Contribuţii ale Bisericii Ortodoxe Române la dezvoltarea Bibliotecii Academiei Române

Cercetarea și cunoașterea propriei istorii reprezintă pentru orice insti­tuție de prestigiu o datorie morală față de trecut și o necesitate pentru prezent și viitor. Din acest motiv, publicarea unei Istorii a Bibliotecii Academiei Române subliniază valoarea colecțiilor sale, pune în lumină, cu gratitudine, eforturile celor care au lucrat în trecut și pe ale celor care le continuă munca în prezent, invitând, totodată, la cercetarea izvoarelor poporului român păstrate în colecțiile sale.

Sprijinul acordat de-a lungul timpului, prin importante donații, de slujitorii Bisericii Ortodoxe Române la îmbogățirea colecțiilor Bibliotecii Academiei Române reprezintă un demers care a contribuit la dezvoltarea științei și conservarea, în bune condiții, a patrimoniului național mobil.

Încă de dinainte de secularizarea bunurilor bisericești (1863), dar și după aceea, a avut loc transferul unor importante colecții de obiecte de cult, manuscrise și tipărituri în proprietatea instituțiilor Domniei, apoi a Statului român, între care și Biblioteca Academiei Române. Astfel, în 1836, peste opt mii de volume din Biblioteca Mitropoliei Țării Românești¹ au fost preluate de Biblioteca Națională de la Sfântul Sava², devenită în 1864 Biblioteca Centrală a Statului, fondurile acesteia fiind transferate, în 1901, Bibliotecii Academiei Române³.

Îndată după Unirea Principatelor, realizată la 24 ianuarie 1859, au fost demarate campanii de identificare și preluare a bunurilor de patrimoniu (obiecte de cult, manuscrise și tipărituri) din bisericile și mănăstirile din țară.

Astfel, în lunile mai și septembrie din anul 1861, Alexandru Odobescu raporta către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice preluarea (pentru Biblioteca Națională de la Sfântul Sava, transferată la Biblioteca Academiei în 1901) unor importante colecții de carte manuscrisă și tipărită de la mănăstirile din județele Argeș, Vâlcea și Romanați, respectiv: Curtea de Argeș, Brâncoveni, Călui, Cozia și Bistrița⁴. Mai târziu, în anul 1885, Grigore Tocilescu, directorul Muzeului Național de Antichități și membru al Academiei Române, a întreprins o călătorie pe la mănăstirile și bisericile din întreaga țară⁵ de unde a adunat un impresionant fond de obiecte, inclusiv hrisoave, cărți și manuscrise care au intrat în colecția muzeului pe care îl conducea. În anul 1903, toate manuscrisele și tipăriturile muzeului au trecut în fondurile Bibliotecii Academiei Române.

În anul 1868, ceea ce mai rămăsese din colecția bibliotecii Mitropoliei Țării Românești formată din alte mii de tipărituri și manuscrise prețioase a fost inclus în Biblioteca Seminarului Central din București⁶, „dăruite” și acestea Bibliotecii Academiei Române, în iunie 1901⁷, de Ad­mi­nis­trația Casei Bisericii. Să amintim că între cele câteva sute de manuscrise luate de la Seminarul Central se afla cunoscutul Slujebnic trilingv al Mitropolitului Ștefan I al Ungrovlahiei, caligrafiat și împodobit cu miniaturi la jumătatea secolului al XVII-lea, acesta fiind cel mai valoros manuscris românesc⁸ pe care îl posedă astăzi Biblioteca Academiei Române (păstrat la cota 1.790).

Între anii 1901 şi 1904, Casa Bisericii a predat Bibliotecii Academiei Române multe alte manuscrise și tipărituri ridicate din bibliotecile mănăstirilor: Bisericani, Râșca, Dobrovăț, Vorona, Văratic, Câmpulung Muscel, Țigănești etc., în timp ce peste trei sute de manuscrise și alte câteva sute de tipărituri din bibliotecile mănăstirilor Cernica și Ghighiu au fost preluate în anul 1902, tot pentru colecțiile Bibliotecii Academiei Române⁹.

Un alt fapt semnificativ este acela că mulți slujitori ai sfintelor altare din România au răspuns pozitiv apelului lansat la 30 iunie 1898 de către Ioan Bianu, bibliotecarul Academiei Române, trimițând cărțile vechi pe care le aveau în posesie, contribuind astfel la realizarea monumentalei lucrări intitulate Bibliografia Românească Veche.

După cum se cunoaște, primul donator al Bibliotecii Academiei Române a fost Episcopul bibliofil Dionisie Romano al Buzăului (1806-1873), autor a numeroase scrieri, editor, întemeietor de tipografie, de biblioteci și de școli care avea în posesie o bogată bibliotecă.

