„Cheia acestei rânduieli se află în sobornicitate, în dreaptă măsură și în unitatea Bisericii”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a născut cu 70 de ani în urmă și dintr-un sat bănățean a început pelerinajul său prin viață până la slujirea de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.
După începutul curat și bun așezat pe temelia familiei, tânărul Dan-Ilie Ciobotea pătrunde în tainele școlii și se distinge la Lugoj, Sibiu, București și Strasbourg ca unul din cei mai buni elevi, studenți și doctoranzi. Odată cu dobândirea titlurilor de doctor în teologie, teologul Dan-Ilie Ciobotea este chemat în misiunea Bisericii. Lucrarea de profesor de teologie în cadrul Institutului Ecumenic din Bossey, Geneva, îl va ajuta să prezinte teologia și spiritualitatea ortodoxă și înaintea celor de alte credințe. În anul 1986, marele Patriarh Iustin este chemat la Domnul. Slujirea patriarhală este așezată în mâna bunului Patriarh Teoctist. Noul patriarh căuta ostenitori destoinici pentru a-i ajuta pe calea Golgotei în care se afla Biserica lui Hristos din România. În acest context, profesorul Dan-Ilie Ciobotea este și mai mult integrat în frământarea Bisericii din care făcea parte. Complexitatea lucrării din cadrul Administrației Patriarhale este purtată mai ușor datorită viețuirii la Mănăstirea Antim alături de blândul părinte Sofian. Marele duhovnic al Bucureștilor acelor vremuri, dimpreună cu părintele Cleopa, omul binecuvântat al mănăstirilor nemțene, se vor adăuga părintelui Dumitru Stăniloae în pregătirea celui călugărit la Mănăstirea Sihăstria și hirotonit ieromonah la Mănăstirea Putna pentru ceea ce avea să se împlinească nu peste multă vreme. „Vremea este să lucreze Domnul”, zice psalmistul, și Domnul a lucrat.

Ieromonahul Daniel Ciobotea participă din plin la durerile nașterii unei perioade noi din viața țării și a Bisericii după 1989. Slujirea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei este urmată de alegerea și întronizarea ca Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei. Urmează 18 ani de lucrare neobosită în glia Bisericii lui Hristos din Moldova. În­ființarea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădău­ților, sute de biserici zidite și rezidite, zeci de mănăstiri și schituri redeschise și înființate, inițierea de canonizări, sporirea anvergurii pelerinajului la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Pa­rascheva, Facultatea de Teologie și cinci noi seminarii teologice, editura, tipografia și Radioul TRINITAS, Cotidianul LUMINA, centrele social-culturale răspândite în întreaga eparhie, complexul „Providența” cu spital, policlinică și centrul de conferințe, și multe alte lucrări misionare definesc munca asiduă, înțeleaptă, consistentă și duhovnicească a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Daniel în Moldova.

După o frământată și deopotrivă rodnică slujire patriarhală timp de două decenii, Părintele Patriarh Teoctist pleacă la Domnul. Rânduiala lui Dumnezeu și alegerea oamenilor l-au așezat pe Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei în slujirea și demnitatea de Patriarh. Bogăția cunoașterii teologice și experiența dobândită în Moldova au constituit platforma intensificării lucrării misionare în Patriarhia Română, în ansamblul ei, și în Arhiepiscopia Bucureș­tilor, în mod special. Zidirea Catedralei Mântuirii Neamului, Centrul de Presă BASILICA, cu importantele lui componente media și editoriale, înființarea de noi eparhii în țară și în diasporă, îmbunătățirea legislației bisericești, amplificarea activității filantropice și cele asemănătoare, multe la număr, arată complexitatea lucrării patriarhale în ultimii 14 ani.

