Necesitatea construirii unei Catedrale Naționale în Bucureşti s-a resimțit mai ales după Războiul de Independență din 1877-1878, iar după proclamarea României ca Regat, în anul 1881, Regele Carol I al României a înaintat Camerei Legislative, în anul 1884, un proiect de lege privind construirea unei catedrale creştin-ortodoxe în București. Deși proiectul a fost primit cu entuziasm de opinia publică, idealul nu s-a realizat. După Marea Unire din 1918, dorința construirii unei catedrale în capitala ţării, ca recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru înfăptuirea României întregite, a fost susținută atât de Mitropolitul primat Miron Cristea, cât și de Regele Ferdinand (1920). După înființarea Patriarhiei Române în anul 1925, s-au întreprins numeroase demersuri pentru construirea noii Catedrale patriarhale, vechiul proiect al „Catedralei Mântuirii Neamului”. Însă toate eforturile s-au năruit, din cauza crizei economice, a izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial și apoi a instaurării regimului comunist în România pentru o perioadă de 45 de ani.
După anul 1990, proiectul Catedralei noi a fost reluat de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu, care, deși a întâmpinat numeroase dificultăți și ostilități prin mutări repetate ale amplasamentului Catedralei în diferite zone ale Capitalei, a obținut totuși din partea autorităților stabilirea definitivă a acestuia în Dealul Arsenalului, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 19 din 17 martie 2005.
Împlinind dorința înaintașilor săi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după întronizarea sa ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române (30 septembrie 2007), a preluat proiectul Catedralei Mântuirii Neamului și a săvârșit slujba de punere a pietrei de temelie pe actualul amplasament, la 29 noiembrie 2007, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. După numeroase demersuri pregătitoare între anii 2008 și 2010, Patriarhia Română a demarat lucrările de construcție la sfârșitul anului 2010, fiind atent supravegheate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a avut consultări frecvente cu specialiști în domeniu şi cu echipa de coordonare desemnată, cu proiectanții și executanții lucrărilor.
Sfințirea Altarului Catedralei Naţionale, la 25 noiembrie 2018, a reprezentat un omagiu adus la împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire din anul 1918 a tuturor provinciilor româneşti într-un singur stat - Regatul României Mari. Cea dintâi urmare benefică a acestei uniri din anul 1918 a fost ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, în 4 februarie 1925, recunoscută de Patriarhul Ecumenic Vasile al III-lea, prin Tomosul nr. 1579 din data de 30 iulie 1925.
După momentul târnosirii Altarului Catedralei Naționale în 2018, lucrările au continuat cu pictarea pereților interiori în tehnica mozaic, pe o suprafață de 17.000 m2, operă realizată de peste 200 de specialiști mozaicari coordonați de pictorii bisericești Daniel și Alina Codrescu. Baza exterioară a Catedralei a fost placată cu marmură de Rușchița, iar coloanele celor patru pridvoare cu piatră de Vrața. Candelabrele, confecționate din alamă și oțel la Viena, includ în forma lor îngeri purtând trei lumini, ca simbol al harului Sfintei Treimi. Accesul în Catedrală și ieșirea din aceasta se fac prin cele 27 de uși de bronz, necesare pentru ieșire rapidă în situații de urgență.
Un moment emoționant l-a reprezentat așezarea Sfintei Cruci pe cea mai înaltă turlă a Catedralei, turla Pantocratorului (Atotțiitorul), în ziua de 8 aprilie 2025. Astfel, de la o înălțime de 127 de metri, crucea așezată pe turla principală a Catedralei Naționale este un simbol vizibil al iubirii lui Hristos și al binecuvântării Sfintei Treimi pentru Capitală și pentru întreaga Țară.
În Anul Centenar 2025, Biserica Ortodoxă Română, dorind să încununeze aniversarea celor 100 de ani de la proclamarea Patriarhiei Române și a celor 140 de ani de la recunoașterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutorul dăruit poporului român în păstrarea credinței apostolice primită de la Sfinții Apostoli Andrei și Filip, pentru unitatea și demnitatea poporului român.