În data de 1 august 1867, când a avut loc ședința inaugurală a Societății Literare (Academice) Române, al cărei membru de onoare avea să devină, Episcopul Dionisie Romano a anunțat că donează pentru întemeierea bibliotecii acesteia valoroasele cărți ale Căpitanului Constantin Cornescu Oltelniceanu pe care le cumpărase contra unei importante sume de bani¹⁰. Printre cele 73 de volume care au constituit obiectul donației¹¹ se aflau: Psaltirea slavo-română tipărită de diaconul Coresi în 1577, Pravila de la Govora (1640), Evanghelia învățătoare (Govora, 1642), Psaltirea de la Bălgrad (1651), Psaltirea în versuri tipărită la Uniev în 1673 de Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, Evanghelia greco-română (București, 1693), Gramatica românească scrisă de Radu Tempea, tipărită la Sibiu în 1797 și multe alte vechi cărți românești.

După moartea Episcopului Dionisie Romano a intrat în colecția Bibliotecii Academiei Române și biblioteca acestuia, formată din sute de tipărituri românești și străine de mare valoare, alături de numeroase gramatici, dicționare și alte lucrări din diferite domenii, cărora li se adăugau 90 de manuscrise grecești, slave și orientale¹².

Exemplul eruditului ierarh Dionisie Romano care a pus prin donațiile sale cea dintâi piatră la temelia Bibliotecii Academiei Române avea să fie urmat în decursul timpului de alți ierarhi și preoți¹³. Între cei care i-au urmat în faptă întâiului donator al Bibliotecii Academiei Române s-a numărat Episcopul Romanului, Melchisedec Ștefănescu (1832-1892)¹⁴. Cărturar de marcă, profesor, autor de lucrări istorice de mare importanță, vicepreședinte al Societății Academice Române (1882-1885), el a încredințat, în anul 1878, înaltului for cultural al țării mai întâi manuscrisele banului Vasile Vârnav, apoi prin testament, el a dăruit aceleiași prestigioase instituții: 1.254 de cărți românești, 629 rusești, 69 slavone, 201 franceze, 39 latine, 104 grecești, 8 ebraice și 289 germane. Acestui fond de carte donat Academiei i s-a adăugat colecția sa de monede din aur, argint și aramă, grecești, bizantine, romane etc¹⁵.

Din rândurile clerului Bisericii Ortodoxe Române, următorul mare donator către Biblioteca Academiei Române a fost Mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu (1818-1902), trecut în rândurile sfinților în anul 2017. Acesta a fost un important sprijinitor al culturii românești și un donator foarte generos către Academia Română, care l-a primit în rândurile ei ca membru de onoare în anul 1888, și căreia el i-a dăruit, începând cu anul 1894, numeroase hrisoave domnești, sute de vechi manuscrise românești, grecești și slavone, mii de prețioase cărți românești și străine, hărți, stampe și portrete, întreaga donație însumând peste zece mii de piese¹⁶.

Mai târziu, printre donatorii către Academia Română și biblioteca acesteia se vor număra Mitropolitul primat Atanasie Mironescu (†1931), care a dăruit o bogată colecție de condici mănăstirești și de hrisoave domnești, iar Mitropolitul Olteniei Nifon Criveanu (†1977) a donat Academiei Române, după război, în 1945, semnificative sume de bani pentru școlarizarea copiilor săraci.

Să amintim și faptul că în anul 1902 Academia Română a cumpărat prețioasa colecție de manuscrise și vechi tipărituri românești a Episcopului Râmnicului, Ghenadie Enăceanu (†1898).

Desigur că șirul donatorilor și binefăcătorilor (Bibliotecii) Academiei Române din rândurile clerului Bisericii Ortodoxe Române este mult mai lung. Acest fapt subliniază prețuirea de care se bucură Înalta Instituție de Cultură a țării din partea Bisericii strămoșești care contribuie până în prezent, alături de Academia Română, la înălțarea sufletească și culturală a poporului român.

În secolul al XX-lea, cooperarea dintre Biblioteca Academiei Române și Biserica Ortodoxă Română s-a intensificat și s-a diversificat. Începând cu anul 1959, în vremuri foarte ostile activității religioase, Patriarhul Justinian Marina a reorganizat Biblioteca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe baze științifice, cu personal calificat și sediu adecvat. Primul bibliotecar de la Biblioteca Sfântului Sinod, preotul profesor Dumitru Fecioru, fusese inițial angajat al Bibliotecii Academiei Române, unde își însușise metoda științifică de lucru pe care a aplicat-o în organizarea colecțiilor de carte ale Bisericii. Comisia de achiziții a Bibliotecii sinodale care a dezvoltat considerabil colecțiile acesteia a fost alcătuită din foști bibliotecari ai Academiei Române, deveniți mai târziu membri ai Academiei Române; îi amintim pe profesorii: Dan Simonescu (†1993), Alexandru Elian (†1998) și Virgil Cândea (†2007).

Biblioteca Sfântului Sinod, Televiziunea TRINITAS, Radio TRINITAS și Editurile Patriarhiei au colaborat în permanență cu Biblioteca Academiei Române, dovadă fiind publicațiile și evenimentele organizate împreună în scopul unei cât mai largi receptări a culturii și spiritualității românești.

În prezent, editurile Patriarhiei Române și editurile celorlalte eparhii din țară trimit, în mod consecvent, toate publicațiile apărute în editurile bisericești.

