Pe vrednicul de pomenire Arhiepiscop Anastasie al Albaniei l‑am întâlnit pentru prima dată când era profesor la Facultatea de Teologie a Universității din Atena și am fost impresionat de la început de felul său de a fi sau de a vorbi. Apoi când a devenit Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe a Albaniei l‑am întâlnit în mai multe rânduri, atât cu ocazia unor întruniri internaționale, cât și în Albania în trei rânduri. Întâlnirea cu acest adevărat Apostol al Bisericii Ortodoxe la răscruce de milenii, activând într‑unul dintre cele mai dificile contexte sociale din Europa, era o experiență de fiecare dată copleșitoare.
La una din vizitele mele în Albania, cu ocazia întrunirii unui Comitet de Dialog cu Islamul din Europa, am descoperit faptul că și cu oamenii de altă credință se purta ca un frate, aceasta fără să trădeze identitatea sa profund ortodoxă, ci dimpotrivă, exprimând‑o în esența ei ca dragoste față de orice om. La prima vizită, când pregăteam întâlnirea cu reprezentanții musulmani din Europa, am fost cazați într‑un hotel alături de una dintre cele mai vechi moschei din Tirana. Când am ieșit să ne plimbăm, împreună cu un coleg din Germania, am văzut că moscheea respectivă era deschisă și am intrat să vedem cum arată, iar în interior ne‑au abordat doi tineri musulmani. Spunându‑le ce căutam noi la Tirana și auzind de Arhiepiscopul Anastasie, am constatat că aveau mult respect față de acest ierarh ortodox, deși când a fost numit de Patriarhul Ecumenic Dimitrios în fruntea Bisericii din Albania, el a trebuit să aștepte șase luni până când i s‑a acordat viza de intrare. Cu timpul, Arhiepiscopul Anastasie, care mai târziu a fost declarat cetățean de onoare al Albaniei, a devenit una din personalitățile de prim rang din țara sa de adopție. La numai un an după instalarea sa în Albania a înființat o Academie Teologică - „Învierea lui Hristos”, școală de teologie pentru formarea clerului Bisericii sale care în anul 1996 a fost mutată într‑un nou așezământ lângă Mănăstirea „Sfântul Vlasie”, nu departe de orașul Durrës.
Acum, când îl conduc și eu pe ultimul drum din această viață, prin rugăciune și cu sufletul îndurerat, amintirea întâlnirii cu el îmi amintește de întâlnirile cu Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae: acești oameni se purtau cu fiecare persoană, chiar de la prima întâlnire, cu atâta căldură încât fiecare era tentat să creadă că este preferatul lor. Aceasta pentru că revărsau dragoste curat creștină din preaplinul inimii lor și o făceau derutant de natural, căci pentru ei întâlnirea cu semenii era o întâlnire cu „chipul lui Dumnezeu”.
Vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Anastasie a pecetluit tot ceea ce a făcut: biserici, școală, tipografie, proiecte sociale ș.a. cu numele Învierii, peceți pe care le lasă moștenire urmașilor săi, iar el se prezintă în fața lui Iisus Hristos, pe Care L‑a slujit „cu vreme și fără vreme”! Fie ca Milostivul Dumnezeu să așeze sufletul robului Său Anastasie arhiereul în corturile drepților, spre binemeritată odihnă!
.jpg)
