Ierarh Antim Ivireanul. Ini­țiază numeroase activități religioase și culturale, în cadrul acestui ferment cultural luând ființă, ulterior, mișcarea isihastă Rugul Aprins, condusă de către poetul şi monahul Daniil Sandu Tudor.

În anul 1948, împreună cu fratele său, arhim. dr. Haralambie Vasilache, starețul Mănăstirii Cernica, vor fi nevoiți să se întoarcă fiecare la mănăstirea sa de metanie, părintele Vasile la Mănăstirea Neamț, iar fratele său la Schitul Pocrov. În aprilie 1949 este trimis de Patriarhul Justinian pentru câteva luni ca stareț al Mănăstirii Moisei din județul Maramureș. În septembrie același an se întoarce la Schitul Pocrov, județul Neamț, fiind numit egumen. Prezența celor doi frați monahi, teologi și rugători deopotrivă, a transformat Mănăstirea Neamț și schiturile ei într-un focar de credință și trezvie duhovnicească. La 25 mai 1959, la presiunea autorităților comuniste, a fost destituit din funcția de egumen și exclus din monahism.

Mărturisire şi sacrificiu pentru credinţă

Împreună cu fratele său, s-au retras la casa părintească de la Vutcani, unde au trăit după rânduielile monahale, în rugăciune, meditație și studiu teologic. Sunt arestați în dimineața zilei de 15 septembrie 1959 de către 15 securiști veniți special de la Bacău. Acuzați că în predici se exprimă împotriva regimului totalitar, cei doi frați Vasilache, împreună cu ieromonahul Nifon Corduneanu sunt trimiși în justiție, anchetați, judecați și condamnați. Părintele Vasile Vasilache a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru in­frac­țiunea de „uneltire împotriva ordinii sociale”.

A fost închis în închisorile comuniste de la Bacău (1959), unde a fost anchetat timp de șase luni, apoi la Jilava și Gherla, unde fratele său, părintele Haralambie, a murit la 22 noiembrie 1962; în lagărele de muncă de la Giurgeni și Ostrov, fiind eliberat în urma Decretului general de grațiere la 30 iulie 1964 din penitenciarul Gherla. Din cei cinci frați ai părintelui Vasile, trei au fost preoți, din două surori, una a fost preoteasă, iar tatăl său, preotul Vasile, a fost și el persecutat de către autoritățile comuniste.

După eliberare, părintele Vasile Vasilache a început o nouă etapă a vieții. A cerut să slujească în Eparhia Iașilor, unde fusese hirotonit și unde își începuse slujirea pastorală. A fost numit preot paroh în Parohia Poieni. Însă cu 10 zile mai devreme, la 8 octombrie 1964, primise numirea de preot paroh în Parohia Bobâlna, Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului, unde Episcopul Teofil Herineanu i-a arătat multă înțelegere. La 1 mai 1968 a primit şi administrarea Parohiei Vâlcele, cu filiile Antăș, Blidărești și Oșorhel. A slujit în Parohia Bobâlna vreme de cinci ani, până în aprilie 1969, când a fost trimis ca preot misionar în America, lăsând urme neșterse printre credincioșii acestor locuri.

Din cartea sa „Bobâlna și bobâlnenii. Jurnal parohial” aflăm dra­gostea sa față de credincioșii din această parohie, față de statornicia lor, comportamentul lor cinstit și demn, în viața de toate zilele. Ca ieromonah, părintele Vasile a slujit Sfânta Liturghie zilnic, iar în Postul Mare în fiecare seară făcea Priveghere. Prim-epitrop al bisericii din Bobâlna l-a avut pe Augustin Nemeș, fost greco-catolic, care după ce a cunoscut din interior frumusețea Ortodoxiei slujea cu râvnă pentru întărirea foștilor uniți în credința ortodoxă.

În vremea slujirii la Bobâlna, părintele Vasile Vasilache a tradus Noul Testament, manuscris depus la Biblioteca Academiei Române. A ținut un jurnal parohial, din care a publicat după ce a ajuns în America. În cuprinsul lui evocă, plin de iubire și admirație, minunata istorie a acestui sat ortodox transilvănean, unde între anii 1437 și 1438 a avut loc, datorită demni­tății acestor oameni, prima răscoală românească în fața stăpânirii maghiare, pentru ca ulterior să-i dea României interbelice un vrednic prim-ministru, în persoana medicului și publicistului Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950). Credincioșii din Parohia Bobâlna păstrează în amintirea lor ca pe o icoană luminoasă chipul părintelui Vasile.

Misiune şi slujire pe continentul american

A plecat în Statele Unite la vârsta de 60 de ani și a slujit în parohiile Southbridge-Massachusetts (1969-1977), Detroit-Michigan (1977-1979), Windsor-Ontario în Canada (1979-1984) şi la Biserica „Sf. Nicolae” din New York (1984-2003). A fost vicar al Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe ­Române din America și Canada. A trăit mereu cu dorul de țară în suflet, prețuind și predicând valorile Ortodoxiei și pe cele ale nea­mului nostru românesc. La vârsta de 75 de ani a construit o biserică în Parohia „Sfântul Nicolae” din New York. În cei 30 de ani pe care i-a trăit pe continentul american, a vizitat România de două ori. În anul 1991 a revăzut locurile unde a slujit la Iași, București, Antim, Cernica, Neamț, Bobâlna şi Vutcani, slujind parastase întru pomenirea celor dragi, părinții săi duhovnicești și trupești. În anul 1996, la invitația vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, a venit la resfințirea Mănăstirii Antim, fiind hirotesit arhimandrit mitrofor. A trecut la cele veșnice pe 6 ianuarie 2003, după ce a slujit Sfânta Liturghie și Agheasma Mare, în vârstă de 94 de ani, fiind prohodit la 9 ianuarie același an de către Mitropolitul Nicolae Condrea al celor două Americi și înmormântat în ctitoria sa. Părintele Vasile Vasilache a publicat o mulțime de broșuri cu un caracter moralizator, omiletic și memorialistic.

Părintele Vasile Vasilache a fost un om cu experiență duhovnicească, teolog și predicator de prestigiu, monah isihast și martir al temnițelor comuniste, preot paroh cu bogată lucrare pastorală după eliberare. Intelectual de prestigiu, îndrăgostit de Hristos și de neamul românesc, asemeni unui apostol, în cei cinci ani de păstorire în Ardeal s-a identificat până la jertfă cu credința și istoria sfântă a acestui popor. Credincioșii l-au ascultat, l-au iubit și l-au urmat ca pe un păstor adevărat, bun, înțelept și sfânt. Astăzi, când se împlinesc două decenii de la cereasca sa mutare, privim cu drag chipul său de icoană, blând și luminos, din care se revarsă pace și iubire, lumină și bucurie în sufletele noastre.