Slujba de sfințire a picturii Catedralei Naţionale a fost săvârșită în ziua de duminică, 26 octombrie 2025, de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu un numeros sobor de ierarhi, preoți și diaconi, în prezența înaltelor autorități de stat centrale și locale, a multor invitaţi, clerici şi mireni din România şi din străinătate.
Prezența Sanctității Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, în anii 2018 și 2025 la sfințirea Catedralei Naționale din București arată că Patriarhia Ecumenică a promovat în istorie libertatea administrativă şi demnitatea Bisericilor Ortodoxe din popoare diferite, păstrând totodată unitatea dogmatică, liturgică şi canonică între ele.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, generozitatea Guvernului României și contribuția clerului și credincioșilor români, Biserica Ortodoxă Română are acum în Bucureşti o catedrală reprezentativă pentru credinţa și evlavia majorității poporului român. Catedrala nouă din București se numeşte Catedrală Naţională pentru că se află în Capitala României, având loc aici şi ceremonii cu valoare de simbol național. Prin stilul ei arhitectonic tradiţional bizantin şi românesc, aceasta este o sinteză expresivă a pridvoarelor brâncovenești, ocnițelor moldave și turlelor transilvane. Mozaicurile Catedralei Naţionale prezintă sfinţi din Ortodoxia universală, dar şi din toate provinciile româneşti, inclusiv sfinţii români canonizaţi în anii 2024 şi 2025.
Edificarea şi sfințirea Catedralei Naţionale înseamnă împlinirea unui ideal, pe care noi, ca Patriarh, l-am primit drept mandat, împreună cu Sfântul Sinod, cu clerul şi credincioşii, de la vrednicii noștri înaintași, iar realizarea acestui ideal a primit conținut concret în special prin manifestarea cooperării tuturor ierarhilor Sfântului Sinod în sprijinirea acestui proiect, atât prin adoptarea hotărârilor sinodale necesare, cât şi prin continuarea realizării Colectei naţionale bisericeşti în eparhii.
Binecuvântări și alese mulțumiri aducem autorităţilor de stat care au susţinut proiectul construirii Catedralei Naţionale: Guvernelor României din perioada anilor 2011-2025, Primăriei Municipiului București, altor Primării din Capitală şi din ţară, precum și unor Consilii județene. De asemenea, mulțumim binefăcătorilor şi sponsorilor pentru sprijinul acordat în împlinirea acestui ideal românesc, precum și tuturor donatorilor din țară și din străinătate care au contribuit prin dărnicia lor la împlinirea acestui ideal spiritual și național, exprimat încă din anul 1881 de poetul Mihai Eminescu şi apoi de Regii României, Carol I şi Ferdinand, precum şi de toţi Patriarhii României, ca fiind un simbol al credinţei, libertăţii şi demnităţii poporului român.
Binecuvântează, Doamne, pe ctitorii, binefăcătorii, slujitorii și închinătorii acestei Sfinte Catedrale Naționale și pe întreg poporul român de pretutindeni!
† Bartolomeu I
Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Semnăturile celorlalți ierarhi slujitori
***
DOCUMENT ON THE CONSECRATION OF THE NATIONAL CATHEDRAL’S PAINTING
The need to build a National Cathedral in Bucharest was especially felt after the War of Independence (1877–1878). Following the proclamation of the Kingdom of Romania in 1881, King Carol I of Romania submitted to the Legislative Chamber, in 1884, a draft law regarding the construction of an Orthodox Christian cathedral in Bucharest. Although the project was met with public enthusiasm, the ideal was not achieved. After the Great Union of 1918, the desire to build a cathedral in the capital city of the country—as a sign of gratitude to God for the unification of Romania—was supported by both Metropolitan-Primate Miron Cristea and King Ferdinand (in 1920). After the establishment of the Romanian Patriarchate in 1925, numerous initiatives were undertaken to build the new Patriarchal Cathedral, based on the original project of the “People’s Salvation Cathedral.” However, all efforts were thwarted by the economic crisis, the outbreak of the Second World War, and subsequently the establishment of the communist regime in Romania, which lasted for 45 years.