Elaborarea şi publicarea unei Istorii a Bibliotecii Academiei Române reprezintă o necesitate care reflectă în cuvinte şi imagini istoria culturii, științei şi spiritualităţii poporului român.

Felicităm pe domnul prof. ing. Nicolae Noica, ­directorul general al Bibliotecii Academiei Române, pentru această inițiativă, precum şi pe toţi membrii comisiei de elaborare a acestui prim volum tipărit în condiţii grafice deosebite la Tipografia Cărţilor Bisericeşti a Patriarhiei Române.

Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să binecuvânteze și să ajute cu harul Său pe toți cei care au lucrat şi lucrează în această instituție emblematică a culturii şi științei românești spre binele României de ieri, de azi şi din viitor.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

*Mesaj rostit cu prilejul lansării volumului „Istoria Bibliotecii Academiei Române 1867-1885”, joi, 6 octombrie 2022.

Note:

¹ Biblioteca Mitropoliei Țării Românești cuprindea volume din bibliotecile mitropoliților țării, între care Teodosie, Antim Ivireanul și, mai ales, Neofit Cretanul, acesta din urmă dezvoltând colecția de carte, în mod substanțial, prin cumpărarea unui fond impresionant de carte de la Constantin Mavrocordat, fiul domnitorului bibliofil Nicolae Mavrocordat, a se vedea: Arhim. Policarp Chițulescu, Cărți din Bibliotecile medievale românești păstrate în Biblioteca Sf. Sinod, București, 2011.

² Marta Anineanu, Din istoria bibliografiei româ­nești. Catalogul sistematic din 1836 al Bibliotecii Mitro­poliei din București, în Studii și cercetări de bibliologie, I, 1955, p. 119.

³ Gheorghe Buluță, Scurtă istorie a bibliotecilor din România, Ed. Enciclopedică, București, 2000, p. 116 şi p. 118.

⁴ Alexandru Odobescu, Opere, II, Scrieri din anii 1861-1870. Antume. Postume. Anexe. Variante. Note. Text critic și variante de Marta Anineanu și note de Virgil Cândea, Ed. Academiei RSR, București, 1967, p. 672.

⁵ Grigorie Tocilescu, Raporturi asupra câtorva mănăstiri, schituri și biserici din țară presentate Ministeriului Cultelor și al Învățământului Public, Tipografia Academiei Române, București, 1887.

⁶ Marta Anineanu, Din istoria bibliografiei românești…, p. 127.

⁷ Gabriel Ștrempel, Cabinetul de manuscrise, documente, cărți rare în vol. Biblioteca Academiei RSR 1867-1967. Cartea centenarului, Ed. Academiei RSR, București, 1968, p. 132.

⁸ Gh. Popescu-Vâlcea, Slujebnicul mitropolitului Ștefan al Ungrovlahiei (1648-1688), Ed. Meridiane, București, 1974, p. 5.

⁹ Gabriel Ștrempel, Cabinetul de manuscrise, documente, cărți rare…, p. 134.

¹⁰ A se vedea: Ioan Lupu, Un bibliofil român din prima jumătate a secolului XIX: Căpitanul Constantin Oltelniceanu, în Studii și cercetări de bibliologie, III (1960), pp. 129-152; Idem, Date noi privitoare la bibliofilul Constantin Oltelniceanu, în Studii și cercetări de bibliologie, V (1963), pp. 79-105; Dorina N. Rusu, Patrimoniul Academiei Române. Donatori și donații (1860-1948), Ed. Academiei Române, București, 2008, p. 117.

¹¹ Analele Societății Academice Române, tomurile 1-4, sesiunile anilor 1867, 1868, 1869, p. 58.

¹² Ioan Lupu, Episcopul Dionisie Romano, primul donator al Bibliotecii Academiei Române, în rev. „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXII (1964), nr. 11-12, pp. 1140-1147.

¹³ Pentru istoricul constituirii colecțiilor Bibliotecii Academiei Române a fost consultată și lucrarea dr. Gabriela Dumitrescu, Tezaurul Academiei Române, vol. IV, Manuscrise, Documente istorice, arhive și corespondență, carte rară, coord. Acad. Ionel Haiduc și Acad. Păun Ion Otiman, Ed. Academiei, București, 2013.

¹⁴ A se vedea: Constantin Diculescu, Episcopul Melchisedec. Studiu asupra vieții și activității lui, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1908; Dr. Antonie Plămădeală, Dascăli de cuget și simțire românească, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, pp. 123-124; Pr. Alex. Ioniță, Episcopul Melchisedec. Viața și activitatea (1823-1892), București, 1999.

¹⁵ Dorina N. Rusu, Patrimoniul Academiei Române…, p. 219.

¹⁶ O descriere completă a donației, cu o bogată bibliografie, la Iulian Marcel Ciubotaru, Donațiile mitropolitului Iosif Naniescu către Biblioteca Academiei Române, Historia Universitatis Iassiensis III/2012; Dorina N. Rusu, Patrimoniul Academiei Române…, pp. 304-305..