Eminescu şi Biserica

Ziua de naştere a marelui poet naţional al românilor, Mihai Eminescu, care şi-a iubit deopotrivă ţara şi credinţa stră­moşească, trebuie cinstită şi ca Zi a culturii naţionale.

În şedinţa de lucru din 28 februarie 2013, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca Ziua Culturii Na­ţio­nale să fie aniversată prin pro­gra­me speciale în toate epar­hiile ortodoxe române din ţară şi străinătate.

Născut şi crescut în spiritul creştin ortodox al unei familii evlavioase, care avea legături strânse cu Biserica şi monahismul românesc, Mihai Eminescu a rămas, pentru toată viaţa, profund pătruns şi inspirat de universul spiritual al locurilor natale botoşănene, presărate cu dealuri domoale şi mult cer, cu mănăstiri şi schituri de viaţă sfântă şi cu tradiţii populare de o mare frumuseţe artistică.

Ataşamentul, respectul şi admiraţia lui Eminescu pentru Bi­se­rica neamului, pe care a vă­zut-o mereu prezentă în dezvol­ta­rea culturii şi identităţii na­ţionale a poporului român, le-a do­bândit din familia sa, de la su­rorile mamei sale, care erau că­lu­găriţe, una dintre ele chiar sta­reţă la Schitul Agafton, unde copilul, apoi tânărul Mihai Emi­nescu mergea adesea. Aşa s-a fami­liarizat el de foarte timpuriu cu slujbele şi cântările biseri­ceşti, reflectându-le mai târziu în unele din creaţiile sale, în care foloseşte metafore inspirate din universul liturgic ortodox, ca de pildă în poezia „Rugă­ciune”.

Iubit şi preţuit de oamenii Bisericii de la vârsta fragedă a copilăriei şi până la sfârşitul vieţii, Eminescu a fost la rândul său un iubitor şi apărător al Bisericii. Astfel, el a numit Bise­rica Ortodoxă „maica spi­rituală a neamului românesc, ca­re a născut unitatea limbei şi u­ni­tatea etnică a po­po­rului (…)”1; „păstră­toarea elementului latin (…) care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise (…)” 2.

Făuritor al limbii române lite­rare moderne, Eminescu a înţeles că între multe daruri moştenite de la înaintaşi în patrimoniul spiritual al neamului românesc, cel mai mare dar este limba naţională în care ne exprimăm identitatea şi comuniunea între generaţii, în care chemăm pe Dumnezeu în rugă­ciune, în care descriem frumuseţile locurilor natale şi ale sufletului românesc.

Cunoscând bine viaţa şi istoria poporului român, precum şi rolul Bisericii în dezvoltarea culturii şi a limbii române ca veş­mânt viu al învăţăturilor de credinţă şi al cultului liturgic, Mihai Eminescu a apărat adesea Biserica, spunând: „Cine combate Biserica şi ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu este!” 3

De asemenea, Mihai Emi­nescu împreună cu Ioan Slavici au fost printre primii intelectuali români care au lansat şi susţinut ideea construirii unei catedrale naţionale, ca semn de mulţumire adusă lui Dum­nezeu după Războiul de Inde­pendenţă din anii 1877-1878, un edificiu bisericesc cu valoare de simbol naţional4.

Permanent viu în memoria colectivă ca poet, Mihai Emi­nescu a fost în acelaşi timp un mare jurnalist, publicistica lui fiind o adevărată enciclopedie în care exprimă cunoştinţe din toate domeniile de activitate: sociologie, statistică, economie, istorie, arheologie, religie etc.

Aniversarea Zilei Culturii Naţionale este un prilej deose­bit de a comemora cu recu­noş­tinţă şi preţuire pe marele nostru poet naţional Mihai Eminescu şi de a mulţumi cu adâncă evlavie lui Dumnezeu pentru darul făcut poporului român prin acest geniu al lite­raturii române, un om cu o cultură vastă din domenii diferite, un patriot român autentic şi în acelaşi timp un român cu o des­chidere universală deose­bită. El nu se izola temându-se de dialog, dar nici nu se pierdea în dialog dizolvându-şi identitatea.

Aşadar, Mihai Eminescu a fost şi rămâne modelul ro­mânului dornic de cunoaştere universală şi în acelaşi timp fidel păs­trător al identităţii sale na­ţionale.

Mulţumim domnului aca­de­mi­cian Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române, pentru invitaţia de a participa la lucră­rile Adunării Generale a Aca­demiei Române, dedicate Zilei Culturii Naţionale, felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei care au contribuit şi contribuie ca Ziua Culturii Na­ţionale să fie o ade­vă­rată săr­bătoare a valorilor spi­rituale, a identităţii şi demnităţii poporului român!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note:

1 ‑Mihai Eminescu, Timpul, 14 august 1882, în „Opere”, Editura Aca­demiei Române, Bucureşti, 1989, vol. 13, pp. 168-169.

2 ‑Idem, „Liber-cugetător, liberă-cuge­tare”, Timpul, 2 februarie 1879, în „Opere”, Editura Aca­demiei Ro­mâ­ne, Bucureşti, 1989, vol. 10, p. 187.

3 ‑Ibidem, p. 187.

4 ‑Nicolae Şt. Noica, „Catedrala Mân­tuirii Neamului – istoria unui ideal”, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2011, p. 51.

Cuvânt rostit în cadrul Adu­nării Generale a Academiei Ro­mâne, cu prilejul Zilei Cul­turii Naţionale, ziua de naştere a poetu­lui naţional Mihai Emi­nescu, 15 ianuarie 2014.