After 1990, the project of the new Cathedral was resumed by the Patriarch Teoctist Arăpașu of venerable memory, who—despite numerous difficulties and opposition, including the repeated relocation of the Cathedral’s proposed site to various areas of the capital—managed to secure, with the support of the authorities, its final location on Arsenal Hill, through Government Emergency Ordinance no. 19 of March 17, 2005.
Fulfilling the desire of his predecessors, His Beatitude Patriarch Daniel, after his enthronement as Primate of the Romanian Orthodox Church (September 30, 2007), took over the project of the People’s Salvation Cathedral and officiated the foundation stone laying ceremony at the current site on November 29, 2007, on the eve of the Feast of Saint Andrew the Apostle, the First Called, Protector of Romania. After extensive preparatory work between 2008 and 2010, the Romanian Patriarchate officially began the construction works at the end of 2010. The process was closely supervised by His Beatitude Patriarch Daniel, who maintained frequent consultations with experts in the field, the appointed coordination team, project designers, and construction contractors.
The consecration of the Altar of the National Cathedral on November 25, 2018, was a tribute marking the centenary of the Great Union of 1918—when all Romanian provinces were united into a single state, the Kingdom of Greater Romania. The first major benefit following this Union was the elevation of the Romanian Orthodox Church to the rank of Patriarchate, on February 4, 1925, an act officially recognized by Ecumenical Patriarch Basil III through Tomos no. 1579, issued on July 30, 1925.
Following the consecration of the Altar of the National Cathedral in 2018, the work continued with the interior wall decoration in mosaic technique, covering a surface of 17,000 square meters. This monumental project was carried out by over 200 mosaic specialists under the coordination of church painters Daniel and Alina Codrescu. The exterior base of the Cathedral was clad in Rușchița marble, while the columns of the four porches were made of Vratsa stone. The chandeliers, crafted from brass and steel in Vienna, incorporate angelic figures holding three lights, symbolizing the grace of the Holy Trinity. Entry to and exit from the Cathedral is provided through 27 bronze doors, designed to allow for rapid evacuation in case of emergency.
A particularly moving moment was the placement of the Holy Cross atop the highest dome of the Cathedral, the Pantocrator dome, on April 8, 2025. Now standing at a height of 127 meters, the cross atop the main dome of the National Cathedral stands as a visible symbol of Christ’s love and the blessing of the Holy Trinity upon the Capital city and the entire Nation.
In the centennial year 2025, the Romanian Orthodox Church, seeking to crown the celebration of 100 years since the proclamation of the Romanian Patriarchate and 140 years since the recognition of its Autocephaly, gives thanks to God for the help offered to the Romanian people in preserving the apostolic faith received from Saint Apostles Andrew and Philip, and for the unity and dignity of the Romanian people.
The consecration service of the National Cathedral’s painting was celebrated on Sunday, October 26, 2025, by His Holiness Ecumenical Patriarch Bartholomew I and His Beatitude Patriarch Daniel of Romania, together with a large host of hierarchs, priests, and deacons, in the presence of important central and local state authorities, as well as numerous guests, both clergy and laity, from Romania and abroad.
The presence of His Holiness Bartholomew I, Ecumenical Patriarch of Constantinople, at both the 2018 and 2025 consecration events of the National Cathedral in Bucharest, shows that the Ecumenical Patriarchate has promoted throughout history the administrative freedom and dignity of the Orthodox Churches of various peoples, while preserving their dogmatic, liturgical, and canonical unity.
By the grace of God, the generosity of the Government of Romania, and the contributions of clergy and faithful alike, the Romanian Orthodox Church now has in Bucharest a cathedral that stands as a representative expression of the faith and piety of the majority of the Romanian people. The new cathedral in Bucharest is called the National Cathedral because it is located in the Capital city of Romania and hosts ceremonies of national symbolic significance. Through its traditional Byzantine and Romanian architectural style, the Cathedral is a vivid synthesis of Brâncovenesque porches, Moldavian recessed niches, and slender Transylvanian towers. The mosaics of the National Cathedral depict saints of the universal Orthodoxy, as well as saints from all Romanian provinces, including the Romanian saints canonized in 2024 and 2025.