În exercitarea slujirii sale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel rânduiește cu fermitate și deschidere, eficient și duhovnicește mersul vieții bisericești. Cheia acestei rânduieli se află întâi în sobornicitate, în al doilea rând în dreaptă măsură și în al treilea rând în unitatea Bisericii. Sinodalitatea, la toate nivelurile de viață și lucrare bisericească, este cheia răspunsului potrivit în fața marilor provocări de astăzi și dintotdeauna. Cei mulți lucrează cu binecuvântarea Întâistătătorului, iar acesta se consultă cu cei mulți. Împreună-așezarea înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor a Întâistătătorului și a fraților săi mari și mici, fiecare înțelegând lucrarea și prețuind locul și chemarea celuilalt, oferă cre­dința unei vieți bisericești autentice. Părintele Patriarh Daniel caută plinirea slujirii sale în coordonatele esențiale ale acestei sinergii. Preafericirea Sa receptează atent ceea ce se întâmplă în Biserică, binecunoscând faptul că buna rânduială, fidelitatea față de mersul firesc al lucrurilor, stăruința în împlinirea celor făgăduite sunt lucruri fără de care viața bisericească nu poate fi concepută. Cunoașterea ancorată în învățătura și lucrarea Părinților Bisericii și cea dobândită din propria viețuire au întărit convingerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că podoaba oricărui lucru este măsura. O privire atentă, onestă și responsabilă asupra slujirii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel denotă o atitudine constantă de moderație, de înnoire în duhul tradiției, de căutare continuă a căii mediane. Exagerarea, căile nebătătorite, ineditul ca obsesie sunt lucruri străine concep­ției de viață și slujire a Preafericirii Sale.

Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin lucrarea sinodală săvârșită cu discernământ și dreaptă cumpănire, Biserica Ortodoxă Română și-a păstrat unitatea în vremuri de multă dezbinare și lipsă de coeziune. Acesta este, de fapt, mandatul prim și ultim al unui întâistătător de parohie, mănăstire, eparhie și cu atât mai mult cel al slujirii Patriarhului. Trecută prin încercările pre- și postdecembriste în anul 1989, Biserica noastră și-a păstrat unitatea și continuă să fie unită. Lucrarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în această privință este esențială. Armonizarea pozițiilor, uneori foarte diferite în misiunea multor slujitori ai Bisericii, este o lucrare de zăbavă, răbdare și întotdeauna însoțită de nădejde în ajutorul lui Dumnezeu.

Duhul sobornicesc prezent în arealul nostru bisericesc, cu venitul în echilibru care călăuzește viața credincioșilor și slujirea preoților, ierarhilor și a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, precum și darul sfânt al unității ne dau încredin­ța­rea că Dumnezeu călăuzește Biserica Sa și o duce la liman.

Pentru tot și pentru toate, noi, ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, aducem mulțumire lui Dumnezeu. Mulțumim Domnului pentru toată purtarea de grijă arătată Bisericii Sale de pe pământul românesc în vremurile de altădată și în vremea de acum. Înălțăm rugăciune de mulțumire Dumnezeului Celui viu pentru viața bogată în daruri și roade cu care l-a binecuvântat timp de 70 de ani pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Îl rugăm pe Atotmilostivul Dumnezeu să-l ocrotească pe Întâistătătorul Bisericii noastre cu pace, răbdare, îndelungare în ani frumoși și liniștiți, dorindu-i să meargă bine cu sănătatea, precum bine merge cu sufletul după cuvântul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. Împreună cu acest cuvânt și rugăciune către Dumnezeu pentru ocrotirea Preafericirii Voastre, permiteți-ne, în numele Sfântului Sinod, să Vă oferim două daruri simbolice. O amforă aniversară, cu tot ceea ce constituie ca semnificație - chivot, potir, cristelniță, vas binecuvântat purtător al darurilor Sfântului Duh -, care are înscris textul: `Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la împlinirea a 70 de ani de viață. Darul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române - 22 iulie 2021". Sfântul Sinod vă oferă și un set patriarhal de engolpioane, ca atunci când îl purtați să vă aduceți aminte în rugăciune de membrii Sfântului Sinod ca să-și împlinească lucrarea eficient duhov­ni­cește și în duh de ascultare.

† Teofan
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

*Cuvânt de felicitare rostit la finalul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Aula Mare „Teoctist Patriarhul”, Palatul Patriarhiei, București, 21 iulie 2021.

*Titlul aparține redacției.