Credinţa jertfelnică este mai tare decât moartea

La hramul Sfântului Ioan cel Nou, sărbătorit ieri la Suceava de mii de pelerini, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis următorul mesaj:

"Fii credincios până la moarte Şi îţi voi da cununa vieţii." (Apocalipsa 2, 10)

Între sărbătorile sfinte ale românilor, sărbătoarea anuală a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, din 24 iunie, se bucură de o evlavie şi o cinstire deosebită în rândul clerului şi credincioşilor.

Ocrotitor al Sucevei, al Bucovinei întregi, al Moldovei întregi şi al tuturor celor care-l cinstesc, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este izvor de lumină şi întărire pentru viaţa Bisericii noastre astăzi.

Mărturisitor şi martir al credinţei în veacul al XIV-lea, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava ne arată taina iubirii lui Hristos mai tare decât moartea. În el credinţa vie a biruit teama morţii. De aceea, el ne cheamă astăzi să nu despărţim darul libertăţii de darul credinţei şi al sfinţeniei vieţii, făcându-ne următori îndemnului Sfântului Apostol Pavel, care spune: "Aduceţi-vă aminte de înaintaşii voştri… şi văzând cum şi-au încheiat viaţa, urmaţi-le credinţa!" (Evrei 13, 7).

Această credinţă pe care avem datoria sfântă de a o păstra este dreapta credinţă sau Ortodoxia mărturisită în decursul istoriei, începând cu Sfinţii Apostoli şi până astăzi. Ea este expresia istorică vie a fidelităţii neîntrerupte, nedeformate şi neştirbite a Bisericii faţă de adevărul şi plinătatea "credinţei dată sfinţilor, odată pentru totdeauna" (Iuda 1, 3), credinţă mărturisită de Sfinţii Apostoli, de Sfinţii Părinţi şi de toţi mărturisitorii ortodocşi de-a lungul veacurilor, clerici şi mireni.

Adevărata frumuseţe sau bogăţie spirituală a Ortodoxiei se vede mai ales în tăria şi statornicia cu care sfinţii ei mărturisitori şi martiri au păstrat adevărul credinţei tainei Fiului lui Dumnezeu devenit Om, în timpul valurilor zbuciumate ale persecuţiilor din primele veacuri creştine, în timpul marilor controverse trinitare şi hristologice, în timpul năvălirii popoarelor migratoare, a secolelor de stăpânire otomană, în timpul prozelitismului religios antiortodox şi al comunismului totalitar şi ateu.

Zidiţi fiind pe temelia Apostolilor (cf. Efeseni 2, 20), următori şi moştenitori ai aceluiaşi dar şi har, avem datoria sfântă de a păstra şi promova comoara cea de mare preţ (cf. II Cor. 4, 7), adică dreapta credinţă unită cu dreapta vieţuire a sfinţilor mărturisitori, martiri şi cuvioşi, a marilor voievozi jertfelnici, şi a părinţilor noştri rugători, postitori şi răbdători, mai ales în aceste vremuri de sărăcie materială, de criză spirituală a familiei şi a societăţii secularizate, de migraţie a românilor în alte ţări, de scădere a populaţiei României şi de nesiguranţă a zilei de mâine.

Să păstrăm dreapta credinţă şi să cerem ajutorul sfinţilor pentru a înmulţi iubirea părinţilor faţă de copii şi a copiilor faţă de părinţi, a soţilor între ei, pentru a spori duhovniceşte în dragostea noastră faţă de Dumnezeu, de Biserică şi neam.

Preamilostivul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, să vă binecuvânteze pe toţi, iubiţi pelerini, şi să vă răsplătească osteneala şi dărnicia, evlavia şi dorinţa de înnoire şi sfinţire a vieţii, pentru a vă bucura împreună cu toţi sfinţii în Biserica lui Hristos de pe pământ şi din ceruri, ducând în casele dumneavoastră pace şi bucurie din pacea şi bucuria sfinţilor lui Dumnezeu!

Cu multă preţuire şi părintească binecuvântare,

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române