The construction and consecration of the National Cathedral represent the fulfilment of an ideal—a mission entrusted to us, as Patriarch, together with the Holy Synod, the clergy, and the faithful, by our venerable predecessors. The accomplishment of this ideal took on concrete form especially through the cooperative efforts of all the hierarchs of the Holy Synod in supporting this project, both by adopting the necessary synodal decisions and by continuing the implementation of the national church collection across the dioceses.
We extend blessings and sincere gratitude to the state authorities who supported the construction of the National Cathedral: the Governments of Romania during the years 2011–2025, the Municipality of Bucharest, other municipalities in the capital city and across the country, as well as various County Councils. We also thank the benefactors and sponsors for their support in fulfilling this Romanian ideal, along with all donors from within the country and abroad, whose generosity contributed to the realization of this spiritual and national ideal—an ideal first voiced in 1881 by the poet Mihai Eminescu, and later by the Kings of Romania, Carol I and Ferdinand, as well as by all the Patriarchs of Romania—as a symbol of the faith, freedom, and dignity of the Romanian people.
Lord, bless the founders, benefactors, servants, and worshippers of this Holy National Cathedral, and the entire Romanian people everywhere!
† Bartholomew I
Archbishop of Constantinople – New Rome and Ecumenical Patriarch
† Daniel
Patriarch of the Romanian Orthodox Church
Signatures of the members of the Holy Synod
Astăzi, Biserica noastră serbează pomenirea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României și, implicit, al românilor de pretutindeni. Această sărbătoare este deosebit de importantă și semnificativă pentru poporul român, deoarece Sfântul Apostol Andrei este cel care a adus strămoșilor noștri geto‑daco‑romani Evanghelia lui Hristos. De aceea, el este numit Apostolul românilor, Ocrotitorul României şi Ocrotitorul românilor de pretutindeni.
Bucureşti, 24 noiembrie 2025 Înaltpreasfinţitului Părinte Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, Mitropolit onorific şi Exarh Patriarhal Înaltpreasfinţia Voastră, Cu prilejul împlinirii a 40 de ani
București/22 noiembrie 2025 Preafericirii Sale Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului Preafericirea Voastră, Cu dragoste frățească în Hristos Domnul, dorim
Bucureşti, 21 noiembrie 2025 Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei Înaltpreasfinţia Voastră, Cu prilejul aniversării a 35 de ani de la hirotonia Înaltpreasfinţiei Voastre î
Duminica a 27-a după Rusalii (Tămăduirea femeii gârbove) Luca 13, 10-17 În vremea aceea Iisus învăța într-una din sinagogi sâmbăta. Și, iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este
Fiule Timotei, orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumire; căci se sfințește prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune. Punându-le pe acestea înaintea fr
Sfântul Sava (†532) s-a născut în Capadocia, în anul 439, iar părinţii săi se numeau Ioan şi Sofia. Încă de la vârsta de opt ani a ales viaţa călugăriei, intrând în mănăstirea numită „a lui
Fericitul Augustin, Predici la marile sărbători, Predica 265, 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 13, pp. 383-384 „Fraților, luați aminte ce [se cade] să iubiți cel mai mult și în ce
Pe vremea când bunicul era tânăr, bunica aștepta să pună masa când se întorcea soțul ei de la slujbă. Nu doar de la slujba religioasă de duminică, ci chiar în zilele obișnuite, de lucru, din cursul
Sfântul Ioan Damaschin s-a născut în anul 675, în Damascul Siriei, din neam ales, care strălucea în dreapta credință. A ucenicit împreună cu alt sfânt imnograf, Cosma Episcopul Maiumei, ajungând la o
În fiecare an, în ultima zi a lunii noiembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat de Domnul Hristos la misiunea de propovăduire a cuvintelor Sale veșnice. În mod deosebit,
