Părintele Cleopa Ilie, misionarul isihast de la Sihăstria

În fiecare început de decembrie ne amintim de părintele Cleopa Ilie, pentru că în ziua a doua a acestei luni, în anul 1998, a trecut la Domnul marele duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria. Sfârşitul vieţii pământeşti a părintelui Cleopa este unul de sinaxar. El a fost misionarul de la Sihăstria care a învăţat poporul cuvântul lui Dumnezeu

Acest mare părinte duhovnicesc al neamului nostru s-a născut în zona Botoşanilor, în localitatea Suliţa, la 10 aprilie 1912, primind la botez numele de Constantin. La vârsta de 14 ani a intrat în obştea monahală de la Sihăstria. În anul 1937 a fost călugărit, iar în anul 1944 a devenit egumenul Sihăstriei Neamţului. Urmărit de Securitate, se retrage în 1948 pentru şase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria. În anul 1949 devine stareţ al Mănăstirii Slatina, unde formează o obşte de 80 de călugări. Din cauza Securităţii se retrage între anii 1952 și 1954 în Munţii Stânişoara. La cererea Patriarhului Justinian, va reveni la Mănăstirea Slatina. În primăvara anului 1959 se retrage pentru a treia oară şi se nevoieşte ca sihastru mai bine de cinci ani. În 1964 revine în Mănăstirea Sihăstria şi-şi dedică întreaga viaţă lucrării duhovniceşti.

Părintele Cleopa este unul dintre cei mai importanţi neoisihaşti din secolul 20 şi un mare trăitor şi propovăduitor al valorilor isihaste. Datorită lui şi altor părinţi neoisihaşti de la noi, ortodocşii români au descoperit frumuseţea trăirii isihaste, care a format un scut duhovnicesc în faţa tăvălugului ateist comunist. Astfel, în plină epocă comunistă la Sihăstria, părintele Cleopa a desfăşurat un adevărat apostolat prin cuvânt şi faptă pentru creştinii care veneau la chilia lui pentru povăţuire duhovnicească. Din cuvintele sale înţelegem profunzimea trăirii sale duhovniceşti în centrul căreia a stat Rugăciunea inimii. El îi învăţa pe creştini despre această rugăciune ca unul ce o trăia şi o rostea permanent, la fel ca marii isihaşti din vechime. Părintele Cleopa, pentru noi cei de astăzi, este un chip de lumină din istoria monahismului românesc, iar prin viaţa sa este o filă de trăire duhovnicească de mare importanţă în paginile Patericului marilor duhovnici pe care i-a dat Ortodoxiei ţara noastră.